Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » NOI APARITII » NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – FEBRUARIE 2017

NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – FEBRUARIE 2017

Armonii Culturale, editura care împlinește vise, de 6 ani, din 15 iunie 2011, adaugă în portofoliul editorial, cu fiecare carte publicată, nume valoroase ale literaturii române contemporane de pe întreg mapamondul.

Structurată pe colecții, activitatea editorială cuprinde: poezie, proză, roman, nuvelă, eseu, exegeze, critică literară, jurnal, teatru, literatură pentru copii, istorie religie, traduceri.

Ca în fiecare lună, aflată la bilanț, Editura Armonii Culturale vă aduce la cunoștință ultimele titluri publicate.

COLECȚIA LIRIK (POEZIE):

*

*     *

  1. VINCENȚIU MICHECI* Focșani, Vrancea: DESTINE POETICE (versuri)

 

Se poate spune că frunzele arămii ale toamnei, albul zăpezilor pure, verdele încă nesperat al primăverii, aurul miriștii în bătaia soarelui văratic, toate și-au dat întâlnire aici, pe câmpul fără de sfârșit al amintirii, în sacrul templu al familiei. Vincențiu Micheci se dovedește a fi un poet de forță, calat spre redescoperirea unor noi orizonturi spirituale. Când melancolic, când visător, el rămâne mereu atent la detaliu. Versul frumos șlefuit, descins din tinerețile sale, poartă o amprentă de maturitate și autenticitate specială. Imaginarul, existența unei alte lumi paralele cu cea prezentă, din care coboară dorurile și tot de acolo se culeg și mângâierile, versificația orientată spre prozodia clasică, universul complex, retorico-melancolic uneori, sunt câteva dintre atributele speciale ale liricii care-i poartă semnătura. Și nu facem vorbire aici despre genetică (moștenirea părinți-copii), ci doar despre dorința pură de a scrie, de a-și însuși conștient stări și universuri de gând, pe care să le poată transforma, din sclipiri… în florilegii. (GHEORGHE A. STROIA);

*

*     *

  1. CECILIA NAGY* Cluj-Napoca: VESELIE-N POEZIE (versuri)

Doar atunci când scrii sau desenezi, îți dai seama că nu e deloc ușor să dai viață cuvintelor sau culorilor, vrăjindu-i, astfel, pe cei care, în loc să abandoneze, cu un gest de supremă plictiseală, o carte, dimpotrivă, sunt nerăbdători să ajungă la următoarea pagină, curioși ce gânduri sau imagini, mai jucăușe sau mai molcome, îi întâmpină, cu fiecare nouă poezie sau ilustrație. Doar atunci când jocul copiilor se îngemănează cu cel al adulților, într-o unică și neprihănită exprimare artistică, te minunezi, înțelegând că, dincolo de aparențe, fiecare om, indiferent de vârstă, păstrează, în sufletul lui, o floare care nu se ofilește niciodată.  De ce, oare? Fiindcă, cel puțin din când în când, primește hrana de care are nevoie. Iar această hrană se găsește, din abundență, și în cartea pe care, tocmai, o țineți în mână. O hrană care nu se va sfârși, atâta timp cât Veselia și Poezia vor fi prietenii noștri cei mai buni. Bucurați-vă, așadar, împreună cu Artistul talentat, de Darurile toamnei, în timp ce, mânuind Creionul fermecat, vă va povesti Cât de nostimă e toamna, sau de ce e Frunza speriată, ori pentru cine se pregătește o Salată de sfeclă roșie și, mai ales, Cum să-nveți o poezie sau Cum să scrii o poezie. O reverență în fața dascălului cu vocație și a elevilor care, în ciuda cenușiului cotidian, nu și-au pierdut puritatea inimii și dragostea pentru cuvântul scris sau ilustrat! (CORNEL C. COSTEA);

*

*     *

  1. MIOARA OPRIȘAN* Însurăței – Brăila: ARIPI DE CÂNTEC (versuri)

Universul liric al Mioarei Oprișan este, fără umbră de îndoială, unul sensibil, delicat, plin de lumină și de iubire, un izvor din care se revarsă limpede spre lume doruri, așternute în cânturi. Un cânt înaripat, care duce cu el veste despre un nou destin poetic, ce se naște astăzi, între filele acestui volum de debut. Prin forța creatoare de care dă dovadă, prin expresivitatea și sinceritatea poeziei sale, se poate spune că de numele Mioarei Oprișan vom mai auzi. Urăm poetei… DRUM LIN pe calea scrisului, a poeziei și a împlinirii tuturor viselor! Să nu uităm că lumina pe care poetul o produce nu strălucește doar pentru sine, ci poate deveni hrană/ căldură sufletelor aflate cu adevărat în suferință. În ultimă instanță, avem nevoie de lumină, tot atât de mult, câtă nevoie avem de poeți luminoși!… (GHEORGHE A. STROIA);

*

*     *

  1. MARIA GIURGIU* ITALIA: UN VIS CU PARFUM DE AMURG (versuri)

Maria Giurgiu, un alt suflet românesc stabilit pe alte îndepărtate meleaguri latine (Italia), membră a LSR, prezentă în multiple antologii de poezie naționale sau internaționale, multiplu premiată la diferite festivaluri de poezie, vine în întâmpinarea cititorului său, cu un nou volum de poezie, intitulat VIS CU PARFUM DE AMURG. Poezia sa, cu vădit accent militant, purtând, în țesătura sa densă, dorul de țară – lupta acerbă a celor plecați de a-și face un trai mai bun, este o lirică specială, adesea străbătută de mister, de misterul visului ce bate la poarta amurgului. Dacă unele dintre titlurile poeziilor sale exprimă crezuri-îndemn (Nu mutilați poezia!), altele, precum zburătorul lui Hașdeu, exprimă iubirea (Zburătorul cu plete de argint), sau o îndelungă autoanaliză pentru redescoperirea luminii lăuntrice (Căutarea de sine). Versul alb i se potrivește Mariei Giurgiu, fiecare nouă poezie fiind un eseu pe verticală (dacă ar fi să amintim aici poeziile contemporan ieșean Ion N. Oprea).

Maria Giurgiu este o poetă specială, cu o operă lirică în plină ascensiune, despre care vom mai auzi, cu siguranță. Voința și dăruirea cu care scrie, sinceritatea scriiturii în sine, valențele sale militante, nuanțele introspective, filoanele subtile ale iubirii care-i stăpânesc sufletul și-i mână dorințele, toate acestea fac din fiecare titlu de carte ce-i poartă semnătura o lectură plăcută și constructivă. Un nou prilej de a ne redescoperi pe noi… Oameni – suflete, ființe astrale cu doruri, expresie și o acerbă dorință de zbor într-un… VIS CU PARFUM DE AMURG. (GHEORGHE A. STROIA);

*

*     *

  1. CĂTĂLIN DORIN* ADJUD, VRANCEA: 1 – DECOR CU ILUZII (versuri) și 2 – POEME DE GHEAȚĂ (versuri)

Din nou visător, debordând prin dragostea revărsată în cascade, Cătălin Dorin scoate la iveală versuri de un romantism peremptoriu, în doi nouă buchete lirice: DECOR CU ILUZII și POEME DE GHEAȚĂ. Nuanțele meditative ale poeziei sale sunt, în acest volum, mai accentuate decât în toate celelalte, poetul căpătând conștiința finalității oricărui lucru, a oricărei ființe, a oricărui sentiment, inclusiv a iubirii.

Timpul este văzut precum eternul dușman, care, de fapt, nu trece pentru noi, ci noi trecem prin el, așa după cum bine spunea o antică protază. Acestui timp nemilos, o fiară cu colții ascuțiți de clipe, cu brațele pregătite să smulgă din trupuri tinerețea, lăsând în loc amintiri cât o întreagă lume, poetul îi dedică instanțe lirice speciale, tonul său melancolico-persiflativ adăugând un plus de pantomimă vieții însăși.

În această percepere a timpului, există ingredientele unei melancolii (a)tipice:  amărăciune, durere, dimineți pierdute, deznădejde, dragoste răpusă, plângere, sclavie, atribute intrinseci ale unei toamne a despărțirii… despărțirii de lume, de frumos, de zbor, de stele. Remediile la decadență sunt simple pentru poet. Dragostea de viață, dorul, iubirea, îl motivează să continue lupta cu sine însuși, să nu se abandoneze pe sine în brațele aceluiași timp recuzat de rațiune. Aici, în lumea sa, poetul găsește: pasiune comună, priviri, licăriri, lanț de iubire, joc în doi, îndurare, iubire de-o iarnă, îmbrățișări, iertare, pentru ca romanța sărutului să continue într-o rugă a inimii

Și prin acest nou volum de versuri, Cătălin Dorin ne transmite un mesaj simplu, amintind de eterna definiție a iubirii, în raport de superioritate față de timpul crud: Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate… (WILLIAM SHAKESPEARE) (Gheorghe A. Stroia);

*

*     *

  1. GHEORGHE VICOL* VATRA DORNEI – SUCEAVA: REGATUL MIERLEI (100 de poezii pentru copii)

Gheorghe Vicol, din pitoreasca zonă a Dornelor – ținut de legendă – și-a făcut un obicei din a oferi, atât micilor săi cititori, cât și tuturor celor care mai simt vibrând în suflet mările de nesomn ale Copilăriei, cu frecvență cel puțin anuală, un nou volum de poezie. Variate, ca și specii literare, dar și ca întindere, poeziile sale te prind în universul sensibil și delicat al INOCENȚEI, în care te poți bucura de zăpezile iernii, de magia sărbătorilor, de verdele crud al primăverii, de aurul verilor bogate sau de frumusețea toamnelor. Un univers în care cuvântul de ordine este BUCURIA. Indiferent dacă versurile sale alcătuiesc pasteluri sau evocă frumusețea timpurilor trecute, poezia lui GHEORGHE VICOL este, prin ea însăși, un motiv real de bucurie. O poezie sinceră, curată, cu nuanțe coșbuciene, în care freamătă dorurile și visele unui copil, ajuns, prin trecerea nemiloasă a timpului, la vârsta nostalgiei pentru acea unică perioadă a vieții. Publicul cititor va aprecia, fără îndoială, acest nou volum, ce poartă semnătura olografă a poetului dornean. (GHEORGHE A. STROIA);

*

*     *

  1. APOSTU PANAITACHE VULTUREANU* COMĂNEȘTI – BACĂU: CÂMPIA CA UN CÂNTEC DE LEAGĂN (antologie lirică de autor)

Prin supleţea cuvântului, atent selectat, insinuând trăiri ce emană romantism, prin detaliile fin inserate în versul, prozodia şi stilul alternativ al arhitecturii poetice, Apostu Panaitache Vultureanu este, fără rezerve, una dintre vocile importante ale poeziei româneşti contemporane. Din nefericire, nu atât de cunoscută pe cât ar merita, poezia sa rămâne, în esenţă, una valoroasă, reiterând armoniile şi dizarmoniile vieţii, şi închinându-se singurei divinităţi pe care poetul o recunoaşte, cu toată puterea fiinţei sale astrale: Dumnezeul Cuvântului.

Şi apoi, chiar dacă nu putem fi în totalitate de acord cu opera cuiva, trebuie să pozitivăm efortul, actul creator, curajul şi mai ales perseverenţa în a-şi dobândi propria libertate, pe măsura aspiraţiilor proprii, aşa după cum bine spunea iluministul Voltaire: Îţi dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti.

Ori, punând în balanţă noţiunea de libertate cu cea de cunoaştere de sine, sintetic exprimată de Nathaniel HawthorneCe altă temniţă e mai întunecată decât adâncul propriului nostru suflet? Ce temnicer mai necruţător cunoaştem, decât pe noi înşine? – atunci vom admira curajul poetului de a nu-şi atribui schimbarea lumii ori a sinelui colectiv, ci doar asumarea pe deplin a motivării şi schimbării eului propriu, a cărui unică plusvaloare este ELIBERAREA sa prin POEZIE. (GHEORGHE A. STROIA);

*

*     *

  1. ELENA NEICU* BUCUREȘTI: CU TINE PRINTRE ANOTIMPURI (versuri)

Poezia Elenei Neicu este romantică în esență, dar și prin abordare, versul rimat și ritmat fiind dedublat de o muzicalitate aparte. Privită din exterior, lumea construită de poetă este cea a unui suflet tânjind după iubire, a unui suflet care dăruiește iubire, așteptând în schimb răspuns la scrisori netimbrate. Sunetul suav al muzicii versurilor sale, acutul simț al așternerii în catren, sinceritatea cu care scrie, strălucirea cadrelor-scenariu, culorile de pastel ce (re)creează decorul, toate acestea recomandă poezia Elenei ca pe un real motiv de încântare în seri de melancolie.

Ne adresăm întrebări la care îl invităm pe cititor să răspundă: Este iubirea perimată? Este sufletul îndrăgostit anost? Este poezia de dragoste, deja insipidă? Cu siguranță, citind CU TINE PRINTRE ANOTIMPURI, veți opina că NU. Prin blândețea rostirii, prin sensibilitatea cu care se poate exprima, prin expresivitatea liricii sale, Elena Neicu ne provoacă mereu cu o POEZIE-MATRYOSHKA, pe care ne va face plăcere s-o deschidem, din simpla curiozitate de a avea mereu ceva nou să deschidem. (GHEORGHE A. STROIA)

*

*     *

  1. ANGELINA NĂDEJDE* IAȘI: SUNT UN ALT ANOTIMP (versuri)

Invazia figurilor de stil este evidenţiată în cadrul temei naturii. Sensibilitatea poetei capătă contur în explozii florale, de culori vii, dătătoare de viaţă. Toamna o deprimă, dar se reechilibrează prin albul iernii. Construcţiile metaforice creează imagini de o frumuseţe rară: ”Au înflorit cireşii,/ O, Doamne, ce splendoare!/ Şi-au pus hlamide albe,/ Brodate-n roz de soare.// Sărută cerul  floarea,/  Când vântul o răsfiră/ Şi se cunună zarea,/ Iar fluturii conspiră.// -atâta frumuseţe/ La nunta de petale…” (Au înflorit cireșii) Cuvântul oferit de Angelina Nădejde este sărbătoare. Este un elogiu al măreţiei ei interioare.  Vă recomand cu multă căldură să aduceţi în inimile voastre nemărginirea viziunilor unui poet  contemporan.

( CARMEN POPESCU)

COLECȚIA EPOSS (PROZĂ):

*

*     *

  1. SILVIA GIURGIU* ITALIA: CAPCANA DESTINULUI (POVESTIRI)

Fiecare povestire abundă în detalii, ca un scenariu de foileton, indicațiile regizorale fiind mai mult decât evidente. Locațiile, oamenii, se supun unei atente analize, dovedind subtilitatea emoțională a autoarei și capacitatea sa de a defini părțile și reconstrui întregul. Eposul rămâne clar, de fiecare dată, fiecare povestire are întinderea epică suficientă cât să păstreze esențele, personajele fiind bine creionate și întrețesute în poveste, cu firul măiastru al gândului.

Întreaga carte este un omagiu adus vieții, sub variile sale formele de manifestare, pentru toată gama de sentimente care o definesc și o desăvârșesc (iubire, teamă, speranță, deznădejde), nota predominantă a volumului fiind optimismul. Un optimism justificat al oricărui autor în (re)clădirea unei lumi mai bune, care să nu rămână încă o poveste nespusă. Finalurile, uneori deschise, se pretează la continuarea povestirilor, oferind cititorului posibilitatea de a așterne pe firul gândului propria sa poveste.

Povestirile Silviei Giurgiu, cu aromele lor fănușiene sau rafinatele nuanțele de pastel geobogzian, devin ușor de recunoscut, au o amprentă personală bine definită, tablourile de iarnă, marea, toamna… putând fi oricând imortalizate în graficele pictorului Mihai Cătrună. Per ansamblu, o scriere frumoasă, ce poate deveni o lectură plăcută în nopți cu lună plină.

Datorită limbajului simplu, direct, condescendent, povestirile vor avea, cu siguranță, un public numeros, pe un larg palier de vârstă. Fără umbră de îndoială, capcanele destinului nu sunt puține la număr, însă CAPCANA DESTINULUI este doar una, iar SILVIA GIURGIU este o scriitoare despre ale cărei creații vom mai auzi!… (GHEORGHE A. STROIA);

*

*     *

  1. ION N. OPREA* IAȘI: ÎMPREUNĂ (ESEU)

Fără nicio îndoială, indiferent dacă Ion N. Oprea face vorbire despre Oameni ori Oamenii fac vorbire despre Ion N. Oprea, paginile în cuprinsul cărora se derulează astfel de secvențe de cotidian literar și cultural reprezintă un eveniment în sine.

Cu simplitate, respect pentru actul literar-artistic, prin felul său unic de a fi, ținându-se departe de răutățile ”breslei”, Ion N. Oprea reușește să însămânțeze grăuntele adevărului în numele prieteniei sau al prieteniei în lumina adevărului.

Apreciind, valorizând, punctând condescendent minusurile și plusurile fiecărei lucrări analizate, publicistul ieșean nu se dezminte de tot ceea ce face, ci ne întărește convingerea că fiecare întâlnire cu dânsul sau cu scrierile sale trebuie să fie motiv de sărbătoare.

Nume mari, nume grele ale literaturii contemporane ori ale literaturii tuturor timpurilor, își dau întâlnire AICI… în locul în care cuvântul de ordine este Omenia și Respectul, întru propășirea cuvântului scris, așternut pe nemuritoare file de istorie literară. Felicitări, maestrului INO, ani mulți și inspirați!… (GHEORGHE A. STROIA);

*

*     *

  1. GEORGETA VIȘAN* CRAIOVA: DINCOLO DE VINĂ (roman)

Dacă unele dintre personajele cărții sunt complexe, ducându-și existența la limită, ca pe un cumul de stări, trăiri, evenimente, la fel de complexe, prin opoziție, alte personaje au o filosofie de viață pe cât de simplă, pe atât de sănătoasă, modul lor de înțelegere și ”traducere” a vieții fiind o veritabilă lecție pentru fiecare dintre noi. Cei răbdători și înțelegători reușesc, prin acțiunile lor simple, dar sincere, să netezească drumul prin viață celor agitați de valurile vieții.

O scriere calină, cursivă, cu detalii psihanalitice, un mod inedit de a scrie, cu care autoarea craioveană ne-a obișnuit deja. O lectură, o lecție de viață, izvorâtă din împărtășirea experiențelor de multe ori paradoxal-incredibile la care societatea de astăzi ne obligă să fim martori și să depunem uneori, spre știința altora, mărturie. O pată de culoare, o furtună de gânduri și trăiri, ce ne poate ține cu sufletul la gură și din care putem desprinde multe învățăminte.

Se spune că fericirea vine din lucruri mărunte. Unii dintre noi, din păcate, nici nu mai știu să trăiască, însă ridică pretenții exagerate asupra modului în care alții își trăiesc viața. Așa apar luminile sau umbrele ce ne urmăresc mereu, însă depinde doar de noi dacă dorim să fim părtași luminii sau să rămânem în întuneric pentru totdeauna!…

*

*     *

  1. ION N. OPREA* IAȘI: ÎNĂUNTRU (ESEU)

O altă lucrare semnată Ion N. Oprea este pregătită să vadă lumina tiparului, să reconfirme prolificitatea literară a distinsului poet, prozator, publicist și promotor cultural ieșean.

Prin diversitatea temelor abordate, prin prezența între filele de carte ale unor povești de viață, confesiuni și interviuri cu personalități românești de prim rang, se produce iluminarea prin împărtășirea unor experiențe unice.

Exegezele lui Ion N. Oprea sunt de o rară finețe și valoare documentară, autorul rostind cu voce tare, ceea ce alții nu au curaj să șoptească. Salutară este prezența în carte a sopranei Angela Burlacu Gheorghiu, cetățean de onoare al urbei Adjudului vrâncean, care, într-un amplu interviu, cu naturalețe și modestie, creează cititorului certitudini asupra valorii numelui său în melosul mondial.

Interesante sunt și poveștile legate de prima femeie surdo-mută scriitoare – americana Helen Keller sau cele ale salvatoarelor copiilor evrei – Irena Sendler și Gisella Perl.

O carte ce merită a fi lecturată, cu multe stații telurice între vise și dorințe astrale, între împliniri și idealuri. Felicitări, stimatului literat ieșean pentru tot ceea ce face în numele onestității culturale! (GHEORGHE A. STROIA);

*

*     *

  1. ALEXANDRU CVITENCO* GALAȚI: SCRÂȘNETUL UNIVERSULUI (proză SF)

Dragă cititorule! Și eu fac parte ca și dumneata din acel praf stelar ce tot cade pe Terra noastră de mii de ani, din „Calea Lactee” și cum să fiu construit altfel? Nici nu am cum. Deci… cuvântul autorului vă aduce deslușiri strivite sau lămuriri în spațiu mai mic, din capitolele acestei cărți. Titlul cărții și al doilea capitol este „Scrâșnetul Universului” ce exprimă uriașa forță de naștere a Universului, care s-a născut și încă se naște sub ochii navelor spațiale, care de circa 50 și de ani scrutează Universul și planetele Galaxiei noastre. Veți citi acest al doilea capitol și-mi veți da dreptate. El, Universul, strănută, se zbate, se mișcă, scoate foc și pară precum și balaurul din poveste, scuipă gaze și lavă, ca în final să se molcomească, să se odihnească, să se răcească timp de milenii cu scopul secret al apariției vieții, al apei, oxigenului, verdelui, viului. Nu vi se pare ceva cunoscut felului de comportament specific al omului? Și noi din timpul nașterii până la părăsirea Terrei suntem bucățica tăiată din cosmos, din Univers, adică bucăți rupte din stele.

(A U T O R U L)

COLECȚIA REVUISTICA (reviste, publicistică):

Revista EMINESCIANA a fost fondată la București de pictorul MIHAI CĂTRUNĂ, cu scopul de a promova creația eminesciană, de a găzdui în paginile sale nume de marcă ale culturii, literaturii și artei contemporane. Prin devotamentul de care dă dovadă, Mihai Cătrună reușește să strângă în jurul acestei reviste colaboratori valoroși din țară și din diaspora, să promoveze și să încurajeze atât autori consacrați dar și tinere condeie. O revistă de înaltă ținută cultural-artistică, o dovadă în plus că respectul și dragostea românilor față de EMINESCU este cu adevărat ETERNĂ! (GHEORGHE A. STROIA).

*

*     *

REVISTA EMINESCIANA – NR. 1. Articole și materiale grafice de: Marian Nencescu, Izabela Tănasă, Maria Filipoiu, Cornelia Neaga, Geta Stan Palade, Victor Burde, Ion Hultoana, Ecaterina Mihai, Valentin Tanase, Mihai Catruna, Marinela Tănase, Liliana Pintea, Elena Condrei, Urfet Sachir, Silvia Talpos, Gabriel Ionescu, Gigica Peptanaru, Nicoleta Mușat Dumitru, Mariana Adascaliței, Cristinel Badea, Gica Ciobanu…

*

*     *

REVISTA EMINESCIANA – NR. 2: Articole și materiale grafice de: Marian Nencescu, Geta Stan Palade, Ecaterina Mihai, Marinela Tănase, Liliana Pintea, Silvia Talpos, Mariana Adăscaliței, Gabriela Drăghici, Mariana Mincă, Gabriel Vulpoiu, Dan Toma Dulciu, Marian Sava, Alexandra Mihalache, Petruța Niță , Alexandru David, Mihăiță Bina Ficu, Chita Otcu, Carolina Tănase, Marinela Perijoc, George-Nicolae Stroia, Carolina Constatin, Mircea Constantin, Elena Irina Spilcă, Viorela Codreanu, Gabriel Ionescu, Cristinel Badea, Victor Burde, Piroska Hanea, Mihai Cătrună…

Armonii Culturale – încă un VIS ÎMPLINIT!

http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1488735148.html

 

Facebooktwitterby feather