Pe firul razei de lumină,
În zorii zilei, urcă gândul…
Acolo – n astrul ce străluce
Să se destrame – i vine rândul.

Dar alte gânduri vin asupra – mi,
În calea lor stavilă nu-i…
Și unele-s chiar insistente,
Îți răstignesc mintea în cui.

Când ies din casă, văd grădina,
Frumoasă e, nimic de zis,
Dar gându-mi zice: ia o sapă,
Să fie-n juru-ți paradis!

Și văd doi pui rămași din zece,
Îmi vine gândul la cățea…
De rasă, cu stăpân și acte…
Galinacee – mi bucățea.

Ce-i pasă lui, mutat la țară?
Stătea – n oraș, la borna zero,
Și – a luat cățeaua și-a venit…
Îi mai lipsea pe cap sombrero.

Mă poartă pașii către vie
Și gându-mi zboară la cules,
Dar pân – atunci e cale lungă…
Și multă muncă, mai ales.

În urmă mult mă duce gândul,
Că doar cu el te-ntorci în timp,
Când jumătatea mi-am pierdut – o
În făurarul anotimp.

Durerea, – n timp, se estompează,
Uitarea nu se-așterne-n minte
Și pe retină-mi vin imagini
Din vremuri vechi cu jurăminte.

Dar peste gânduri de povară,
Mai vine și potop de bine
Și retrăiesc frumoase clipe
În zborul către țări străine.

Mă văd și-acum deasupra mării,
În drumul către Țara Sfântă,
Priveliștile prin hublouri,
Pe cine zboară, îl încântă.

Și gândul îmi aduce-n minte
Imaginile din Shanghai…
A fost frumos, dar tot în țara
În care te-ai născut, să stai!

Atâtea locuri minunate
Așteaptă să le vizitezi,
Și gândurile, dup – aceea,
Te-or ajuta să meditezi.

Căci Domnul ne-a-nzestrat c-o minte
Ca gânduri multe să ne-o umple
Și trează să ne-o țină-ntruna,
Chiar și cu ghiocei la tâmple.

22.07.2022, Vernești, Buzău, România, Georgeta Tudor

Facebooktwitterby feather