Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » POEME – Anna-Nora Rotaru- Papadimitriou

POEME – Anna-Nora Rotaru- Papadimitriou

VIAȚĂ, POVAȚĂ…
Pe drumul vieții mă simt rătăcitor,
În pungă numărând secundă cu secundă…
Pe scena lumii sunt un simplu spectator,
Mă caut printre trecut, prezent și viitor,
Neprinzând de veste că timpul mă afundă,
Într-o clipă muribundă…
Și, ce-am făcut, mă-ntreb, în astă viață,
În care cineva mi-a spus să fac popas ?
Lăsat-am scris ceva între prefață și postfață ?
Am învățat ceva, să pot să dau câte-o povața,
Sau, umbră făcut-am geaba și-am rămas,
Un suflet de pripas ?
Ieșit-am la lumină din sângerie ceață,
În răcnet de durere simțind și eu cât doare…
Primind darul de-a trăi, privii in jur semeață,
Spre cerul azuriu și-n jurul meu verdeață,
Dorind, destinul în palmă să-mi măsoare,
Anii, fără boabe de sudoare…
Să trec lin, neobservat, fără tribut și vamă…
Să cresc încet, încet pornind de la fărâmă…
Să nu simt, de cuțit, tăiș sfredelitor de lamă,
Nevoită să nu fiu să strig, la nevoi „vai mama”…
Privilegiul s-am de-a ajunge cândva bătrână,
Până m-oi întoarce la țărână…
Nu că mi-aș vrea, poate, să-mi fie traiul veșnic,
Să fiu nemuritor, stând cu Domnul la taifas…
Doar, să nu-mi fie timpu-atât de scurt, vremelnic,
Să-l trăiesc frumos și liniștit și cinstit și vrednic,
Cărând în teleguța mea fiece clipă, minut, ceas,
O urmă, c-am trecut pe-aici să las…
________________ NORA ________________
versuri din vol. __ „Pe urma pașilor pierduți „__
MICUL MEU PARADIS ….
În jur, cu cretă desenat-ai un mic cerc
Și-am săpat în el, să fie țărâna mai puhavă…
Că vreau un Univers al meu micuț să-ncerc,
Să-l îngrădesc de nepoftiți, n-un semicerc,
Speranțe, vise să sădesc, ieșind dumbravă,
Peste ruine-n buruieni și lavă…
Și râuri voi face, cu ape repezi, curgătoare,
Să mă scufund în ele, din nou să mă botez…
Când luna-i plină, să-mi vin-acelea ursitoare
Și, de n-or vrea, să vină chiar și-o vrăjitoare,
Cu magice formule mă facă-n viață să cutez,
Bucurii cătând de mă-ntristez…
Un cer al meu să fac, poate serii să-i-mplantez,
Doar pentru mine Luna și-astrele strălucitoare…
Nopți cu tăceri apăsătoare, un pic să le scurtez,
Să-mi vină Soarele la masă, cu el să m-ospătez,
La mine să se-ntoarcă stol de păsări călătoare,
Vietățile scăpând de vânătoare…
Voi scoate fugar Timpul din al meu mic Univers,
Clepsidre, orologii, n-oi mai pune să-mi măsoare…
Sub Sfântul Ochi opri-voi clipele ce curg pervers,
Că drumul meu în Nicăieri, pustiu mi-era și șters,
Un nimeni rătăcit pe Nicicând, Niciunde, o eroare,
Așteptând minunea să coboare…
Gândirea voi schimba, visele, memorii învechite,
Palate ruinate-n bălării străjuind iubiri corupte…
Pe cele pure le-oi păstra, în cuiburi de răchite,
Să nu las Timpului hain putința de-a le înghite,
Înalțând spre cer un templu, pe stâncile abrupte,
Nici Zmeu din ele să se-nfrupte…
Și, când îmi voi schimba învechita vieții haină,
Când lacrimi voi-ncuia, de tristețe și de plângeri,
Într-al meu Mic Paradis, cu armonia cea mai faină,
Voi pune-o masă lungă, o altă „Cina cea de taină”
Ascultând doar line cânturi de păsări și de îngeri,
De dureri uitând și de înfrângeri…
_______________ NORA _______________
versuri din vol __ „Pe urma pașilor pierduți”__
Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.