Cu degetele înmuiate
în culorile zorilor,
aștern peste câmpuri
cântatul de trei ori
al cocoșului;
amare lacrimi varsă
Soarele…
„-Tradare!”
strigă vântul,
alunecând peste
prima piatră aruncată.
În zare, sub copacul umbros,
atârnă în ștreang o păpușă
de paie; nici umbrele
nu se mai tem de ea,
nici iarba nu mai tremură
sub greutatea
grăunțelor de rouă.
– Iertare, Părinte,
n-am decât 30 de arginți,
Iertare, mi-e vina grea,
nu o mai pot duce…
– Ia-ți restul la 30 de arginți
și du-te, fiule,
Iertarea ți-o dau în dar,
Iartă-te și tu, fiule!
Iartă-te!…
Gheorghe A. STROIA
Adjud – 26 al lui Prier 2018
din volumul „Rest la 30 de arginți” – în curs de apariție


