O CARTE CURAJOASĂ : „Dragoste târzie” recenzie de Gheorghe POSTELNICU
Cum poţi pătrunde critic într-o carte constituită – editorial – , ca o construcţie inexpugnabilă, cu un „Cuvânt înainte”, aparţinând autoarei, o prefaţă (semnată de Girel Barbu) şi cu două postfeţe (Aurel Anghel şi Ecaterina Chifu)? Şi, dacă ţi-ai făcut loc, mai rămâne ceva de spus? Credem că da.
Ei bine, Paulina Georgescu preferă temele curajoase, puse în pagină fără complexe etice. După ce a şocat cu „Imigrantul” (2017), acum zguduie morala familiei tradiţionale, cu tema alegerii „unui suflet pereche” de către persoanele în vârstă, la vremea „la care o femeie ia mai degrabă drumul bisericii” (A. Anghel). Paulina Georgescu nu este psiholog, neurolog şi nici psihiatru, este o scriitoare care îşi dă cu părerea despre vârsta a treia, despre dreptul acesteia la renaştere erotică şi la fericire, cu ajutorul reţelelor de socializare. Care este deosebirea? În timp ce specialistul îngrămădeşte informaţii pentru a scrie despre subiectul dat, scriitorul imaginează o poveste, amestecă planurile şi personajele, timpul şi spaţiul, tinerii cu bătrânii, biserica şi morala creştină, ca să emoţioneze şi să afirme că dragostea nu are vârstă. Noi ştiam că intelectul este despărţit de emoţional. Paulina Georgescu demonstrează contrariul.
Pe partea psihologiei vârstei a treia, prozatoarea scrie bine. Găseşte intrigile potrivite, dar încurcă puţin iţele, adică se pierde cu firea când exaltarea devine incandescentă. În aceste episoade ritmul şi bucuria simţurilor intră în curbe periculoase, când primează trăirea visului, a voluptăţii şi, de ce nu, a eternităţii. Pe partea estetică, fleşurile, reducerea comunicării la propoziţii simple, interogative şi exclamative impregnează discursul cu tristeţe şi lirism apăsător. Abuzul de inversiuni sintactice, topica inversată obosesc lectura şi îndepărtează cititorul de firul narativ: „Cu ochii minţii mă pătrunde. Simt cum o haină cade”, „Lumina ce am zărit-o aş vrea să o păstrez”, „O fericire şi o linişte imensă mă cuprinde” (aici este şi un dezacord gramatical între predicat şi subiectul multiplu). Dacă nu greşim, se pot desprinde din paginile povestirii tonuri tragice, nostalgii misterioase, o comunicare magică între sufletele îndrăgostite, o legătură ce implică fiorul cosmic şi adierea credinţei creştine, o fâlfâire dureroasă a necunoscutului, cu fluturi, îngeri şi furnicături. Iubire şi moarte, natură şi univers, adică o poveste care duce viaţa în uitare, în neantul metafizic, aceasta este „Dragoste târzie” (2019), noua carte a Paulinei Georgescu. Cronica noastră la „Imigrantul” (vezi ÎNTREZĂRIRI, nr. 24 şi „Jurnal pârscovean”, Editura PIM, 2019) se încheia cu o speranţă: „Îndepărtându-se de tipologia internautului atoateştiutor, vocaţia de scriitor a Paulinei Georgescu poate creşte frumos din temperamentul zbuciumat şi din inteligenţa larg disponibilă spre poezie”, ceea ce, spre sincera noastră bucurie, constatăm că s-a întâmplat.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..