PROFEȚIA SF. ILIE ÎN RELIGIE, TRADIȚIE ȘI MITOLOGIE

  „Sfântul Proroc Ilie – proorocul de Dumnezeu, făcătorul de minuni și zelotul  credinței dumnezeieșiti  – s-a născut din seminția preoțească a lui Aaron în pământul Arabiei, în cetatea Tesvi, pentru care  s-a numit Tesviteanul. Când s-a născut pruncul Ilie, tatăl lui, Sovac, a văzut îngerii lui Dumnezeu cum ședeau în jurul copilului și îl înfășurau cu foc, și îl hrăneau cu pară de foc. Aceasta a preînchipuit caracterul de foc al Sfântului Ilie și puterea lui asupra focului și apei, dăruită de Dumnezeu. El și-a petrecut anii tinereții în cugetări dumnezeiești și în rugăciune, retrăgându-se adesea în pustie și în singurătate rugându-se la  Dumnezeu. În acea vreme regatul lui Israel era împărțit în două părți disproporționate: regatul lui Iuda consta numai din două seminții (ale lui Iuda și Veniamin) cu capitala la Ierusalim, și regatul lui Israel din celelalte zece seminții, având capitala la Samaria. Regatul lui Iuda era guvernat de descendenții marelui rege Solomon, fiul lui David, pe când regatul lui Israel a ajuns mai târziu să fie guvernat de o slugă a lui Solomon, pe nume Ieroboam. Cea mai mare luptă a vieții Sfântului Proroc Ilie a fost cu regele israelit Ahav și cu a lui nelegiuită nevastă Isabela, căci din cauza ei, Ahav se închina idolilor, întorcând și poporul de la slujirea Adevăratului Dumnezeu Celui Unul Născut. Influențându-l să se închine la zei păgâni, Izabela (care era siriană), l-a mai determinat pe bărbatul ei să ridice și un templu idolului lui Baal, căruia i-a dat o mulțime de preoți slujitori și jertfe de copii martirizați prin ardere.
Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a-l mustra pe rege şi de a întoarce poporul de la închinarea la zei.
    Atunci au început minunile Sfântului Proroc Ilie, întru adeverirea adevărului, adică a marii puteri a lui Dumnezeu. Cu puterea dată de Dumnezeu, Sfântul Ilie a închis cerurile, astfel încât nu a mai plouat timp de trei ani și jumătate. El a chemat foc din cer, să facă vădită minunea, care peste jertfele aduse lui Baal de către popii idolești, ploaia nu s-a coborât.
După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând:
„Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”.
Rugându-se atunci Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat. 
Când a adus ploaie pe pământ, curmând seceta doar cu rugăciunea sa, el a înmulțit făina și uleiul din urciorul văduvei din Sarepta Sidonului, când l-a înviat pe fiul ei. El  i-a prorocit lui Ahav că sângele lui îl vor linge câinii, iar Izabelei, că tot câinii o vor mânca și așa s-au petrecut toate, întocmai. El a înfăptuit multe alte minuni și a făcut multe proorociri. Când a grăit lui Dumnezeu și a auzit glasul Lui în adierea de vânt lin din Muntele Horeb, care a fost după vijelia năprasnică și după cutremur și  foc. Mai înainte de plecarea lui la Domnul, Sfântul Proroc Ilie a uns proroc în locul lui pe Elisei, cerându-i-se așa de către Domnul. Atunci el a despărțit Iordanul cu cojocul lui, apoi a fost răpit la ceruri într-un car de foc tras de cai de foc. El s-a arătat pe Muntele Thabor, împreună cu Moise, stând de o parte și de alta a Domnului Iisus Hristos, grăind despre Schimbarea la Față a Lui. Iar la sfârșitul lumii, Ilie va veni din nou, spre a pune capăt puterii lui Antihrist.” (Apocalipsa, 11)
Sursa: Doxologia

Sf. Ilie și soldatul – mărturie profetică

„Vorbind cu fratele Teoctist din Epir, la 20 iulie 1972, el m-a întrebat dacă am auzit despre minunea unui soldat care era de strajă la cazarmă, în urmă cu cincisprezece ani, în Ioanina (Grecia).
I-am spus că nu și l-am rugat să mi-o spună, ca s-o pot scrie, spre slava profetului Ilie.
Un soldat era la datorie, să păzească o baracă și la miezul nopții a auzit pașii unei persoane, care se apropia de el. Soldatul a crezut că era un ofițer care, așa cum se obișnuiește, venea să îl verifice.
A strigat: „Stai!”, dar din nou a auzit pașii apropiindu-se de el.
Pentru a doua oară, a strigat: „Stai! Cine-i acolo?”, dar nici de această dată nu a primit nici un răspuns.
Apoi a strigat mai tare: „Stai sau trag!”.
De îndată ce a spus „trag”, arma i-a fost smulsă din mâini și a aterizat la aproximativ cincizeci de metri distanță. Apoi a văzut, dintr-o dată, nu un ofițer, așa cum a crezut că ar fi, ci un preot învăluit de o lumină strălucitoare, asemenea fulgerului. S-a înfricoșat foarte tare și n-a mai rostit niciun cuvânt.
Preotul i-a spus: „Nu te teme, copilul meu, nu-ți fie frică, dar spune-mi, de ce hulești pe cele sfinte? Pe Hristos, pe Maica Domnului și pe Sfinți?”.
Simțind remușcări, soldatul a început să plângă și i-a cerut iertare, spunând: „Iartă-mă, Părinte Sfinte, fac asta din cauza răutății mele și a multor ani petrecuți în obiceiuri rele. Iartă-mă!”.
Sfântul i-a răspuns: „Trebuie să predici tuturor să se pocăiască și să nu hulească cele sfinte (în societatea românească, cea mai întâlnită hulire este înjuratul de cele sfinte). Să comunici acest lucru și în metropolă, și tuturor. Chiar și ziarele ar trebui să publice acest lucru…”
– „Nu mă vor crede, Sfinte. Dar spune-mi, cine ești?”
– „Eu sunt profetul Ilie. Și pentru ca oamenii să te creadă mai mult, le vei spune că în acea stâncă (și a arătat cu degetul) vor săpa și vor găsi o biserică veche de-a mea și, deasupra ei, să construiască o biserică nouă”.
El a mers și a povestit acest lucru întregului oraș, iar întâmplarea fost publicată în toate ziarele locale. Mulți au crezut și și-au schimbat viața. Localnicii și asociația acestora, care îl cinstesc pe profetul Ilie ca patron al lor, au săpat în stânca ce a fost indicată și au descoperit o biserică veche. După cum a fost cererea, au construit una nouă, deasupra ei, în cinstea Profetului Ilie.
Soldatul a schimbat multe vieți și a trăit tot restul vieții sale ca un model de un bun creștin.
https://doxologia.ro/viata-bisericii/marturii/santul-ilie-soldatul-ce-injura-de-cele-sfinte
Călugărul Lazăr de la Mănăstirea Dionysiou, Muntele Athos

Sf. Ilie în Mitologie – pe firul legendei  
 
    Legenda  spune că Sfântului Ilie a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită, apoi a mers la Dumnezeu să-și ceară iertare, Care i-a dăruit un car şi un bici de foc, tras de cai înaripați,  pentru a-i ucide pe diavolii care îl provocau.  
  – În mitologie se spune că în această zi Sfântul Ilie iese la plimbare pe cer într-un car de foc, tras de doi sau patru cai albi înaripaţi, mânați cu biciul de foc, şi trimite pe Pământ: tunete, fulgere şi trăsnete, vânt puternic, ploi abundente şi grindină.  
  – Când fulgeră pe cer, Sfântul Ilie dă cu sabia, iar când tună, atunci Pălie, vizitiul lui, trage cu tunul.  
Astfel Sfântul Ilie se răzbună pe oamenii răi, păcătoşi şi necredincioşi, care nu mai au frică de Dumnezeu nici ruşine de ceilalți muritori, și fac tot felul de nelegiuiri.  
  – Se spune că demonii se sperie şi se ascund prin pomi, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în corpul unor animale, în special câini şi pisici. Ca să nu-i scape nici unul Sfântul Ilie trăsneşte şi arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns demonii.  

        Tradiții și superstiții de Sfântul Ilie

    Potrivit tradiţiei, în dimineaţa zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări.
  – Tot în ziua de Sf. Ilie se  culeg pentru prima dată merele văratice, mărul fiind considerat pomul Sfântului Ilie. De aceea nu se mănâncă mere până-n această zi, iar primele fructe se împart copiilor și vârstnicilor – pomană pentru cei adormiți pe veci. Până la sărbătoarea de Sf. Ilie nu se culeg merele, nici nu se scutură, căci atrag furtuni mari, tunete, fulgere și piatră.
–  În ajunul sărbătorii Sfântului Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau, apoi se tăvăleau prin cultură, după care se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie, ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi. Dacă în vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.
    – De Sfântul Ilie erau adunate plantele întrebuințate la tămăduiri trupești și sufletești, existând superstiția că ar avea puteri magice.
  În această zi, femeile duceau busuioc la biserică, pentru a fi sfințit, după care se întorceau  acasă și îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice sau o aruncau în în vânt, când esra furtună sau grindină, să înceteze stihiile naturii.
    – Tot de Sfântul Ilie se strânge mierea din stupi, se duc fagurii la biserică, spre binecuvântare şi se împart ca pomană pentru strămoși.
  – Se spune în popor că diavolii se ascund mai mult în scorburele copacilor, motiv pentru care nimeni să nu se adăpostească pe timp de ploaie sub aceștia. În timpul furtunilor nu trebuie să se deschidă uşile sau geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului la streașina locuințelor.
  – În unele zone din Moldova, se mănâncă grâu nou fiert, cu miere. Dacă grâul nu a fost treierat până în ajunul sărbătorii de Sfântul Ilie, femeile îşi pun hainele de sărbătoare şi merg să secere câţiva snopi de grâu pe care apoi îi scutură de boabe, pisează grâul şi îl fierb pentru a-l consuma cu miere.
  –  În alte zone se consumă mere proaspete, după ce au fost duse la biserică și sfințite, pentru a fi sănătos tot anul ce va urma. Se spune că acela care muşcă din măr înainte de a fi sfințit, va avea parte după moarte numai de mere şi când va dori să le atingă, vor dispărea. Merele sfinţite vor deveni de aur pe lumea cealaltă.
  – Se mai crede că, dacă tună de Sântilie, alunele și nucile vor seca, iar pe fructele din livezi le vor mânca viermii. 
  – În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină). 
În tradiţia populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că tot el este cel care poate provoca furtuni puternice. 
  Pentru a nu fi bântuiți de stihiile naturii și de pagube în culturi, să ne rugăm Sfântului Prooroc Ilie.

Ne rugăm ție, Sfinte Ilie!

Sfântul Proroc Ilie este unul dintre cei mai importanți sfinți ai Ortodoxie, întrucât lui nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Potrivit tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cerești.
Dacă omul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că el cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui Dumnezeu,  își va mântui sufletul din moarte şi îl va slobozi din robia păcatului. Dar oamenii de rând nu pot străbate până la Dumnezeu, ci doar sfinții, care vin în ajutorul nostru, atunci când sunt chemați în rugăciune, de-a fi mijlocitorii noștri către Divinitate. Astfel să-l chemăm și pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul.

  „Ne rugăm ție – Sfinte Ilie – cel care ai fost ridicat la cer într-un car de foc, învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului în timpul Schimbării Lui la Față, acum sălășluind în lăcașurile Raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, acultă-ne pe noi, păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane și cu umilință te rugăm să fii mijlocitorul nostru.
Roagă-te lui Dumnezeu – Iubitorul de oameni – să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate, și cu Atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne îndepărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre lucrul bun.
Mijlocește pentru noi, Sfinte Ilie, să fim sănătoși, noi, copiii și părinții noștri.
Ajută-ne să fim de folos aproapelui nostru când acesta este la ceas de boală, de cumpănă sufletească sau sufocat de neajunsuri.
Ne rugăm ție, Prorocule  făcător de minuni, să-i îndepărtezi din calea noastră și a familiei noastre, pe cei care nu țin seamă de rânduielile Sfintei Biserici și de poruncile Domnului.
Amin!”.

Site „Poeții Noștri”
http://poetii-nostri.ro//sfantul-ilie-in-religie-traditie-si-mitologie-proza-sau-text-user-id-1652/

Maria Filipoiu / UZPR
București-România

by

Referinţă Bibliografică

Profeția Sf. Ilie în Religie, Tradiție și Mitologie/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 iulie 2021