Să nu se şteargă veselia de pe chipul tău!
De ţi-aş zice să nu pleci …
Ce să spun, ce să spun?
Cu fiecare pas, glasul ţi se pierde.
Iubirea e o prăpastie de dor,
deşi ştii că o să te izbeşti de pământ,
o cauţi, o cauţi …
Am zburat spre soare cu aripile-mi de ceară,
dar acum, când tu pleci, mi se topesc.
Mă uit la tinereţea mea şi aş vrea să zbor către ea,
cred că mi-am uitat-o suspendată în timp
şi nu-i nicio liană să mă teleporteze peste vremi.
Am îngenuncheat în faţa josnică a lumii
şi-am înflorit în mocirlă,
mi-am picurat ploaia ochilor în suflet
de atâtea grozăvii,
am căutat o urmă de blândeţe în flori, în ochi,
pe buze ori cuvinte.
Şi caii … caii aveau nobleţea lor.
Câtă distincţie era pe străzi!
Acele animale blânde şi bune la toate.
Un vis pe care zorii l-au spulberat
într-o toamnă când viaţa-şi deapănă amintirile.
Am obosit, viaţă, nu mă certa!
Am lăsat iubiri să treacă pe lângă mine,
sunt ca o floare de crin.
M-am codit, viaţă, nu-mi da peste nas,
m-am înşelat!
Am lăsat cale liberă anilor să treacă
şi-s orfană acum.
Ȋmi pare rău, viaţă, nu mă executa,
nu mă mai interoga!
Sunt la o răscruce acum.
De-mi doreşti ceva, atinge-mi inima,
deschide-mi calea pe care s-o apuc.
Tu, floare albastră, ce creşti pe câmpii,
de unde vii, de unde vii?
De vii trimisă de ceruri, ambasadoare a iubirii,
deschide-ţi inima, deschide-mi inima,
să pot spune:
-Bine ai venit, dragoste, în inima mea!
Mangalia, 16.03.2016
Aşkım, kalbime hoşgeldin!
şair: Urfet ŞACHIR
Yüzündeki sevinç silinmesin!
Gitme desem …
Ne desem ki, ne desem?
Her adımınla, sesin kayboluyor.
Sevgi, özlem bir uçurum,
toprağa vurulacağına bilsen’de
onu arıyorsun, arıyorsun.
Ben balmumu kanatlarımla güneşe doğru uçtum,
ama şimdi sen gittiğinde eriyorlar.
Gençliğimi seyrediyorum ve ona doğru uçmak istiyorum,
zaman içinde asılı unutmuşum düşünüyorum
ve hiçbir tropik sarmaşık beni süreye nakleden yok.
Ben dünyanın aşağılık önünde diz çöktüm
ve çamur içinde geliştim.
Gözlerimin yağmurunu o kadar dehşetler’den
ruhuma damlattım,
ben çiçeklerde, gözlerde, dudaklarda veya deyişte
iyilik bir iz aradım.
Ve atlar … atların asaleti vardı.
Sokaklarda ne kadar kibarlık vardı!
Bu nazik hayvanlar ve tüm iyi.
Hayat, bir sonbaharda hatıralarını sıraya diziyorkan
şafak’ta paramparça bir rüya.
Yoruldum, hayat, beni azarlama!
Aşkları yanım’dan geçmesine izin verdim
Ben bir zambak çiçeği gibiyim.
Ben duraksadım, hayat, vurma yüzüme,
yanılmışım!
Ben yıllara açık yoldan geçmesine izin verdim
ve ben artık bir yetimim.
Üzgünüm hayat, beni koşmak yok,
bana soru yok!
Şimdi bir kavşakta bulunmaktayım.
Benim için dilediğin bir şey varsa, kalbime dokun,
tutacağım yolumu aç.
Sen, yaşadığın yerden, ovalarda büyüdüğün mavi çiçek,
nereden geliyorsun, nereden?
Seni sevgi elçisi cennet gönderen ise
kalbini aç, kalbimi aç,
söyleyebileyim:
– Pekâlâ, sen geldin, aşk kalbime!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..