Apariţia acestui volum de versuri, semnat de neobositul poet Augustin Neaga „Pe cal negru”, scris cu focul inimii, dar şi a cugetului, este evident o mare împlinire.
Poetul este un om al armoniei. Trăsăturile esenţiale de caracter care-l definesc sunt modestia, onestitatea, calmul, prudenţa, sârguinţa şi înţelepciunea.
Îşi scrie cărţile dintr-o necesitate firească de comunicare cu sine şi cu lumea dornică de cunoaştere şi autocunoaştere.
Versurile izvorâte dintr-o pană măiastră, fermecată sunt pline de lirism, de dragoste pentru neam, locurile de baştină, mister, natură. Condeiul lui inteligent oscilează, ca şi picătura de rouă dimineaţa pe petalele florilor, când zâmbind, când lăcrimând, când pline de dor, de seară albastră, de lună, de stele. Ne copleşesc prin firescul, simpleţea şi profunzimea simţirii. Sunt aievea ploii care mângâie, spală şi adapă tot ce întâlneşte în cale.
Au şansa de a fi învăţate şi transmise ca nişte creaţii ale unui anonim – fiecare considerându-le ca fiind scrise pentru el întru exprimarea dorinţelor, frământărilor şi aspiraţii-lor sale.
Poetul are un timbru distinct, care îl face să fie el însuşi. Ca să înţelegi acest fel de poezie trebuie să o citeşti cu ochiul sufletului, să o reciţi cu vocea inimii şi să o înţelegi cu cugetul gândirii. Atunci ţi se arată motivul din care a scris-o autorul… din nevoia de spovedanie… din frica de singurătate… din dorul de bunătate… din necesitatea iluziei… din încrederea în cuvinte. Din toate acestea se naşte şi se alcătuieşte poezia lui Augustin Neaga. El îşi edifică templul său poetic cu migală, ca o altă Ana a meşterului Manole, când meşterii întârzie să vină, el sacrificându-se construcţiei ca să o facă să fie.
Emoţiile din sufletul poetului, nu contenesc să apară în fiecare vers al poemului, chiar şi emoţiile melancolice create de poezie sunt emoţii pozitive, fiindcă ele ating o coardă umană din noi, ne vântură mâhnirile şi ne dezvăluie împătimirile.
Poeziile lui sunt nişte reflecţii ale trăirilor cu durere şi dor pentru plaiul natal, pentru casa părintească, sunt rupte din pietrosul pământ al satului Ciocotiş, din florile de sânziene de la poalele munţilor, dar nimic nu poţi asemăna cu doinele din dealul Şetrii, acolo unde poetul îşi găseşte liniştea inimii, unde vorbeşte cu stelele şi îşi leagănă peniţa în culorile curcubeului. Augustin Neaga este cuvânt până în măduva oaselor.
E nemaipomenit de frumos să poţi lăsa moştenire copiilor o casă, trecătorilor o fântână pentru aţi potoli setea, o livadă pentru toată suflarea şi o carte pentru Altarul inimii. E o lucrare miraculoasă, o înălțare pe culmile sublimului, unde tace și ascultă Adevărul, unde vorbește și oftează Dorul, unde zorii își clătesc fața și își deschid pleoapele în roua dimineți. Muncă grea asupra căreia trudește cu mintea și inima unul din cei mai îndrăgostiți fii ai neamului – Augustin Neaga.
Cale bună și viață îndelungată acestui volum de versuri și multă sănătate, poetului.
NINA SURUCEANU
Republica Moldova
by