O CACEALMA ÎN POEZIE…
(variantă)
Muza mă poartă cică pe cărarea strâmtă a poeziei
(așa spune ea), printre pietre și bolovani,
de parcă e sărită de pe linia literaturii
că astfel îmi dă sarcini de altă natură…
Uitați domnilor, mut bolovani din drumul meu,
Să-mi fac loc…!
Cum să scriu astfel…?
”Ce tot dondăni acolo, a intervenit muza !
Și a continuat:
”Crezi că metaforele se măsoară în opinteli
după cum muți tu bolovanii aceia dintr-un loc în altul?
Cine te pune să-i urnești din loc?
Am spus eu să faci așa ceva?
Ai memorie!
Ești lucid!
Gândul ți-e sau nu la mine?
Mai ales că ai mâinile libere…!
Pe cine interesează că pui scrierea înaintea bolovanilor
sau după ei când este vorba de poezie?
Poezia se alcătuiește în suflet și în gând
nu căutând spații fără legătură cu aceasta?
Dacă dorești ajutoare de alt fel
ce te oprește să chemi pe cineva,
însă
spunând sau făcând altceva fără legătură cu poezia
e doar o cacealma în acest sens…!”
Vasile Dan MARCHIȘ
VĂ MULȚUMIM, PRIETEN DRAG, AUTOR AL ARMONIILOR CULTURALE! Vă felicit pentru tot ceea ace faceți, pentru lumina și dragostea umană din versurile dumneavoastră. Sunteți o bucurie de poet! FELICITĂRI!…