Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Rățușca cea urâtă și familia lebedelor literate

Rățușca cea urâtă și familia lebedelor literate

Povestea mea începe din primăvara lui 2022, când libertatea de deplasare a cetățenilor a revenit la normalitate…Ei, se mai întâlneau oamenii, dar în grupuri mai restrânse. Și așa se face că, la invitația fondatorului ASCIOR, ing. Nicolae Mușat, îl cunoscusem cu altă ocazie, urcând pe scena sălii C.J. Buzău, la finalul Conferinței din aprilie, am citit, din scrierile proprii, poezia „VICIUL”. Cred că reacția celor prezenți în sală mi-a fost favorabilă, pentru că la finalul întâlnirii dna Vasilica Mitrea, aveam să aflu că este președinta ASCIOR Constanța, președinta Ligii Scriitorilor Dobrogeni, m-a invitat în Tabăra literară, din iunie. Pe  moment, n-am realizat oportunitatea care mi se oferea, eram încă sub imperiul impresiei care-mi trecea prin minte: simțeam că sunt rățușca din povestea lui Hans Andersen care și-a găsit, în sfârșit, familia lebedelor…literate. Și chiar am spus-o acolo, pe scenă. Atunci i-am întâlnit pe câțiva din cei cunoscuți  în virtual și despre care știam că au pasiunea scrisului: familia Violeta și Marian Bobocea, Roxelana Radu, Paulina Georgescu, ale căror postări le urmăream. Și tot atunci l-am cunoscut, în carne și oase, pe starostele din Chiuzbaia, Vasile Bele, despre care cei din jur mi-au spus că este un bun dansator, dar aveam să mă conving, în tabăra din Dunavăț, că este cel mai bun dansator dintre cei cunoscuți de mine, și cu siguranță, și de alții.

Că am ajuns în Dunavăț se datorează bunului Dumnezeu și oamenilor pe care mi i-a  scos în cale, pentru că, mergând în tabăra din Constanța unde m-am simțit extraordinar de bine-pe această cale îi mulțumesc minunatei poete Vasilica Mitrea-, am primit invitația de a merge, în iulie, în Deltă, tot în tabăra literară. Cam prea mult răsfăț pentru „ rățușcă”. La început, am avut în minte că mie îmi va fi imposibil să ajung la Dunavăț, din câteva motive bine întemeiate, din punctul meu de vedere: situația financiară la momentul acela, drumul, mai complicat decât la Constanța, obligațiile mele ca trăitor la țară – capre, găini, buruieni, etc. Fleacuri, pe lângă alte adevărate probleme ale vieții. Aveam să mă conving curând de lucrul acesta, pentru că la a doua Conferință ASCIOR, la care urma să particip la invitația aceluiași neobosit organizator Mușat, m-am reîntâlnit cu cele două organizatoare de tabără literară :Vasilica Mitrea și Olga Văduva. Mare mi-a fost surpriza și bucuria! Și surpriză plăcută a fost și când l-am descoperit pe Vasile Bele mai aproape de scenă. Era clar că Dumnezeu îmi dădea semne că trebuie să-mi continuu drumul alăturându-mă acestei minunate familii de lebede literate. Așa că la cea de-a doua invitație  a poetei Olga Văduva, mai ales că mi-a risipit și temerile drumului pe bucățele, am spus : da, vin.
Și iată-mă în trenul care mă duce la Galați. Acolo mă așteaptă îngerul căruia m-a încredințat mama Olga, Neluțu Dumitru. Are ceva probleme de sănătate, aveam să constat, dar, la felul cum conduce mașina, mulți dintre șoferii profesioniști l-ar invidia. Drumul, după trecerea Dunării cu bacul, o altă experiență nouă pentru mine despre care îmi vorbește un alt înger în persoana partenerei care-l însoțește pe Neluțu în tabără, Jeni Purea, este tot o încântare, chiar dacă din cer se revarsă valuri de căldură. Amândoi îmi explică despre localitățile și obiectivele întâlnite. După trei ore, cred, ajungem la destinație. Dunavățul de Jos este un sat pescăresc și noi suntem cazați la pensiunea Peștișorul. Și din momentul acesta surprizele plăcute se succed în lanț. De la recepție aflu că sunt colegă de cameră cu o prietenă virtuală Camelia Soare. Când a venit, a ajuns mai pe seară, ne-am îmbrățișat de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Am aflat că acolo unde trăiește, în satul din Prahova, are o colecție de costume populare, iar aici a venit cu unul pentru activitatea culturală de a doua zi. M-a cucerit din primul moment!


La pensiunea Pelicanul, altă perlă a Deltei, aproape de cea în care suntem cazați, mă aștepta surpriza revederii cu alți cunoscuți în tabăra de la Constanța…îmbrățișări, pupături, exclamații de bucurie… Vasile Bele, jovial cum l-am cunoscut, ne invită să intrăm în piscină unde era cu Cristina, așa am cunoscut-o pe soția lui, și-n cele trei zile mi-am dat seama ce familie extraordinară formează. Doamne, mulțumesc pentru așa minunată întâlnire!
Până seara, la cină, s-au tot adunat din Constanța. Tulcea, Brăila, Vaslui, Roman, Hunedoara, București, Prahova, Buzău, Brașov, Medgidia, Covasna, Vâlcea, Maramureș…
Ce mănâncă fiecare? Pește! Păi vii în Deltă și mănânci tot porc și pasăre?

Eu sunt o persoana foarte sociabilă, poate cam prea, cred că și-au dat seama ce-i care m-au remarcat. Văd la o masă un domn și o doamnă…nu-i cunosc, dar mă așez, cu scuzele de rigoare, și conversăm. El, pictor, ea, admiratoarea picturii și a pictorului…el, Grădinaru Dumitru, ea, Gica Ghiur. Am aflat povestea lor, am făcut cunoștință cu picturile expuse pentru a doua zi. Am constatat că într-o tabără literară  punctul culminant al acțiunilor îl reprezintă programul din a doua zi: prezentări și lansări de carte, expoziții de pictură și sculptură, program artistic cu artiști din zona respectivă. Moderator, scriitoarea Roxelana Radu, cu verva-i cunoscută, doar e buzoiancă, îi pasează o parte din prezentarea programului prof. Mircea Petcu, președinte A.S.T Tulcea. Sunt mulți cei înscriși pentru lansarea/prezentarea propriilor cărți, picturi, sculpturi. Eu ascult cu foarte mare atenție cuvântul fiecăruia care intră în posesia microfonului, așa sunt de când mă știu…am respect pentru cel/cei care organizează astfel de întâlniri. Mai ales că, de data aceasta, este prezent în mijlocul acestei familii minunate de creatori de nestemate literare, coloristice și sculpturale și scriitorul George Călin, Ambasador Cultural Convenția ONU împreună cu soția. Programul se derulează în aplauzele celor aproape 80 de persoane: scriitori, poeți, pictori, sculptor, cititori, în eleganta sală a pensiunii Pelicanul pe scara căreia a coborât, înainte de începerea activității, poetul Petru Grădinaru, îmbrăcat în costum de dac, sunând din corn pentru a anunța, în mod festiv, ceea ce poeta Olga Grigorov a pregătit cu mare dăruire și responsabilitate. Te și miri de unde are atâta putere să coordoneze tot ceea ce se întâmplă ca și cum n-ar depune nici un efort, dar numai ea știe și Virginia Borsan Blagovici, asistenta medicală pe care am cunoscut-o în tabăra de la Constanța, ce tribut cere o astfel de muncă. A doua zi se încheie cu poze de grup, felicitări, autografe pe cărțile dăruite, cele mai multe, sau vândute, cu cina specifică Deltei, mâncăruri din pește, după care ne cântă poeta Florentina Danu, ca și la Constanța, stârnindu-i la joc pe majoritatea celor prezenți. A treia zi, pentru fiecare, a fost un mod plăcut de relaxare.  Eu am optat pentru plimbarea cu barca pe canalele din Deltă, punct final plaja sălbatică de la malul mării. Tot drumul a fost de : Wow! Super! Minunat! Fotografii, filmări…Priveam chipurile celor din barca noastră și gândeam: cât e de ușor să fii fericit! E de ajuns să vrei să schimbi ceva în viața ta, și ea devine mai frumoasă. Cu câțiva ani în urmă am scris poezia „Să iei din viață ce-i frumos!”, și asta am făcut în aceste zile cât am stat la Dunavățul de Jos, mai ales că ultima seară a fost de neuitat: carnaval, muzică, dans, veselie multă…nu voi uita niciodată regalul de dans maramureșean oferit de cuplul Cristina și Vasile Bele, cu țipuriturile specifice, la care asistam vrăjiți toți cei prezenți.

Dar vine și momentul despărțirii, ultima poză de final pe treptele pensiunii Pelicanul. Plec mai bogată sufletește și cu geamantanul mai greu datorită cărților pe care le-am primit cu autograf de la autori îndrăgiți și cunoscuți de mine la Buzău, Constanța și întâlniți aici: Paulina Georgescu, Roxelana Radu, Ana Mihail, Mioara Oprișan, Violeta Bobocea și prietenul tuturor Vasile Bele. Le mulțumesc din toată inima, și gândurile, trăirile lor le voi cunoaște în urma lecturării cărților dăruite. Drumul la întoarcere până la Galați este același, cu un popas la Mânăstirea Celic-Dere. De data aceasta suntem însoțiți și de scriitorul și editorul Trandafir Sâmpetru cu care îngerul trimis de mama/zâna Olga să-mi asigure drumul de la Galați și înapoi, eroul principal al romanului „ Născut pe 1 aprilie” al Paulinei Georgescu, discută despre o nouă tabără literară, cea organizată în Maramureș de Vasile Bele. La revedere, Dunavăț! Așteaptă-ne, Maramureș!

 

Georgeta TUDOR, Vernești, Buzău, aug. 2022

Facebooktwitterby feather