Și stă cineva
Și stă cineva la pânda tăcerilor noastre,
Și-i tot numai fiere, și toarnă otrăvuri sinistre.
Un zâmbet ascuns – dulcistre,
Un zâmbet deschis – salmastre.
Și stă cineva la pânda gândirilor noastre,
Și-i tot numai intrigi, și țese din intrigi cuplete.
Un gând înțelept – violete, Un gând eronat – albastre.
Și stă cineva la pânda iubirilor noastre,
Și-i numai otravă, și-aruncă săgeți cu venin.
Un pas chibzuit – festin, Un pas negândit – dezastre.
Și stă cineva la pânda tăcerilor noastre,
Și stă cineva la pânda gândírilor noastre,
Și stă cineva la pânda iubirilor noastre,
Dar crapă de ciudă, de ură, de intrigi tribastre!
Parfum
Ții minte?
În seara aceea venisem să-ți spun că mă duc.
În camera ta se lăsase-o tăcere ca la răstignire.
O cándelă-n colț și-ntindea, obosită de moarte,
genele sale de plumb. Și mirosea a leandru, a cimbru,
a levănțică și-a frunze de nuc.
Stătusem ca la priveghi până la primul sau, poate,
cântatul de ziuă-al cocoșilor, când ne-a îmbătat
aroma parfumului tău autohton, prăbușindu-ne-n
carul edenic cu fân.
În dimineața aceea în camera ta năvălise o mare de soare.
Măsuța gemea sub stogul de merdenele și pudul de clementine.
Și miroseam amândoi a cicoare, a corovatică și a pelin.
În dimineața aceea ți-am spus că rămân.
Dacă ți-aș spune
Dacă ți-aș spune că ochii aceștia te-au măsurat numai pe tine,
Hai, soarbe-mi-i,
Dacă ți-aș spune că buzele-acestea te-au sărutat numai pe tine,
Usucă-mi-le,
Dacă ți-aș spune că brațele-acestea te-au ferecat numai pe tine,
Cuprinde-mi-le,
Dacă ți-aș spune că trupul acesta te-a jinduit numai pe tine,
Înlănțuie-mi-l,
Tu mă vei crede?
Dacă ți-aș spune că ochii aceștia au supt cu privirea și
zâmbetul altor femei, Hai, scoate-mi-i,
Dacă ți-aș spune că gura aceasta a ars cu sărutu-i și
buzele altor femei, Hai, arde-mi-o,
Dacă ți-aș spune că brațele-acestea au rupt în prinsoare și
boiurile altor femei, Rupe-mi-le,
Dacă ți-aș spune că trupul acest a zvâcnit ca un șarpe și-n
brațele altor femei, Hai, taie-mi-l, Tu ce vei face?
Dacă ți-aș spune că și fără ochi săgeta-te-aș cu gândul,
Arde-te-aș,
Dacă ți-aș spune că și fără buze săruta-te-aș cu inima,
Frige-te-aș,
Dacă ți-aș spune că și fără brațe te-aș strânge cu coastele,
Frânge-te-aș,
Dacă ți-aș spune că și fără trup frământa-te-aș cu sufletul,
Învolbura-te-aș, Te-ai liniști?
Sinucigași
Zburăm la chemarea ielelor dragostei ca niște efemeride
spre lumina orbitoare a focului, fără a bănui cumva că
orice punct de pe traseul îmbătător este un început
al dispariției noastre.
Cu orice clipă trăită apunem.
O, dac-am ști că la capătul întâlnirilor noastre nerăbdătoare,
hoțește, s-a pitulat despărțirea, ce încet ne-am grăbi să trăim!…
Nu plânge-n plină lume
O lacrimă prelinge-se pe șalul
Ce-oprește briza mării-n horboțele,
La proră căpitanul dă semnalul,
La pupă marinari trimit bezéle.
Nu plânge-n plină lume, Isabella,
Că nu-l abați din curs pe Magellan,
Urează-i vânt prielnic caravelei,
Îndeamnă-l c-un surâs pe căpitan.
Când peste ani, întorși de prin Americi,
Din Australii, Indii și Antile,
Vă vor scruta din depărtări, bezmetici,
Neveste credincioase și copile,
Nu-i iscodiți de le-au cântat sirene
Sau de-au avut în preajmă nereide,
Ci-i întrebați ce forțe pământene
I-au propulsat spre voi, asteroide,
Și-i întrebați, actori de prin culise,
Ce forță-i scoate-n scenă la Malacca
Și ce chemare-l mână pe Ulisse
Să poposească-n zori iar la Ithaca.
Nu plânge-n văzul lumii, Isabella,
Că nu-l abați din curs pe Magellan.
Urează-i vânt prielnic caravelei,
Sărută-l c-un surâs pe căpitan.
Suflare eternă
Plângi.
Stelele sunt atât de departe
Cum numai în basme zâna.
Râzi.
Stelele sunt atât de aproape
C-ai putea să le-atingi cu mâna.
Taci.
Peste mine se lasă Iarna polară.
Cânți.
În suflet mi-e vară.
Pleci.
Mi-s coardele inimii
Steaguri în bernă.
Vii.
Din ceruri îmi picură-n suflet
Suflare eternă.
Nicolae MĂTCAȘ
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..