Nicolae Dima: ȘTIINTA, FILOZOFIE, RELIGIE, ORTODOXIE
Stiinta ne ajuta sa dobandim cunostintele necesare ca sa ne imbunatatim viata materiala aici pe pamant. Filozofia incearca sa explice sensul si semnificatia vietii si impinge limita cunostintelor pana la orizont. Religia ne trece dincolo de orizont si ne conduce la spiritualitate. Cine si ce suntem noi oamenii si care e scopul vietii?
Conform religiei, suntem scântei divine întrupate în vederea emancipării spirituale sau, în termeni creștini, în vederea mântuirii. Aceasta inseamă acceptarea unei ordini cosmice într-un univers complex care există într-o Conștiință Supremă pe care noi o numim Dumnezeu. Este punctul de vedere al religiei. Stiinta vine insa si ea cu probe ca suntem mult mai mult decat materie si energie in miscare perpetua. Filozofia la randul ei sustine ca suntem fiinte dotate cu constiinta. Suntem deci suflete aflate în trecere pe pământ pe un drum trasat in linii mari „din exterior”, dar care poate fi modificat de fiecare dintre noi „din interior”. Înțelegerea și valorificarea acestui traseu terestru reprezintă scopul existenței noastre. In termeni crestini, scopul existentei este mantuirea, si cei ce cred in Dumnezeu nu vad nici o incompatibilitate intre religie, stiinta si filozofie.
De altfel, stiința modernă a descoperit intimitatea cuantică a materiei unde realitatea, așa cum o percepem noi, își pierde sensul. La nivel cuantic materia se transformă în vibrații energetice, si energia, la rândul ei, redevine materie. Această enigmă e greu de înțeles pentru ca depaseste simturile noastre. La nivel infinitezimal, se trece, probabil, de la materie la spirit. La acel nivel, realitatea devine spectrală și lumea materială în care trăim noi pare să fie doar o hologramă. Dincolo de lumea cuantică se face probabil saltul spre alte dimensiuni pe care noi nu le putem intui. Trebuie să le acceptăm. Și din nou ajungem la credință…
***
Toți venim din lumea spirituală de dincolo și suntem pasageri pe terra. Aici ne naștem și trăim biologic într-o familie, într-un neam, într-o țară, într-o națiune. Aici ne dezvoltăm intelectual, crestem spiritual și evoluăm pentru a ne putea întoarce la origine, la divinitatea care ne-a zamislit! Pentru a reveni la Creator trebue sa renunțăm, însă, la toate convențiile pe care ni le-a impus societatea; să ne dezbrăcăm de costumația lumească cu care ne-am acoperit trupul și să ajungem la suflet. Acolo ne regăsim în planuri, in aspirații, in vise, în sentimentele pe care le-am nutrit, în succesele pe care le-am repurtat și în înfrângerile pe care le-am suferit. În trecerea noastră pe pământ suferim pentru că suntem și trup și suflet și trebuie să le îngrijim pe amândouă. Trupul îl avem temporar și, fiind materie, se deteriorează și cade la pământ. Energia, care l-a purtat prin veacuri rămâne, dar ia alte forme. Sufletul, fiind conștiință și fiind mânat de energie celesta, e menit să se perfecționeze și să se înalțe în sferele cerești unde se reintegrează în spiritul divin. Acolo ne regasim pe noi insine atat individual cat si in familii de suflete evoluate, precum si in neamul in care ne-am nascut si in care am evoluat.
Si vorbind despre semintiile mentionate in Biblie si de neamurile din istorie, cine suntem noi romanii? Suntem spiritul ancestral întrupat pe plaiurile Carpato-Pontice. Suntem Dorurile și Doinele cântate de Eminescu. Suntem un aluat de pâine cosmică pe care divinitatea încă îl frământă. Suntem… cel ce în vremi e nenăscut, cum spunea Nichifor Crainic, unul din poetii martiri ai închisorilor. Suntem cei de ieri, cei de azi, și cei de mâine; cei pe care Dumnezeu îi vrea în chipul și asemănarea Lui. Să fim atenți că se apropie scadența.
Fiecare dintre noi isi cauta si isi traieste propriul sau destin si incearca sa-si gaseasca locul si rolul in viata. Sufletele optimiste il cauta pe Dumnezeu! Cine îl caută pe Dumnezeu L-a și găsit!
***
Crestinism si Ortodoxie
Pentru majoritatea limbilor europene, cuvântul religie e de origine latină și provine de la Re-Legare, ceea ce înseamnă a ne relega sau a ne întoarce la origine. De-a lungul secolelor, cuvântul și-a pierdut semnificația inițială și a căpătat sensul de organizare socială a unui grup de persoane cu aceiasi credință. Între timp, oamenii s-au scindat între cei care cred într-o ființă supremă și ateii care resping originea divină a omului. Ambele tabere insistă să-și impună punctul de vedere. Cu intenții bune sau ascunse, ateii susțin că vor să unească intreaga omenire si in acest scop, ei caută un numitor comun. Este relativ ușor să ajungem la un numitor comun în lumea materială de la baza piramidei evolutiei umane, dar foarte greu să ne punem de acord în lumea spirituală de la vârful piramidei.
Altfel, religia in general si religia crestina in mod special, se poate imagina ca o cruce cu un braț vertical, care se ridică spiritual spre divinitate și un braț orizontal, care ne leagă moral de semenii noștri. Între brațul spiritual și cel moral trebuie să existe un echilibru, așa cum există un echilibru între trup și suflet. Un călugăr, de exemplu, se rupe de lume, trăiește intens spiritualitatea și se apropie de Dumnezeu. Brațul vertical al crucii unui călugăr se apropie de cer, iar cel orizontal se diminuează, până când, spre sfârșitul vieții, tinde să dispară. Un om politic urmărește prioritar armonia socială și, de multe ori, uită de Dumnezeu. Crucea simbolică a unui politician se reduce deseori la orizontalitate și, cel în cauză, uită de brațul spiritual care ar trebui să-l apropie de divinitate. Este ceace se petrece in lumea de azi.
Cum imbinam necesitatile materiale si sociale cu nazuinele spirituale ramane o problema care incepe si se sfarseste cu fiecare dintre noi. Multi se intreaba daca se poate ajunge la o religie comuna? Probabil, dar intr-un orizont foarte indepartat. Si totusi, promotorii globalizarii insista sa ne uneasca pe toti acum sub aceiasi umbrela. În vederea atingerii acestui scop, ei au renunțat la verticalitatea spirituală care ne ghidează spre divin și au conceput ideea Drepturilor Omului ca o religie orizontală pe care să o accepte toată lumea. Nu e nimic rău cu drepturile universale ale omului, dar acestea reprezinta doar un cod legal; o pseudo-religie fără cruce creștină și, practic, fără Dumnezeu. A fost ea inventată și promovată cu intenții bune? Nu se știe, dar să nu uităm că savantul francez Blaise Pascal a atras atenția acum trei sute de ani că Iadul e pavat cu intenții bune…
Crestinii cunosc calea de întoarcere la Dumnezeu si la eternitate. Ne-a aratat-o Iisus. E calea mantuirii. Altfel, intoarcerea la Dumnezeu este spirituală, personală si vine din interior în timp ce religia, ca formă de organizare socială, ne ajuta, ne ghidează si ne conduce din exterior. Ideal ar fi ca fiecare să caute calea mântuirii, dar să evoluăm împreună în cadrul unei religii nationale. Majoritatea noastră, a românilor, ne mantuim prin Biserica Ortodoxa.
Nicolae (Nicholas) Dima. Fragmente rescrise din cartea recent aparuta la Bucuresti La Cumpana Mileniilor. Editura Destine Literare, Montreal, Canada.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..