Disipație
A avut intenții-o mie
Și-a rămas c-o dimirlie.
La multe cine gândește
Niciuna nu isprăvește.
Omul și tronul
Haina face omul,
Fructele fac pomul,
Zidurile – cetate,
Iar omul – pe toate.
Omul și haina
Merele fac pomul
Vieții (parantetic).
Haina face omul,
Dar nu-l face medic.
Bumbii și mârțoaga
Haine noi, dar cu bumbi vechi,
Sună cam rău la urechi,
Ca și-o herghelie-aleasă
C-o mârțoagă răpciugoasă.
Poetul
Purta ponosite haine,
Dar visa cu Goethe, Heine.
Deci, nu te uita la haine,
Ci la ceea ce-i în haine.
Cine pe cine cinstește?
Cine-o da de miezul tainei
Frumuseții pomului?
Omul face cinste hainei
Și nu haina – omului.
Fracul și stomacul
Nici nu-și puse bine fracul –
Prinde-a chiorăi stomacul.
Haina scumpă pe spinare
Bagă omu-n lipsă mare.
Îmbrăcămintea și mintea
Un savant sau curtezan
Nu-l judeci după suman.
Cumpărând îmbrăcăminte,
Nu poți cumpăra și minte.
Rece-i haina de-mprumut
Că-i din blană de samur
Ori din lână de caciur,
O haină împrumutată
Nu ține cald niciodată.
Graba strică treaba
Poți greși amarnic,
Judecându-i grabnic:
După coajă pomul,
După haină omul.
Reminiscență rousseauistă?
Cel gol trebuință n-are
A-și găsi hainele sale.
Și-atunci, dac’-atât se fură,
Din cultură – la natură??!
Acul și cojocul,
Tártarul și jocul
Tot cojocul are-un ac.
Orice om își are-un drac.
Cum e acu-i și cojocul,
Cum e dracul e și jocul.
Numai cât ți-e plapuma
Să te-ntinzi, sfințind sorocul,
Numai cât ține cojocul.
Cui se-ntinde peste poale
Îi rămân gaibele goale.
NICOLAE MATCAȘ


