NOCTURNĂ
Femeie… luna-i la fereastră
cu doruri și parfum de vise,
în felinarele aprinse
lumina pâlpâie albastră.
Ascunsă-i patima zăludă
în care dorul se topește,
tainică clipa risipește
mireasma timpului… nomadă.
În trupul tandru de femeie
vibrând pe ridurile vremii
vor înflori sfioși salcâmii
pe a dorințelor alee.
Calde s-or duce gândul, mâna,
în căutări de veșnicie
când în a nopții agonie
în piept îți bate tare… luna!
––––––––––
Femeie… luna-i la fereastră…


