AI VENIT TOAMNĂ

Ai venit toamnă, deodată,

Este drept, bătând la poartă;

Cu un vânt îmbietor,

Nu-i nimic întâmplător!

Ai venit toamnă cu soare,

Ce-a rămas din vara, care,

S-a tot dus, și dus-a fost,

Făr-a prinde chiar de rost!

Ai venit toamnă cu roade,

Dar păcat, neprelucrate;

Ducem grâul la străini,

Pâine-aducem,…să trăim!

Ai venit toamnă cu fructe,

Mari și bune, ca-nainte;

În marchet nu sunt primite,

Mâncăm de-alea „otrăvite”!

Ai venit toamnă bogată,

Tot la fel, ca altă dată;

Cu licoarea din butoaie,

De țuică și vinuri rare!

Ai venit toamnă, cu toate,

Mai puțin cu libertate;

În covid stăm ferecați,

Noi și „bravii” guvernanți!

Ado toamnă, ‘cel vaccin,

Să ne revenim din chin;

Și puțină-nțelepciune,

La români,…ar face bine!

TOAMNĂ AURIE

Aurie e pădurea, și grădina și gutuia,

Și roșața de pe mere, parfumul lăsat de pere;

Și cu glasul răgușit, greierii-n cor au zâmbit:

-Toamnă dragă ai venit?…căci la toate te-ai gândit!

Aurie-i viața noastră, ca și florile din glastră,

Strugurii cu seva lor prin zdrobirea boabelor;

Și a vinului licoare, un miracol stors din soare:

-Toamnă ești la tine acasă: și bogată și frumoasă.

Aurie ți-e culoarea, toamnă binecuvântată!

Cu recoltele-n hambare și oameni în bunăstare;

Dar păcat, ne-ajutate, câmpuri multe-s nelucrate…

-Toamnă-n suferință stai, pe-al nostru…”picior de plai”!

Aurie, toamnă, ești! Coborâtă din povești,

Pe o scară de mătase vii tiptil și intri-n case.

Dar avem și o dorință, dacă ne e cu putință:

-Rămâi toamnă, nu pleca…Aici e și casa ta!

Iar eu stau, vorbesc cu tine în „mantia” aurie,

În pridvor, la mine-acasă, în seară miraculoasă;

Și-ți spun vorbe, vorbe mari, ce le-am adunat în…ani!

-Ce-ar fi „viața” fără toamnă, și tu toamnă, fără „viață”?

NICOLAE BĂNICIOIU

FEDELEȘOIU-VÂLCEA

27 SEPTEMBRIE 2020

(ÎN STAREA DE ALERTĂ)

by

Referinţă Bibliografică

NICOLAE BĂNICIOIU: TOAMNĂ AURIE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 septembrie 2020