Noaptea aceea – noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară…
Pereții curbați, adunați în oglindă,
voiau în ghiocul lor să mă prindă,
iar umbrele nopții, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăți să mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin ușa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.
Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karma, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorință nebună –
s-alerg după tine pe raze de lună,
dar zorii, venind prea curând la fereastră,
plecai, mai departe, cadână măiastră,
iar dorul, rămas lângă ușa crăpată,
șoptea că n-o să mai vii niciodată.
AUTOANALIZA POEMULUI: „Noaptea aceea – noapte toridă de vară/ nici-o adiere, nici-un zgomot afară…”, început de poem care recreează atmosfera nopților de vară de la marginea podișului pre-saharian. Totul pare altfel decât acasă, pentru poetul aflat în misiune pe acele tărâmuri. În cameră „pereții curbați, adunați în oglindă,/ voiau în ghiocul lor să mă prindă,/ iar umbrele nopții, plutind prin odaie/ rupeau din oglindă bucăți să mă taie”. Un decor straniu care-i amintește Eului liric de insomniile care-l chinuiau. Din largul mării se auzea „o sirenă cum plânge”, iar „cartea” […] „cu buchii nătânge” părea că plouă „cu oaze turbate”, Eul liric fiind deja la „margini de vis”. Așa se încheie prima strofă, pe undele delirului oniric.
Acest delir continuă și la începutul strofei a doua, prefigurând apariția din neant a iubitei în postură de „cadână măiastră”. Astfel, palmierii „curgeau”[…] „prin vechi amintiri”, iar cadâna (muza) apărea „din neant, dintr-odată,/ pe-o umbră de karma, plutind ca o pată”. Văzând-o, Eul liric era cuprins „de-o dorință nebună”, să alerge după ea „pe raze de lună”. Dar „zorii venind prea curând la fereastră”, ea pleca, să nu o prindă lumina zilei. „Dorul, rămas lângă ușa crăpată” îi șoptea Eului liric că nu va mai veni „niciodată”.
Poem de factură expresionist-onirică, NOAPTEA ACEEA…a fost publicat prima dată în volumul de versuri CUNOAȘTEREA DE SINE, Ed. ePublishers, București, 2017. A fost republicat, trei ani mai târziu, în Antologia Lirică POEME PESTE TIMP, ed. BREN, București, 2020. De-a lungul timpului a fost publicat în mai multe reviste on-line (LOGOS & AGAPE, ARMONII CULTURALE, CONFLUENȚE LITERARE).
by
Despre NEAGU Corneliu
REPERE PRIVIND VIAȚA ȘI OPERA
Corneliu Neagu (născut la 20 martie 1944, Fieni-Jud. Dâmbovița): Urmează școala gimnazială în orașul natal, Fieni, în perioada 1951-1958. Apoi, se înscrie la Școala de arte și meserii din Fieni pe care o va absolvi în anul 1961. În perioada 1962-1966 urmează cursurile liceului seral „Aurel Rainu” din Fieni, iar în 1966 devine student al facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) a Institutului Politehnic din București. După absolvire, este angajat la aceeași facultate ca asistent universitar. În 1978 devine Doctor Inginer în TCM. La pensionare, în anul 2012, Universitatea îi conferă titlul academic de Profesor Universitar Emerit. În perioada 1983-1985 a fost detașat, în interes de serviciu, la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran-Algeria. După pensionare își începe activitatea literară, concretizată în șapte cărți de poezii și eseuri publicate și colaborări la reviste literare. Din acrivitatea academică este de reținut faptul că Prof. Univ. Emerit Corneliu Neagu este conducător de doctorat și specialist în domenii de vârf ale științei și tehnicii actuale: Managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare-inovare, Optimizarea fluxurilor de materiale din întreprindere, Utilizarea Rețelelor neuronale artificiale la modelarea și simularea sistemelor și proceselor de producție etc. Este cercetător, inventator, expert în evaluarea organizațiilor economice și, desigur, poet de prestigiu. În literatură a debutat după pensionare, în anul 2016, cu volumul de versuri FATA MORGANA, la Editura ePUBLISHERS, dând viață unui vis frumos, pe care l-a purtat în suflet încă din adolescență. La intervale de timp relativ scurte, publică la diferite edituri încă șase volume de versuri și eseuri, respectiv CUNOAȘTEREA DE SINE, TĂCEREA DIN ADÂNCURI, TIMP ȘI DESTIN, DRUM SPRE ETERNITATE, POEME PESTE TIMP și ECOURI EXISTENȚIALE. Totodată publică în reviste de literatură prestigioase, dintre care amintim CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS ȘI AGAPE, LITERATURA DE AZI, ARMONII CULTURALE, ÎNSEMNE CULTURALE etc. Este prezent, de asemenea, în diferite antologii, alături de alți scriitori români din țară și diaspora. Recent, scriitorului Corneliu Neagu iau fost alocate spații generoase în două lucrări enciclopedice de mare prestigiu, respectiv: ENCICLOPEDIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN GENERAȚIA 2000, Ed. Ziariștilor Profesioniști din România, și în MILENARIUM-Dicționarul Enciclopedic al Scriitorilor Români la Începutul Mileniului al III-lea, Ed. Armonii Culturale. De asemenea, poetul Corneliu Neagu a fost înclus în vol 5 al MARII ANTOLOGII DE POEZIE ROMÂNEASCĂ ÎN LIMBA GERMANĂ realizată de poetul și traducătorul Christian Schenk. Temele majore care pot fi regăsite în opera literară a lui Corneliu Neagu provin, cu precădere, din viziunea autorului asupra curgerii imuabile a timpului, concretizată în observații, interpretări, amintiri, regrete, iubiri împlinite sau ratate, speranțe etc. Aceste teme sunt transpuse în versuri de o profunzime aparte, fără să aparțină, preponderent, unui stil literar anume. Mai degrabă, se poate vorbi despre o împletire de stiluri literare diversificate (realism, romantism, simbolism, expresionism etc), fapt ce conferă creației lirice a lui Corneliu Neagu originalitate și valoare artistică de nivel înalt. Aceste stiluri pot fi regăsite, în diferite doze, dificil de cuantificat, în tot ceea ce a publicat până acum.
Vezi toate articolele scrise de NEAGU Corneliu →