Fir de iarbă, fir plăpând,
Ți-ai trimis suflarea-n vânt
Să urce muscelele,
Să coboare văile
Hăulind cu muntele.
Firicel de iarbă, crud,
Te-nfioară-un dor zălud,
De poteca codrului,
De stâna ciobanului,
Doinitul cavalului…
Verde ie, fir cu fir,
Verde, visător cașmir,
Așterni iară fagului,
Bradului, molidului:
Brâul Caraimanului.
Fir de iarbă, fir voinic,
Urci cărările spornic,
La gorunul lui Horea,
Unde mugurul pocnea
Cântând Iancului doina.
Bătut de neguri și ploi,
Fir de iarbă, calci vioi
La stejarul lui Ștefan,
Ce urca pe Catalan
În ținutul moldovan.
Îți apleci fruntea-n pământ,
Auzi ciutele brăhnind
Și pe Pintea Năzdrăvan
Haiducind pe cal muntean,
Spaimă-n codru moroșan.
Sus, în Munții Lupilor,
La Cetatea Dacilor,
Izvoarele șipoteau
Zimbrii când se adăpau,
Cerbii albi se însoreau…
Fir de iarbă, fir plăpând,
Îți întinzi verde veșmânt
Pe durerile țării…
Freamătul primăverii
Țipuritul ceterii…



![]() |
Referinţă Bibliografică |