COLECȚIA LIRIK

***1. MARIANA ADĂSCĂLIȚEI* Dorohoi, Botoșani: PENTRU TINE… POEZIE (versuri, A5 clapetat, 108 de pagini, ilustrațiile și coperta: pictor RADU BERCEA – Gura Humorului, Suceava)

Lejeritatea cu care MARIANA ADĂSCĂLIŢEI scrie este izvorâtă tocmai din această simplitate (curăţie sufletească), pe care a păstrat-o aproape intactă. Trăirile sale, deşi însuşite ca fiind proprii şi personale, pot deveni trăirile fiecăruia dintre noi, amintirile fiind punţile de legătură între generaţii. Rima, ritmul, melodicitatea versurilor, dublate de sentiment şi trăire autentică, formează un filon liric viu, manifest, dinamic, plin de sensuri, un adevărat semnal de alarmă pentru morala şi decadenţa vremurilor actuale.

Dacă ar fi să căutăm mesajul fundamental din scrierile Marianei Adăscăliţei, cu certitudine le-am descoperi în poezia Lăsaţi-mi caii gândului – o veritabilă ars poetica: Voi muritori… lăsaţi măcar odată/ Deschisă uşa cailor din gând,/ Să plece-n cavalcade fără hamuri/ Şi coamele să fluture în vânt…// Lăsaţi-mi caii gândului să zburde,/ Nestingheriţi şi liberi să-i lăsaţi,/ Şi din fântâna sufletelor voastre/ Cu dragoste, mereu să-i adăpaţi! Indiferent de postura în care se află, cea de copil, de adult, de mamă sau de  fiică, Mariana Adăscăliţei reuşeşte să inducă, prin versurile sale melodioase, plăcerea lecturii, să accentueze nerăbdarea cititorului de a descoperi ideea din fiecare secvenţă următoare, de a se transpune în cadrul generos, construit pas cu pas. Liniştea sau furtuna gândurilor, chemarea sau abandonul din tonul liricilor sale, dorul aprins sau tristeţea justificată, pot deveni tot atâtea motive de a-i acorda încredere şi de a-i susţine prezentul demers. De dragul tău… Poezie este o lectură agreabilă, ce merită a fi citită, iar despre autoare, cu siguranţă vom mai auzi! Iar despre maestrul RADU BERCEA, se poate spune doar un simplu: MAGNA CUM LAUDAE (GHEORGHE A. STROIA)

COLECȚIA ERUDIT

***1. Prof. univ. dr. MARIUS BĂCESCU, ing. DANIIL DRAGOȘ * București –  SFÂRȘITUL ISTORIEI SAU NEOLIBERALISM DE-A PURURI? și Studiu de caz România după 22 de ani de neoliberalism (politologie și macroeconomie, A5, 92 pagini)

Manifestul Partidului Comunist – publicat de către Marx şi Engels în februarie 1848 – începea cu cuvintele: „O stafie umblă prin Europa – stafia comunismului.” Între anii 1989-1991, când nu se aştepta aproape nimeni, comunismul s-a prăbuşit în Europa de Răsărit. Uniunea Sovietică a fost dizolvată în 1991. Îndelungatul război rece a luat sfârşit. Nu doar prin Europa, ci în lumea întreagă, acum umblă triumfător neoliberalismul (întreprinderi private, pieţe relativ libere, globalizare etc.). Neoliberalismul a devenit o modă la care au recurs şi recurg nu numai partidele politice care au cuvântul liberal în titulatura lor, ci şi partidele social democrate şi socialiste. Unele dintre soluţiile neoliberale au fost aplicate până şi în China, unde la cârma ţării se găseşte, de peste 60 de ani, Partidul Comunist Chinez. Individualismul, iniţiativa privată, bazarea pe mecanismele de piaţă şi încrederea în virtuţile „mâinii invizibile” care reglează relaţiile dintre oameni, sunt considerate ca fiind singurele forme care permit existenţa unei societăţi capabile să ne asigure prosperitatea.

Profesorul Francis Fukuyama – american de origine japoneză – este de părere (nici mai mult nici mai puţin) că evoluţia socioculturală a omenirii s-a terminat şi că am ajuns la o formă finală de guvern. El susţine că „nu este vorba doar de sfârșitul războiului rece, ori de depăşirea unei anumite perioade a istoriei postbelice, ci de sfârșitul istoriei ca atare…” Omenirea a trecut deci, de la comuna primitivă prin sclavagism, feudalism şi capitalism ajungând la actuala democraţie ‘American-style’, pe care Fukuyama o prezintă ca fiind singurul sistem politic „corect”.

În esenţă neoliberalismul ne îndeamnă: voi care sunteţi în stare, îmbogăţi-ţi-vă! Și astfel, toţi cei şapte miliarde de oameni de pe glob (faţă de circa 1,6 miliarde existenţi în anul 1900) o vor duce bine. Chiar aşa să fie oare?! În primul rând să încercăm să vedem cum de s-a ajuns la actuala situaţie. Cu toate că mulţi ne vor privi cu ochi răi, suntem nevoiţi să facem din nou apel la marxism. Pe bună dreptate, Marx a susţinut că mijloacele de producţie (uneltele, maşinile, fabricile, infrastructura, ştiinţa, tehnologia etc.) reprezintă elementele cele mai dinamice ale modului de producţie şi că ele determină în ultima instanţă structura socio-economică a societăţii. Ca să n-o lungim, ne mulţumim doar să precizăm că regimurile socialiste de tip sovietic (astăzi ele sunt denumite comuniste), au devenit o frână puternică în calea progresului mijloacelor de producţie. Este suficient să ne amintim de un caz minor, dar deosebit de grăitor. În unele ţări din Europa de Est, era aproape imposibil să ai o simplă maşină de scris; ea trebuia înregistrată la miliţie (poliţie) împreună cu mostra respectivă de caractere. Asta în timp ce în ţările capitaliste occidentale originile Internetului au apărut încă de prin anii 1950-60, odată cu dezvoltarea computerelor. Acolo nu era o problemă să ai orice tip de imprimantă şi să comunici electronic cu alţi posesori de astfel de aparate, situaţi la distanţe de mii şi mii de kilometrii.

În Manifestul Partidului Comunist se menţionează în mod ironic: „S-a obiectat că prin desfiinţarea proprietăţii private va înceta orice activitate şi că o lene generală va cuprinde lumea.” N-a încetat „orice activitate”, însă în ţările foste „comuniste” realitatea a devenit conformă zicalei: „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc.” Să luăm în considerare şi un alt citat din Manifest: „Industria modernă a prefăcut micul atelier al meşterului patriarhal în marea fabrică a capitalistului industrial. Masele de muncitori îngrămădite în fabrică sunt organizate milităreşte. În calitate de simpli soldaţi industriali, ei sunt supuşi supravegherii unei ierarhii întregi de subofiţeri şi ofiţeri. Ei nu sunt numai robii clasei burgheze, ai statului burghez; ei sunt, zi de zi şi ceas de ceas, robiţi de maşină, de supraveghetor şi mai ales, de fiecare burghez în parte.” Rezultă clar că s-a mizat în mod eronat pe aceşti „simpli soldaţi industriali” supuşi, de către rigorile producţiei industriale, unei discipline militare. Evident că, specificul şi pregătirea lor cultural-ştiinţifică precară nu permitea acestor „soldaţi industriali” să conducă în mod eficient o societate în plin progres tehnologic. În schimb, capitalismul occidental şi în special capitalismul de tip american (cel mai dinamic dintre toate tipurile de capitalism de până în prezent), a făcut faţă şi a profitat pe deplin de progresul tot mai accelerat al mijloacelor de producţie ce a avut loc în secolul al douăzecilea. (AUTORII)

COLECȚIA MAGIC

***1. ELISABETA LUȘCAN* Leșu, Bistrița-Năsăud: PE SCĂUNELUL COPILĂRIEI (povestioare cu rimă, A4 sq, 44 pagini, coperta și ilustrațiile MIRELA RUSU PETE, Cluj-Napoca)

Copilăria a reprezentat, dintotdeauna, vârsta nostalgiei, la care autorul matur, responsabil, aflat pe diferitele paliere de vârstă ale existenței sale pământești, încă visează, sperând să readucă – fie și pentru o clipă – inocența, bucuria, surâsul și fericirea specifice acestei unice perioade. ELISABETA LUȘCAN, etern îndrăgostită de ideea de Copilărie, scoate la lumină, din fântânile sufletului său frumos și nobil, veritabile povestioare cu rimă, pe care fiecare dintre noi le putem rosti în prag de seară, pentru frumusețea visului de noapte, la urechea copiilor sau nepoților noștri. Cu bucurie și încredere, cu har în alcătuirea versurilor, prin șlefuirea sentimentelor până la dobândirea strălucirii razelor magice de lună, autoarea creează și recreează o întreagă lume, în care copilul să simtă din plin mângâierea visului. Aici îl vom reîntâlni pe Motănel, pe Fulărel, Ghemotocul Arici, dar și pe vesela Rița Veverița, cât și personaje inedite – Vioreaua, Ghiocelul, Crenguța, Bobul de rouă, Fetița cea Cuminte, toate aceste făpturi frumos creionate, ce dau culoare și formă paginilor fermecate. O lectură plăcută, ce se bucură de ilustrațiile de excepție ale artistei plastice clujene MIRELA RUSU PETE. PE SCĂUNELUL COPILĂRIEI este o lucrare reușită, un popas încântător pe tărâmurile de vis ale Copilăriei. (GHEORGHE A. STROIA)

___________________________________________________________

Aşteptăm autorii interesaţi să ne contacteze, pe adresa editurii, la următoarele date de contact: Editura ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594, mobil: 0741-078.627, e-mail: geocosynus@gmail.com.

___________________________________________________________

ARMONII CULTURALE – ÎNCĂ UN VIS ÎMPLINIT!

___________________________________________________________

În curând la Editura Armonii Culturale… Alexandra Ardusădan (Maramureș), Vasile Bele (Baia Mare), Rodica Popel (Iaşi), Cornel C. Costea (Cluj-Napoca), Gabriel Dragnea (București), Bombonica Curelciuc (Suceava), Margareta Chiurlea (Wolverhampton, UK), Petrescu Nicu Dan (Craiova), Narcis Zahiu (Tecuci), Ion C. Duță (Novaci, Gorj), Virginia Bogdan (Focșani)… și multe alte noi apariţii editoriale!

Armonii Culturale

Duminica Floriilor, Aprilie 2015

by

Referinţă Bibliografică

NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – APRILIE 2015/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 aprilie 2015