Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » POVESTE ALBĂ – Pompiliu Crețu

POVESTE ALBĂ – Pompiliu Crețu

POVESTE ALBĂ

E dusă toamna,tot mai suri sunt pomii,
cenușa verii s-a mutat pe boltă,
pădurea nudă, tristă, se revoltă,
iar din răsură au rămas doar spinii.

Învolburate zilele cețoase
rostogolesc albe năluci la vale
și strânge rubiniul pe la poale
într-un delir cromat de frunze roase.

Umbrele reci bolborosesc posace
pe valul apei gânduri nerostite,
mâini nevăzute-ncearcă să alinte
trupuri de brazi al căror verde tace.

Își plâng amarul în acut registru
mestecenii cu straiele lor sure
și coborau discrete spre pădure
cohorte albe dintr-un vis albastru.

Încremenite flori stau pe fereastră
și geme piatra-n gerul ce o strânge,
delirul toamnei pe sub pași se frânge,
vine-o poveste albă-n viața noastră…

Facebooktwitterby feather