Nu pot să ţin lumina ferecată.
Nu vreau să pun cuvintelor zăvor!
Privesc în jur şi ochii îmi tot cată
Spre înălţimi… şi tare-mi este dor.
Mi-e dor de vremea clipelor de bine
Şi de poteca ce ducea spre Rai.
Mi-e dor de noi… de mine şi de tine,
De primăvara ce ne zice, hai!
Hai să ne facem aripi din visare
Şi să zburdăm prin vise ca şi cum
S-au risipit durerile în mare
Şi fericiri ne însoţesc pe drum.
Privesc în jur şi ochii îmi arată
Spre înălţimi… mi-e sufletul un zbor.
Nu vreau să ţin lumina ferecată.
Nu pot să pun cuvintelor zăvor!
Mariana Mihai
by