Când despre timp vorbim adeseori,
Deși-l cunoaștem toți foarte puțin
Și sunt prea mulți cu capul printre nori,
Nu știu părerea cui să o susțin…
…………………………………………………….
Nemărginit e timpu-n univers.
Cel personal ne este limitat.
Minute-ntregi se trec scriind un vers,
Dar nu simțim că viața ne-a scurtat.
Ne zbatem mult, gândim puțin, trăim,
Dar nu-nțeleg de ce tot alergăm
Spre fapte mici la care ne grăbim
S-alegem bucurii, să ne distrăm.
Ne irosim din timpul prețios
Să tot culegem lucruri fără preț,
Ne ridicăm conacul spațios
Ca să privim de peste gard semeț.
Din scrieri mari nu mai citim un pic,
Dar facem noaptea zi pe tastaturi
Doar pentru film și jocuri de nimic
Ori înnodăm posibile-aventuri.
Nu stabilim corect priorități,
Învățături de la părinți negăm
Și ezităm să studiem din cărți
S-alegem tot ce-i bun, să învățăm.
Familie nu știm să ne-ncropim,
Copii lăsăm lipsiți de ajutor,
Părinți uităm în viață să iubim,
Dar pierdem timp pe străzi, țipăm în cor.
Stăm la pahar, la bârfă ore-ntregi,
Jucăm și cărți, popice, ne dăm mari…
Dar, vai, nimic din toate nu culegi,
Nu poți tria prin negri ochelari!
……………………………………………………
Nu adunați comori doar pe pământ,
Nu pierdeți timp, rugina le distruge!
Duceți-le la cer, căci Domnul Sfânt,
Cu voi, cu tot, acolo vi le unge!
by