De când suntem pe Pământ
Două „stări” fac legământ;
La-mpăcare nu gândesc,
Tot timpul se războiesc.
ADEVĂRUL şi MINCIUNA!
S-au născut dintotdeauna.
Unii trăiesc cu măsură,
Adevăr şi faptă bună.
Alții dimpotrivă, spun,
Adevărul nu e bun!
Din minciună fac virtuți
„Veacu”-şi duc nesăbuiți.
Dar povestea noastră spune…
Într-o zi se întâlniră.
Discutară pe-ndelete
Reguli multe să respecte.
Mai întâi, fură reproşuri
Ca la ” uşa cortului”!
Se certară, vorbe grele,
Cine se punea cu ele.
Mai apoi…urmară reguli,
Chip de om să-ntruchipeze;
Prin lume să-şi ducă „veacul”,
Printre oameni să lucreze.
Dar minciuna nu respectă.
Şi-şi surprinde adversarul,
La scăldat pe mal de apă,
Unde hainele îi fură.
Şi se-mbracă-n adevăr!
Umblă-n sus şi umblă-n jos,
Lume multă s-amăgească,
Pentru palmaresul său.
Dar succesul fuse mare,
Colosal, se poate spune!
Lume multă amăgită,
Convertită la minciună.
Adevărul, ce să facă?
Fără haine se arată,
„Gol, goluț”,
La lumea-ntreagă.
Înjurat…batjocorit,
Puțini oameni l-au crezut!
‘Geaba spunea, sus şi tare,
-Oameni buni este „eroare”!
-…S-a-mbrăcat în adevăr,
„Rău-n bine” -a prefăcut!
-Nu vedeți că e minciună,
V-a făcut viața „furtună”?
În sfârşit, o căută…
„Gol goluț” i se-arătă:
-Vino-n coa’ nesăbuito,
Să-ți fac pielea tăbăcită.
Şi-o prinse şi strânse-n brațe,
O trânti iar drept răsplată,
I-aplică vergi pe spinare,
Ca să-i treacă supărare.
-Lasă-mă…, zise minciuna!
Că fac rău…,asta se ştie.
Dar şi eu sunt necesară,
Uneori nu-i altă cale.
-….Adevărule, ia spune…
De vezi unu’ furios,
Cu gând rău să se răzbune!
-Ce faci, I-arăți vinovatul?
Sau îi spui….
Nu l-am văzut!
Ia exemplu din „istorii”,
GALILEO GALILEI;
Ars pe rug de „adevăr”,
Că Pământul e rotund!
Veacuri multe şi milenii,
În minciună s-a trăit.
Multe victime făcut-ai,
Celebrule „Gol goluț” !
-Recunosc şi ai dreptate,
Ai făcut şi fapte bune!
Salvând oameni, calmând furii,
Uneori eşti necesară.
-Dar atât. La scară largă,
Ridicată la virtute,
Nu rămâi decât MINCIUNĂ;
Lucru rău, nu faptă bună!
NICOLAE BĂNICIOIU
by