Premiul Prieteniei
Locuim pe o coastă a Telepatiei, printre munți ridicați din proprie speranță ce va înflori, după o baie în Marea Viselor și mers cadențat, prin deșert, cu tălpile dezrădăcinate de cutezanță, dornice să alerge pe Câmpia Libertății Depline. Aici nu există ora exactă. Avem propriul soare, stele personalizate, propriul destin, propriul sfârșit. Suntem eroii Clipei NordVestSudEstice. Nu avem zile, nu avem nopți. Timpul este o curgere albă cu sânge înverzit, timpul a născut Premiul Prieteniei.
Nici cer să ne acopere nu avem. Nu îl vrem, nu ne trebuie. Contopiți într-o singură respirație, decopertată de bătaia inimii, sublim, celebrăm existența, să avem ce contempla, clădim templul iubirii. La timpul prezent, indicativ, eventual genuin, aici, în Univers XXL, s-a născut Premiul Prieteniei, pe o coastă abruptă a telepatiei.
ELENA TOMA


