POATE M-OI REÎNTRUPA…
#AnnaNoraRotaru – autor
Plutesc miresmele-n văzduh și florile ușor vibrează…
Feerică atmosferă, deplină armonie, liniște și pace…
Se duce ziua-nspre nadir, pe plai încet se înserează
Și eu mă las pierdută-n gând, sprijinită de spetează,
Să-noate slobod sufletul, prin navigări de vis fugace,
Cu mine însămi să se-mpace…
M-am istovit de griji și-mi caut tărâmuri mai placide,
Domnite de tăceri, lumină, fără-ngrădiri, împotriviri…
Rup zăgazurile-mi la izvoare de vise roze și candide
Că, pe acelea de-altădată, le calcă vremea, le ucide
Și-oricât la ceruri mi-aș trimite rugătoarele-mi priviri,
Nu pot să le mai apăr de striviri…
În noaptea asta însă, trimit Visul făr-a se uita-napoi,
Să-și caute liman blajin și-un loc al lui de ascunziș…
Am să-l aștept, de negre gânduri mintea s-o despoi,
Că și ea mi-e ostenită, ca fugărită de haită de copoi,
De-atât răzbel cu sinele-mi și-el ades de-a curmeziș,
Pe cărările vieții, adesea în cruciș…
Dezgolit de toate, trupul în leneviri se dispersează,
Pe aripile zefirului să se-ntoarcă poate la-nceputuri…
Chiar bine mi-e acuma, că ființa toată-mi evadează,
Legile lumii-n care azi trăiesc, le-nfruntă și sfidează
Și, nu mai simt nevoia la nimeni să plătesc tributuri,
Poate m-oi reîntrupa din alte luturi…
________________ NORA ______________
versuri din vol. __ „ Dincolo de magia cuvintelor ” __



