Motto:
„din regat uitat printre
scoici și cochilii
goale de perle
a năvălit neam ce trăiește
în răspăr
a tot dat din coate
instalându-și coșmarul
în buricul cetății„.
(Pușa Lia Popan, din poemul „Zile”)
„În orice caz, pentru autoare scrisul e mai mult decât simplă transcriere a cuvintelor, poezia este pentru Pușa Lia Popan, un mod de viață. În concepția sa, cuvintele sunt un receptacul privilegiat al vieții, al unei existențe ce e surprinsă de poetă în dramatismul ei, cu măruntele miracole, ritmuri și ritualuri ale cotidianului„, afirma, într-o referință critică, Ion Cristofor, în urmă cu ceva vreme, despre Pușa Lia Popan.
Poeta, nu se dezice de la originalitatea stilului personalizat. O dovedește și volumul „Efervescențe„, apărut la Editura Napoca Star, 2022, ISBN 978-606-062-436-3, 86 p., cu o copertă ce aparține autoarei. Pentru Pușa Lia Popan, (cea care debutează în volum „Ghimpi și spovedanii„, vol. 1, în anul 2008) poezia înseamnă suflet și suflare, înseamnă emoție și detașare. Abordează o tematică actuală, punând cununi peste cuvinte, adunate în timp și anotimp. Cu eleganță, „străbați bulevardele vieții”, fără să îi „schimbi direcția”, căutând „riscul”. Stropește cu „Agheasmă” și iubire, și „pământeni”.
Visez că am cules EFERVESCENȚE
din colecția toamnelor pline
apoi, se făcea, că am băut ELIXIR
dintr-o clipă verde-miracol.
Trecuse câteva PLOI pe lângă mine
ce mi-au dăruit picuri de AGHEASMĂ.
Doar carul cu INCERTITUDINI îmi știe
drumul spre visare
din cer COBOARĂ mirosul de tei
împreună cu un COLIND
două tăceri își fac SPOVADĂ între două zâmbete.
Am umplut cu VISARE două cupe
și apoi le-am dăruit unui sărut…
Sărut pământul HAYAK apoi cer
câteva PROGRAMĂRI pentru rai.
BÂNTUIT de zâmbet îndreptat spre răsărit
fără nicio LOGICĂ
trec DINCOLO DE CEAȚĂ
pentru a mă întâlni cu Prometeu.
Culeg miros DE TEI dintr-un gând
și adun NEDUMERIRI
pentru mai târziu
SPĂRGÂND BULA cu iluzii
mi-au crescut amintiri neculese
printre picuri de anotimpuri…
Același timp, același eu
dar alt SIMBOL pentru gândul
rămas în pribegie.
DIN NOU – dar mult mai bogat –
îmi aud frigul din lanț
stă legat între două tăceri.
Nu știu dacă ACCEPT să mă mai nasc
dar tu îmi ești REVELAȚIE și EFERVESCENȚE
pentru mult timp
ÎNCĂ îmi aud zâmbetul dintr-un izvor
din care curge EVLAVIE…
Darul tău nu are PREȚ
și nici nu poate fi donat
între două zâmbete s-a iscat o
REVOLTĂ
talantul te duce la căutarea unei alte toamne
printre clipe de veșnicie
DE BUNĂ VOIE – mă leg fârtat cu clipa…
„Venind de nicăieri
și plecând către niciunde
căutăm răspunsuri
la nerostite întrebări„.
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul de versuri „Efervescențe„, autor Pușa Lia Popan)
II.
Motto:
„din praful regilor
faci o mărgică de lut
pe când arsura cărbunelui
devine diamant„.
Pușa Lia Popan
Am trecut vântul în grădina cu vise
și amintiri dintr-o privire viitoare
la ceas DE TAINĂ s-au adunat gânduri
și cuvinte
eu sunt singurul meu STĂPÂN
din care crește zbor spre libertate.
Orice POVESTE își are povestea ei
iar clipa cerne POVESTE după POVESTE
cu REZONANȚĂ…
TRECÂND PRAGUL peste harul
unei regăsiri
adun CREZ în timp
și amintiri în rugăciune.
Viața înseamnă TOTUL ȘI NIMIC
– totul începe cu un zâmbet
iar nimicul își strânge vise.
Nu îmi spuneți ILUMINAT
pentru că trăiesc între tăceri și umbre părăsite.
Îmi voi pune MERINDE cuvintele nerostite
iar UCENICII îmi vor dărui
gânduri umplute cu SAȚIETATE…
Corbii așteaptă lumină în ÎNTUNECIMI neșterse
iar pentru SETE aleargă după tăcere de sticlă
în fiecare secundă există ÎNVIERE
lumină și cuvânt netulburat
în fiecare ÎNVIERE se adună senin și
un FLUVIU de doruri
nepregătite…
„înțelepții au fost dintotdeauna
săraci, ca poeții,
la fel ca soarta de titirez a Terrei,
nu pentru că așa și-au dorit„.
(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul de versuri, „Efervescențe”, autor Pușa Lia Popan).
III.
Motto:
„simțeai căderea ghimpilor
lanțul ce se topea
și prizonieru-ngenuncheat
prindea aripi strigând
de-acum poți rezona„.
(Pușa Lia Popan, din volumul „Efervescențe”).
* * * * * * * * * * * *
(…)
PUȘA LIA POPAN
ÎN UMBRA METAFOREI & METAFORA UMBRITĂ DE VÂNTUL UNUI SĂRUT
(semnal editorial; poem îngemănat Pușa Lia Popan & Vasile Bele)
Motto:
„Soarta – săgeată menită –
țintind ca la tir înspre viață…
amenințând că se va-ntâmpla:
«să vrei să fugi – picioarele-s din plumb;
să te ascunzi după un fir de iarbă
nu are sens, n-ai cum».
N-ai de ales. Trebuie s-o înfrunți.
Să-ți pui costum de matador,
Privind în ochii injectați nebunia fornăindă”,
Pușa Lia Popan, din poemul „În umbra metaforei”.
Ne-am cunoscut, cu poeta Pușa Lia Popan, în cadrul Taberei literare „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”, ediția 2022. Atunci am primit drept dar volumul „În umbra metaforei” – cu dedicație și iscălitură – apărut la Editura Napoca Star, 2021, ISBN 978-606-062-354-0, 96 p., cu o prefață semnată de către Ion Cristofor. Prefațatorul își intitulează cuvântul – „Sub fascinația metaforei” și, printre multe referințe critice obiective, afirmă: „Demn de remarcat e faptul că scriitoarea din Gherla nu s-a limitat la practicarea unui singur gen literar, ci și-a încercat puterile în mai multe domenii, rămânând, însă, în diverse etape de creație, mereu fidelă poeziei. Fără îndoială, lirica e genul spre care și-a canalizat resursele artistice cu prioritate„, (p. 5).
Privesc răsăritul unui sărut trezit
ÎN UMBRA METAFOREI
– mă cheamă cuvântul și gândul
să facem zidire cu IUBIREA.
Am să las timpul și cerul
să fiarbă albastru cu repetiție
iar SMARALDUL îl voi dărui unui zâmbet
ÎN UMBRA METAFOREI voi culege timp
pentru alt asfințit iar ÎN VREMURI AMORȚITE
voi sădi liniște în verde-miracol…
Mi-am așezat inima ÎN UMBRA METAFOREI
să cearnă amintiri neculese din sarutul
unui gând rătăcit.
ÎN ULTIMUL TIMP tot mai des
mi-am adus amintirile pierdute
prin cuvinte neșterse și le-am citit
CU SUFLETUL poezia stelelor.
Azi, deși NU AM NIMIC DE TĂCUT
voi îmbrăca vântul în rouă
așa îl va găsi anotimpul ÎN UMBRA METAFOREI
rătăcite prin vise și nemurire.
Plec… ÎN SIHĂSTRIE să culeg vise și gânduri
pentru a mă întâlni cu GEOMETRIA POEMULUI…
DE ULTIMUL DRAGOBETE a nins cu albastru
dintr-o privire. Aici, ÎN UMBRA METAFOREI
se țese neuitare cu visare în lumină.
LE-AM REGĂSIT pe toate acestea
în foșnetul vântului netrist
ÎMBARCAT într-o adiere netulburată
voi deveni același eu – CA-N BASM
acel basm nu cu zâne și zmei – ci cu EUTERPE…
LÂNGĂ TEMELIA CASEI am așezat pietre
și cuvinte albastre puse în seninul
unui zbor de umbră
„- DE ACOLO se vede apusul unei regăsiri!”
– își vorbea singurătatea
„- ÎL AUZI? Sau îl cunoști?”, zicea întâiul gând.
„-Da! Îl aud ZUMZĂIND!”, răspunde ecoul
SE SCUTURĂ roua și se țes rugăciuni. Unde?
ÎN UMBRA METAFOREI!
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „În umbra metaforei”, autor Pușa Lia Popan).
II.
Motto:
„gânduri,
poame coapte de pe
înrămuriri umbroase,
căzând pe hârtie,
ba roșii, ba aurii,
ori crud-verzui”.
(Pușa Lia Popan, din poemul „Se scutură”).
Privesc ÎN UMBRA METAFOREI
și culeg vise din lumină cernută
DIN PICĂTURI de albastru
prins în zbor spre cuvinte pictate cu timp
SE-NTÂMPLĂ des să te așez între două zâmbete
fără alte toamne sau alte… REGULI
Nu mi-i frică de LONGEVITATE
– o voi opri în limpezimea unui sărut
PE CREȘTET de stâncă albastră
a poposit un zâmbet cules din toamne
… IMPACIENTAT, am răsfoit căutări de
rouă necălcată. DE N-AȘ AVEA visare
aș aduna culoare din tăcere…
ÎN UMBRA METAFOREI, voi face zidire
albastră învelită în gând rătăcit între
SINGURATICE OALE ȘI ULCELE pline-ochi
de lumină și cuvânt netulburat.
Drumurile TĂCUTE adună zile și vieți respirate.
Nu! Nu te speria! Chiar dacă există o
REALITATE ALTERATĂ
crede în anotimp și într-un trecut mâine…
LA MARGINEA clipei de mâine
stau REZEMAT în gândul chemat
să îi fie primăverii amintire dăruită
ÎN UMBRA METAFOREI.
Rătăcirile prin vis răstoarnă timpul unui zâmbet
IZOLAT DIN cauza unui sărut trezit
de asfințitul albastru
am trezit alt COD ROȘU pentru inundații de cuvinte.
Parcă MAI IERI eram în visare cernută
CAI SĂLBATICI își alergau copita prin cuvinte neșterse
zidite în veșnicie albastră.
ȘTIREA DE AZI?
ÎN UMBRA METAFOREI au înflorit mirul, crinul și gândul…
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „În umbra metaforei”, autor Pușa Lia Popan).
III.
Motto:
„margine a verii,
tentată să nu mai creadă
în loialitatea poemei,
noaptea scutură covorul Căii Lactee,
lăsând stele să plouă…”.
Pușa Lia Popan, din poemul „La cealaltă”.
Au răsărit COPLEȘITOARE miracole
ÎN UMBRA METAFOREI zidite în veșnicie
învelită cu timp din cerul meu.
Nu este o superstiție ci O CONSTATARE!
Voi strânge RĂDĂCINI de nuferi
și voi chema la taifas vântul.
CIUDAT! A înflorit mirul albastru.
S-A LIMPEZIT cuvântul rostit
ÎN ULTIMUL TIMP…
SE RĂSUCESC în răsărit boabele de rouă
și se țes uitări cernute.
Macii au plecat în pribegie răstignită
își caută o REGINĂ pentru visele
spălate în gând rătăcit între două tăceri.
CUM SĂ SPUI NU anotimpului răsărit
ÎN UMBRA METAFOREI?
Au trecut negurile peste
tine biet ACTOR CONTINGENT.
Te-ai lăsat cuprins de necuprins
și ai pus în lumină zidirea timpului
CÂND, ALB, când verde-miracol timpul
își trece tăcerea zorilor ÎN INIMA
unui gând rătăcit…
Vin PLOI. PLOI de cuvinte neșterse
puse în seninul unui zbor de gânduri
trimise în pribegie răstignită.
Ajunge un BULGĂRE de gând
pentru a ridica spre cer
visele din lumină.
Azi, timpul INUNDĂ cuvintele
iar LUMINA sparge tainele muzicii
aroma primăverii îmi scrie:
„Azi, tu, îmi EȘTI ANOTIMPUL…”
și s-a făcut zidire de mir
ÎN UMBRA METAFOREI…
(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „În umbra metaforei”, autor Pușa Lia Popan).
Foarte frumos conturat, volumul „În umbra metaforei„, semnat de către Pușa Lia Popan se evidențiază. Am rămas plăcut surprins. Cunosc stilul. Inconfundabil. Discret și select în același timp. Constant în profunzime. Recomand volumul. Felicit apariția editorială și trebuie să recunosc că am simțit spiritul sau vibrația versului.
Ion Cristofor, adaugă în prefața volumului: „Volumul de față, «În umbra metaforei», dovedește o maturitate sporită a scrisului Pușei Lia Popan, o avansată familiarizare cu tehnicile și modalitățile, diversificate, ale poeziei moderne. Dominată de o încredere nedezmințită în puterile salvatoare ale metaforei, mizând pe simplitate și pe resursele sufestiei, autoarea dă prin noua carte cea mai reușită expresie literară a eforturilor de până acum”.
Se vede de departe experiența literară adunată în sufletul Domniei Sale. Am să las autoarea să își scrie finalul acestui semnal editorial. Cum? Citând câteva versuri!
„Imagini calde
Tremurătoare clipe
Gândul temerar”.
******
„Ștergură albă
Pâine cu sare și dor
Suflet tămâiat”.
Vasile Bele, Chiuzbaia, 15 mai 2023
– membru U.Z.P.R., Filiala Vâlcea;
– membru L.S.R., Filiala Cluj-Napoca;
– Cenaclul Scriitorilor din Maramureș;
– președinte ASCIOR – Aria Maramureș.


