La 1 decembrie(1918), eram cu toţii conştienţi că păstrarea intactă de-a lungul timpului a idealurilor care ne uneau presupunea momente de ferm angajament şi, în timp, mari sacrificii.
Dacă puterea politică nu o respectă, dacă guvernul şi parlamentul nu o apără, dacă partidele o manipulează, atunci va lipsi fundamentul solid pe care se sprijină libertatea şi speranţa noastră!
Când nu mai vezi cărţi în mâinile copiilor, cai în curţile oamenilor, tineri români care se întorc în patria lor, este evident că ceva nu e în regulă.
Drepturile omului sunt de obicei considerate ,,drepturi absolute’’, dar dacă nu ai grijă de ele şi nu le protejezi, te vei trezi într-o dimineaţă că nu le mai ai.
Prosperitatea poporului este fundamentul puternic şi sănătos al statului de care depinde viitorul neamului.
Reconstruirea şi redeschiderea fabricilor, uzinelor precum şi refacerea sistemului de învăţământ şi cel al sănătăţii, ar constitui pentru România primul pas spre măreţia ei de odinioară. Iar cultura va fi iarăşi ceea ce a fost – adevărata frescă de lumină a neamului nostru. Mecanismele vieţii sociale şi culturale depind de participarea şi implicarea statului în mediul intelectual şi cultural al unei naţiuni. Instrumentele eficiente pentru dezvoltarea cu succes a țărilor și a orașelor mici sunt crearea de noi locuri de muncă. Unde nu există locuri de muncă, țara şi oraşul moare. Noi, românii, trăim pe aceste locuri de când ne știm. Locuri bune și frumoase, după sufletul oamenilor de aici. Pentru că pământul este pentru cei care îl lucrează și casa este a celor care locuiesc în ea.
Trebuie să știm că nu există fericire. De exemplu, să presupunem că trăiești până la 90 de ani și petreci cel puțin 10% din acest timp fericit. Dacă ești conștient de acest lucru, trebuie să-ți spui în fiecare zi: nu-mi lipsește nimic.
Știm că totul, toată fericirea, toată bucuria pe care o poți avea, trebuie să fie precedată de muncă ambiție și RÄBDARE: Fericirea nu bate la ușa nimănui!
Spre pildã;
Ce mâncau copiii pe vremea
Președintelui Nicolae Ceaușescu și Elena?
Mâncau „pâine și carte”
Pentru a putea ajunge „DEPARTE”
Urări speciale pentru cei care au norocul să facă meseria pe care o iubesc în fiecare zi, dar și pentru cei care au pierdut-o și o caută.
Camelia Opriţa (1 mai 2011, Să ai libertatea în mâinile tale )
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..