Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » PUȘA LIA POPAN – EFERVESCENȚE sau TALENT, TALANT ȘI MIR (semnal editorial; autor Vasile Bele)

PUȘA LIA POPAN – EFERVESCENȚE sau TALENT, TALANT ȘI MIR (semnal editorial; autor Vasile Bele)

Motto:

din regat uitat printre

scoici și cochilii

goale de perle

a năvălit neam ce trăiește

în răspăr

a tot dat din coate

instalându-și coșmarul

în buricul cetății„.

(Pușa Lia Popan, din poemul „Zile”)

În orice caz, pentru autoare scrisul e mai mult decât simplă transcriere a cuvintelor, poezia este pentru Pușa Lia Popan, un mod de viață. În concepția sa, cuvintele sunt un receptacul privilegiat al vieții, al unei existențe ce e surprinsă de poetă în dramatismul ei, cu măruntele miracole, ritmuri și ritualuri ale cotidianului„, afirma, într-o referință critică, Ion Cristofor, în urmă cu ceva vreme, despre Pușa Lia Popan.

Poeta, nu se dezice de la originalitatea stilului personalizat. O dovedește și volumul „Efervescențe„, apărut la Editura Napoca Star, 2022, ISBN 978-606-062-436-3, 86 p., cu o copertă ce aparține autoarei. Pentru Pușa Lia Popan, (cea care debutează în volum „Ghimpi și spovedanii„, vol. 1, în anul 2008) poezia înseamnă suflet și suflare, înseamnă emoție și detașare. Abordează o tematică actuală, punând cununi peste cuvinte, adunate în timp și anotimp. Cu eleganță, „străbați bulevardele vieții”, fără să îi „schimbi direcția”, căutând „riscul”. Stropește cu „Agheasmă” și iubire, și „pământeni”.

 

Visez că am cules EFERVESCENȚE

din colecția toamnelor pline

apoi, se făcea, că am băut ELIXIR

dintr-o clipă verde-miracol.

Trecuse câteva PLOI pe lângă mine

ce mi-au dăruit picuri de AGHEASMĂ.

Doar carul cu INCERTITUDINI îmi știe

drumul spre visare

din cer COBOARĂ mirosul de tei

împreună cu un COLIND

două tăceri își fac SPOVADĂ între două zâmbete.

Am umplut cu VISARE două cupe

și apoi le-am dăruit unui sărut…

 

Sărut pământul HAYAK apoi cer

câteva PROGRAMĂRI pentru rai.

BÂNTUIT de zâmbet îndreptat spre răsărit

fără nicio LOGICĂ

trec DINCOLO DE CEAȚĂ

pentru a mă întâlni cu Prometeu.

Culeg miros DE TEI dintr-un gând

și adun NEDUMERIRI

pentru mai târziu

SPĂRGÂND BULA cu iluzii

mi-au crescut amintiri neculese

printre picuri de anotimpuri…

 

Același timp, același eu

dar alt SIMBOL pentru gândul

rămas în pribegie.

DIN NOU – dar mult mai bogat –

îmi aud frigul din lanț

stă legat între două tăceri.

Nu știu dacă ACCEPT să mă mai nasc

dar tu îmi ești REVELAȚIE și EFERVESCENȚE

pentru mult timp

ÎNCĂ îmi aud zâmbetul dintr-un izvor

din care curge EVLAVIE…

 

Darul tău nu are PREȚ

și nici nu poate fi donat

între două zâmbete s-a iscat o

REVOLTĂ

talantul te duce la căutarea unei alte toamne

printre clipe de veșnicie

DE BUNĂ VOIE – mă leg fârtat cu clipa…

Venind de nicăieri

și plecând către niciunde

căutăm răspunsuri

la nerostite întrebări„.

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul de versuri „Efervescențe„, autor Pușa Lia Popan)

 

II.

 

Motto:

din praful regilor

faci o mărgică de lut

pe când arsura cărbunelui

devine diamant„.

Pușa Lia Popan

 

Am trecut vântul în grădina cu vise

și amintiri dintr-o privire viitoare

la ceas DE TAINĂ s-au adunat gânduri

și cuvinte

eu sunt singurul meu STĂPÂN

din care crește zbor spre libertate.

Orice POVESTE își are povestea ei

iar clipa cerne POVESTE după POVESTE

cu REZONANȚĂ…

 

TRECÂND PRAGUL peste harul

unei regăsiri

adun CREZ în timp

și amintiri în rugăciune.

Viața înseamnă TOTUL ȘI NIMIC

– totul începe cu un zâmbet

iar nimicul își strânge vise.

Nu îmi spuneți ILUMINAT

pentru că trăiesc între tăceri și umbre părăsite.

Îmi voi pune MERINDE cuvintele nerostite

iar UCENICII îmi vor dărui

gânduri umplute cu SAȚIETATE…

 

Corbii așteaptă lumină în ÎNTUNECIMI neșterse

iar pentru SETE aleargă după tăcere de sticlă

în fiecare secundă există ÎNVIERE

lumină și cuvânt netulburat

în fiecare ÎNVIERE se adună senin și

un FLUVIU de doruri

nepregătite…

 

înțelepții au fost dintotdeauna

săraci, ca poeții,

la fel ca soarta de titirez a Terrei,

nu pentru că așa și-au dorit„.

(N.A. – ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul de versuri, „Efervescențe”, autor Pușa Lia Popan).

 

III.

 

Motto:

„simțeai căderea ghimpilor

lanțul ce se topea

și prizonieru-ngenuncheat

prindea aripi strigând

de-acum poți rezona„.

(Pușa Lia Popan, din volumul „Efervescențe”).

 

*          *          *           *          *          *          *          *           *          *          *          *

 

(…)

 

PUȘA LIA POPAN

ÎN UMBRA METAFOREI & METAFORA UMBRITĂ DE VÂNTUL UNUI SĂRUT

(semnal editorial; poem îngemănat Pușa Lia Popan & Vasile Bele)

 

Motto:

„Soarta – săgeată menită –

țintind ca la tir înspre viață…

amenințând că se va-ntâmpla:

«să vrei să fugi – picioarele-s din plumb;

să te ascunzi după un fir de iarbă

nu are sens, n-ai cum».

N-ai de ales. Trebuie s-o înfrunți.

Să-ți pui costum de matador,

Privind în ochii injectați nebunia fornăindă”,

Pușa Lia Popan, din poemul „În umbra metaforei”.

 

Ne-am cunoscut, cu poeta Pușa Lia Popan, în cadrul Taberei literare „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”, ediția 2022. Atunci am primit drept dar volumul „În umbra metaforei” – cu dedicație și iscălitură – apărut la Editura Napoca Star, 2021, ISBN 978-606-062-354-0, 96 p., cu o prefață semnată de către Ion Cristofor. Prefațatorul își intitulează cuvântul – „Sub fascinația metaforei” și, printre multe referințe critice obiective, afirmă: „Demn de remarcat e faptul că scriitoarea din Gherla nu s-a limitat la practicarea unui singur gen literar, ci și-a încercat puterile în mai multe domenii, rămânând, însă, în diverse etape de creație, mereu fidelă poeziei. Fără îndoială, lirica e genul spre care și-a canalizat resursele artistice cu prioritate„, (p. 5).

 

Privesc răsăritul unui sărut trezit

ÎN UMBRA METAFOREI

– mă cheamă cuvântul și gândul

să facem zidire cu IUBIREA.

Am să las timpul și cerul

să fiarbă albastru cu repetiție

iar SMARALDUL îl voi dărui unui zâmbet

ÎN UMBRA METAFOREI voi culege timp

pentru alt asfințit iar ÎN VREMURI AMORȚITE

voi sădi liniște în verde-miracol…

 

Mi-am așezat inima ÎN UMBRA METAFOREI

să cearnă amintiri neculese din sarutul

unui gând rătăcit.

ÎN ULTIMUL TIMP tot mai des

mi-am adus amintirile pierdute

prin cuvinte neșterse și le-am citit

CU SUFLETUL poezia stelelor.

Azi, deși NU AM NIMIC DE TĂCUT

voi îmbrăca vântul în rouă

așa îl va găsi anotimpul ÎN UMBRA METAFOREI

rătăcite prin vise și nemurire.

Plec… ÎN SIHĂSTRIE să culeg vise și gânduri

pentru a mă întâlni cu GEOMETRIA POEMULUI…

 

DE ULTIMUL DRAGOBETE a nins cu albastru

dintr-o privire. Aici, ÎN UMBRA METAFOREI

se țese neuitare cu visare în lumină.

LE-AM REGĂSIT pe toate acestea

în foșnetul vântului netrist

ÎMBARCAT într-o adiere netulburată

voi deveni același eu – CA-N BASM

acel basm nu cu zâne și zmei – ci cu EUTERPE…

 

LÂNGĂ TEMELIA CASEI am așezat pietre

și cuvinte albastre puse în seninul

unui zbor de umbră

„- DE ACOLO se vede apusul unei regăsiri!”

– își vorbea singurătatea

„- ÎL AUZI? Sau îl cunoști?”, zicea întâiul gând.

„-Da! Îl aud ZUMZĂIND!”, răspunde ecoul

SE SCUTURĂ roua și se țes rugăciuni. Unde?

ÎN UMBRA METAFOREI!

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „În umbra metaforei”, autor Pușa Lia Popan).

 

II.

 

Motto:

gânduri,

poame coapte de pe

înrămuriri umbroase,

căzând pe hârtie,

ba roșii, ba aurii,

ori crud-verzui”.

(Pușa Lia Popan, din poemul „Se scutură”).

 

Privesc ÎN UMBRA METAFOREI

și culeg vise din lumină cernută

DIN PICĂTURI de albastru

prins în zbor spre cuvinte pictate cu timp

SE-NTÂMPLĂ des să te așez între două zâmbete

fără alte toamne sau alte… REGULI

Nu mi-i frică de LONGEVITATE

– o voi opri în limpezimea unui sărut

PE CREȘTET de stâncă albastră

a poposit un zâmbet cules din toamne

… IMPACIENTAT, am răsfoit căutări de

rouă necălcată. DE N-AȘ AVEA visare

aș aduna culoare din tăcere…

 

ÎN UMBRA METAFOREI, voi face zidire

albastră învelită în gând rătăcit între

SINGURATICE OALE ȘI ULCELE pline-ochi

de lumină și cuvânt netulburat.

Drumurile TĂCUTE adună zile și vieți respirate.

Nu! Nu te speria! Chiar dacă există o

REALITATE ALTERATĂ

crede în anotimp și într-un trecut mâine…

 

LA MARGINEA clipei de mâine

stau REZEMAT în gândul chemat

să îi fie primăverii amintire dăruită

ÎN UMBRA METAFOREI.

Rătăcirile prin vis răstoarnă timpul unui zâmbet

IZOLAT DIN cauza unui sărut trezit

de asfințitul albastru

am trezit alt COD ROȘU pentru inundații de cuvinte.

Parcă MAI IERI eram în visare cernută

CAI SĂLBATICI își alergau copita prin cuvinte neșterse

zidite în veșnicie albastră.

ȘTIREA DE AZI?

ÎN UMBRA METAFOREI au înflorit mirul, crinul și gândul…

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „În umbra metaforei”, autor Pușa Lia Popan).

 

III.

 

Motto:

margine a verii,

tentată să nu mai creadă

în loialitatea poemei,

noaptea scutură covorul Căii Lactee,

lăsând stele să plouă…”.

Pușa Lia Popan, din poemul „La cealaltă”.

 

Au răsărit COPLEȘITOARE miracole

ÎN UMBRA METAFOREI zidite în veșnicie

învelită cu timp din cerul meu.

Nu este o superstiție ci O CONSTATARE!

Voi strânge RĂDĂCINI de nuferi

și voi chema la taifas vântul.

CIUDAT! A înflorit mirul albastru.

S-A LIMPEZIT cuvântul rostit

ÎN ULTIMUL TIMP…

 

SE RĂSUCESC în răsărit boabele de rouă

și se țes uitări cernute.

Macii au plecat în pribegie răstignită

își caută o REGINĂ pentru visele

spălate în gând rătăcit între două tăceri.

CUM SĂ SPUI NU anotimpului răsărit

ÎN UMBRA METAFOREI?

Au trecut negurile peste

tine biet ACTOR CONTINGENT.

Te-ai lăsat cuprins de necuprins

și ai pus în lumină zidirea timpului

CÂND, ALB, când verde-miracol timpul

își trece tăcerea zorilor ÎN INIMA

unui gând rătăcit…

 

Vin PLOI. PLOI de cuvinte neșterse

puse în seninul unui zbor de gânduri

trimise în pribegie răstignită.

Ajunge un BULGĂRE de gând

pentru a ridica spre cer

visele din lumină.

Azi, timpul INUNDĂ cuvintele

iar LUMINA sparge tainele muzicii

aroma primăverii îmi scrie:

„Azi, tu, îmi EȘTI ANOTIMPUL…”

și s-a făcut zidire de mir

ÎN UMBRA METAFOREI…

(N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul „În umbra metaforei”, autor Pușa Lia Popan).

 

Foarte frumos conturat, volumul „În umbra metaforei„, semnat de către Pușa Lia Popan se evidențiază. Am rămas plăcut surprins. Cunosc stilul. Inconfundabil. Discret și select în același timp. Constant în profunzime. Recomand volumul. Felicit apariția editorială și trebuie să recunosc că am simțit spiritul sau vibrația versului.

Ion Cristofor, adaugă în prefața volumului: „Volumul de față, «În umbra metaforei», dovedește o maturitate sporită a scrisului Pușei Lia Popan, o avansată familiarizare cu tehnicile și modalitățile, diversificate, ale poeziei moderne. Dominată de o încredere nedezmințită în puterile salvatoare ale metaforei, mizând pe simplitate și pe resursele sufestiei, autoarea dă prin noua carte cea mai reușită expresie literară a eforturilor de până acum”.

Se vede de departe experiența literară adunată în sufletul Domniei Sale. Am să las autoarea să își scrie finalul acestui semnal editorial. Cum? Citând câteva versuri!

 

„Imagini calde

Tremurătoare clipe

Gândul temerar”.

 

******

„Ștergură albă

Pâine cu sare și dor

Suflet tămâiat”.

 

Vasile Bele, Chiuzbaia, 15 mai 2023

– membru U.Z.P.R., Filiala Vâlcea;

– membru L.S.R., Filiala Cluj-Napoca;

– Cenaclul Scriitorilor din Maramureș;

– președinte ASCIOR – Aria Maramureș.

Facebooktwitterby feather