Braşov, oraş al frumoaselor vacanțe de vară de odinioară, al Pieţei Sfatului, pre-destinata, parcă, Festivalului anual „Cerbul de aur”, oraş al Bisericii „Sfântul Nicolae” şi al primei şcoli româneşti, oraş al diaconului Coresi şi al primei tipografii românești… Dincolo de orice aspect legat de istorie sau cultură, oraşul Braşov a devenit în timp pentru mine o a doua casă şi un al doilea oraş adoptiv’, după Paris.

Şi într-adevăr, vin de fiecare dată cu mult drag şi dăruire la Braşov, oraşul în care, graţie numirii mele în funcţia de Vice-Preşedinte al asociaţiei culturale Academia Daco-Română (ADR-FB), am avut deosebită plăcere să particip la frumoasele reuniuni culturale ale Academiei, care de fiecare dată mi-au înălţat gândul şi mi-au încântat simţirea.

Ţin, mai întâi, să mulţumesc neobosiţilor şi îndrăgiţilor colegi din conducerea ADR, Dlui Geo Stroe, Dnei Georgeta Blendea, Dnei Ramona Pintea şi Dnei Alina Csiki, care au crezut în mine şi alături de care a fost nu doar o regăsire în graţia valorilor artistice şi spirituale autentice.

Academia Daco-Română şi cultura în general au fost şi sunt în continuare pentru mine şi orice intelectual creştin o soluţie salutară în „latul neo-balcanic”, o soluţie Providenţială a proniei, o enclavă de rezistanta a spiritualităţii în fata haosului şi a societăţii care a uitat drumul către casă, o formă cu necesitate dorită de supraviețurie, o catacombă creştină improvizată în vremuri neortodoxe, tot mai perfide moral şi anti-românești.

Ţin, în mod deosebit, să mulţumesc neobositei Alina Csiki, realizatoare Tv, care de fiecare dată ne-a încântat cu un simţ festiv şi jurnalistic de un înalt profesionalism, viu colorat de o frumoasă sensibilitate artistică, de un devotament şi o inteligenţă feminină cu totul deosebite, care nu ne lasă decât cuvinte de laudă şi admiraţie. Mulţumesc, de asemenea, bunului Dumnezeu, pentru că mi-a dat întotdeauna puterea de a crede şi a spera atunci când poate mase întregi de oameni au cedat şi s-au resemnat în fața războiului ideologic, al falsei educaţii superioare de a fi „gunoi”, cu porniri anti-patriotice, anti-creștine şi anti-valori, o luptă despre care ne vorbeau odinioară duhovnicii.

Mulţi oameni înşelaţi au trădat cu laşitate şi fără a lupta cu adevărat în faţa unei false pedagogii a sensului vieţii, care este cel de găsire lăuntrică şi intuitivă a legii lui Dumnezeu şi nu a legii consumatorului sau a legii proprietăţilor private, care deturnează conştiinţe şi face ravagii fără precedent în rândul generaţiei tinere, aflată în formare.

Reuniunile, uneori memorabile, ale Academiei Daco-Române au reprezentat pentru mine şi nu numai o substanţială „gură de oxigen”, o formă de rezistenţă a demnităţii şi identităţii umane, o atitudine verticală în faţa unei lumi decadente şi toxice, reuniuni care mi-au consolidat crezul în cauză valorilor şi a spiritalitatii, foarte asemănător Monicăi Lovinescu odinioară, atunci când transmitea, de la sediul parizian al Europei libere, o salvatoare lumină de speranţă a conştiinţei, atât de necesară într-o lume comunistă sau neocomunistă.

Am fost comparat, de-a lungul anilor, de foarte mulţi oameni care m-au cunoscut cu marele nostru poet, Adrian Păunescu, care într-adevăr mi-a fost un virtual maestru şi model. Ne-am întâlnit în retorica şi spiritul artei, „les grands esprits se rencontrent”, cum spun francezii, dar fără să calculăm vreodată vreo întâlnire.

Aşa cum mi se spunea în spitalele pariziene acum 20 de ani, „Le Grand Ovidiu”, şi în România de azi tot „Marele Ovidiu” mi se spune, deşi puţini oameni iubesc cu adevărat valorile şi oamenii mari, a căror „cuminte razbunare” a fost întotdeauna prin lumina poeziei, a transcendenţei, a teurgiei, a gnozei, a miracolelor şi a schimbării lumii, lumina speranţei într-o Românie mai paşnică, mai bună şi mai unită.

Bilanţul acestor 15 ani în România şi al anilor la Academia Daco-Româna este unul pozitiv şi chiar prolific, într-o Românie extrem de toxică şi tot mai inbeznata în convingeri, într-o Românie radicalizată anti-cultură, anti-lumină şi anti-România frumoasă.

Aceşti 15 ani în România şi anii la Academia Daco-Româna pot spune că au fost aproape mai frumoşi decât toţi cei 15 ani de studii la Paris, care au fost totuşi o experienţă de viaţă unică, oricând subiectul temeinic al unui documentar biografic la televizor, studii în elită universitară franceza, un real titlu de excelenţă şi expertiza pentru România.

Printre proiectele importante ale ADR-FB pe termen mediu şi lung doresc continuarea lansării de cărţi inspirate, apreciate deopotrivă de cititori şi critici, inclusiv lansarea propriei mele cărţi „Noi, Gemenii care cucerim Universul. Ultimul Inorog. Iniţierea Universala”, care, necenzurată sau neignorata, are absolut toate şansele să devină romanul secolului său al mileniului, un best-seller internaţional, carte ce se aseamna cu o nouă Biblie şi o nouă chemare la Calea Domnului şi a Împărăţiei Cerurilor.

Printre alte proiecte de anvergură menţionez „Expertiză medicală naţională a Depresiei româneşti şi europene” şi „Setul terapeutic implicit de legi”, dar şi continuarea pledoariei culturale şi spirituale a ADR pentru o Românie mai bună, pentru o taină moştenită a imortalităţii şi un Rai visat pentru toţi.

În încheiere, ţin să mulţumesc tuturor Românilor cu suflet frumos, care au fost adesea alături de mine, dragii mei români visaţi şi idealizaţi 15 ani în străinătate, Români care, cu multă dragoste şi marinmie, m-au făcut să cred în continuare că visul meu românesc de odinioară, construit visând despre acasă de pe malurile Senei, că visul meu românesc poate continua.

Români care au ţinut, repet, din tot sufletul că acel ceva care nu îmi aparţine, acel ceva frumos care ne-a legat uneori prin cuvinte inspirate şi meşteşugite sau trăiri metafizice, au pus suflet de la suflet şi au vegheat cu o inimă de mamă că acel ceva, care este doar al lui Dumnezeu, să reziste vremii, vremurilor şi să poată dăinui pururi.

Trăiască România frumoasă!

Vă iubesc absolut şi ceva în plus!

Vă mulţumesc!

––––––––––-

Dr. Ovidiu ATANASIU

Vice-preşedinte Academia Dacoromâna, Filiala Braşov

Paris-Brașov

28 ianuarie 2023

by

Referinţă Bibliografică

Ovidiu ATANASIU: RETROSPECTIVA ADUNĂRILOR CULTURALE DIN BRAȘOV/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 ianuarie 2023