Unde-i satul? Sunt două variante de la orașul de reședință Buzău: prima, pe DN 10, de la Buzău înspre Brașov, după ce se trece prin Ciuta, de la Viperești se face dreapta, înspre Puntea – pod. Iar ca o alternativă la Ciuta, de la Măgura se face dreapta înspre podul Robești și de aici la Pârscov. Lucrarea despre care am mai vorbit, adresată scriitorului Gheorghe Postelnicu, ne prezintă sarea și alte condimente privitoare la a doua variantă. În lumina cuvintelor pe care le-ați rostit și scris cu drag în volumul bine îngrijit asemeni revistei ,,Întrezăriri”, unde se simte spiritul lui Vasile Voiculescu, pe care l-ați ținut treaz și nealterat la Pârscov, vă scriu în calitate de vecin al zonei. Ca vecin cu Pârscovul, ne spune Ursoianu, îmi amintesc de copilăria mea, când venea prin satul Ursoaia poștașul în șaretă, cu corespondența de la oficiul nostru Pârscov. Pentru comuna noastră, Rușavățu, nu era doar Oficiul poștal, era și Iarmarocul de marți și nu numai. La nașterea mea, tata, lucrător forestier, s-a tăiat la un picior și a fost internat la Spitalul din Pârscov. Toate drumurile noastre din comuna Rușavățu înspre Buzău treceau prin Pârscov. Că vor, ori nu vor să creadă unii dintre noi, Pârscovul era o utilitate, să vă parafrazez, era o lumină, mai ales și după cuvintele lui Ion Caraion al nostru de la Pălici: „M-am născut într-un sat ca o bubă.”

Revenind la vremea noastră, distinse Gheorghe Postelnicu, permiteți-mi să vă felicit atât pentru harul și iubirea ce-o nutriți pentru cuvântul scris, pentru împlinirea unei cifre rotunde, dar și pentru onorarea faptelor dumneavoastră cu titlul de Cetățean de Onoare al comunei Pârscov. Ținând cont de patriotismul și profesionalismul dumneavoastră, aș dori o susținere privitoare la DN 10, ca o alternativă la Ciuta, dar și ca drum mai scurt de la Buzău la Mănăstirea Cârnu. Cum bine știm, cu toții trăim într-un

minunat județ cu toate formele de relief, dar și cu multe mănăstiri. Mănăstirea Cârnu, construită de nepoata lui Ștefan cel Mare – doamna Chiajna, prin anii 1536, a fost numită (se înțelege că mult mai târziu) de P.S. Episcopul pr. dr. Antim Angelescu, „Podoaba Eparhiei”. Iată! Pe unde poate trece acest drum: De la Casa Memorială „Vasile Voiculescu” de la Pârscov, prin Bădila, pe la Sarea lui Buzău de la granița cu Bădila, în fosta comună Rușavățu, pe lângă halta Rușavățu și Blocurile de Calcar din Jurasic, prin Poiana Rusului. Aici, o poveste spune că prin secolul al XVIII- lea, citez din memorie, un grup de ruși au staționat câteva zile, sătenii s-au speriat, dar rușii nu le-au făcut niciun rău, pentru acest fapt i s-a dat numele de Poiana Rusului. Tot prin această zonă se află Marea de …pământ (denumire dată de mine, explicații geografice, în alte împrejurări). De aici, în stânga se trece pe lângă o cruce foarte veche, în dreapta se află o cișmea și o poveste care ne spune că prin 1793, o ceată de turci, în frunte cu Mumbasiru Maibegiu, citez din memorie, pe când mergea în Satul dintre gârle, să potolească niște zurbagii, s-au oprit întrebând: – „Ruși aveți? De aici denumirea de Rușavăț, dată Satului dintre gârle. Mergem mai departe și vom vedea în dreapta fostul Conac al lui Tapangea, în stânga casa unde s-a născut Ion Caraion, în dreapta Monumentul satului Pălici și mai departe, la intrarea în satul Ursoaia, ne întâmpină un Kilometru de asfalt și, trecând pe lângă Pepiniera Ursoaia, ajungem în stânga la Școala Gimnazială Ursoaia, în curtea căreia se află Monumentul „Iorgu Cosma”. Tot pe aproape intenționăm a genera un minimuzeu. Doamne ajută!

În apropiere, pe dreapta, „Movila” sit arheologic, în stânga Puntea-pod peste râul Buzău, mai departe, până se trece pârâul  Ursoaia, se află „Poarta amintirilor”. Aici, în casa de la Poalele Dealului, s-a început amenajarea, viitoarei Case de cultură sătești, minimuzeul de care am amintit. De aici, înspre Rușavăț mergând, ajungem să vedem pe dreapta casa a unui fost director al Liceului „B.P.Hasdeu”, Liviu Chiriacescu, apoi, ruinele fostei mori de foc, și tot mergând vedem pe dreapta, fostul Cămin Cultural, fostul sediu al fostei comune Rușavățu, și tot așa, după ce trecem o dată pârâul Rușavățu, vom vedea ruine ale palatului fostului membru al divanului ad-hoc, Rușavețeanu, unde, prin anii 1944-1949, a locuit actrița Teatrului Național București, Tina Barbu-Rușavețeanu. (Până aici, dacă vă aduceți aminte, o vreme, după 1978, a funcționat un autobuz, pe ruta Buzău – Rușavățu, prin Pârscov. Nu s-a vrut să se știe cine a făcut demersul. Eram marginalizat din cauza scrisorii deschise făcute la Viața Buzăului, am documentații). După ce mai trecem gârlele, Pârâul Rușavăț, ajungem prin Pădurea Seciu și de aici înspre satul Mușcelul Sărățel, sau Mușcelul-Țiganu, cum doriți să-i spuneți, unde, pentru apa sa, ar fi putut exista o stațiune, mai ales prin apropiere de Pietrele Boncilor și, de aici, înspre o legătură cu satul Măguricea din comuna Pănătău, și la Mănăstirea Cârnu, cu legătură directă la Pătârlagele.

Cam acesta ar fi un drum de asfaltat de circa 12 kilometri, încărcat cu istorie, care ar duce la „Podoaba Eparhiei” și de aici, în Orașul Pătârlagele.

DUMITRU K NEGOIȚĂ

by

Referinţă Bibliografică

DUMITRU K. NEGOIȚĂ: O alernativă la Ciuta/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 februarie 2019