În vremurile sub care ne aflăm, ale unei simulări și, oricât pare de dur, poate ale unui asediu disperat, postmodern și crud contra aspirației de sublimare a actelor vieții, țintind recuperarea inconștienței primitive și inevitabilei brutalități în lupta cu natura și în cursă cu sine ale omului ajuns „lupul” omului, apar ca o salvare, ca o lucrare a providenței, de maximă importanță, unele repere ale idealului uman reprezentate de oameni cumsecade, oameni pentru oameni ce prin puterea adâncă a faptelor lor omenești urcă imperios gesturile simple la amplitudinea de simboluri ale nobleței, ale bunătății, ale generozității reașezate pe treapta istoriei veacului lor…!
Un astfel de om este Ion Antonescu, fost Secretar de Stat la Ministerului Culturii în Guvernul României, actualmente manager al hotelului luxos, cu marcă identitară etică și estetică desăvârșită și autentică, Marshal, înainte și azi protector al artiștilor și oamenilor de cultură (de fapt, separarea acestor doi termeni – artă și cultură – nu se concretizează într-o excludere reciprocă, iar alăturarea lor în context de contrarii nu e decât o ambiguitate).
Dacă vorbim, așadar, despre binefăcătorul lampadarelor umane ale României prezente, Ion Antonescu, o facem pentru a nu peregrina prin fața luminoaselor staruri ale artelor spectacolului românesc, din cartea „Oglinzile scenei” ca din niște vitralii, fără să recunoaștem că ne aflăm totodată și în fața unor acte generoase de asigurare a unui sprijin editorial inseparabil de făurirea fizică a paginilor în care se cristalizează efortul spiritual, cercetarea, cunoașterea, dăruirea și iubirea scriitorului.
De aceea, trebuie să se arate la vedere prețuirea și recunoștința celor ce vor găsi în carte o scânteie caldă și luminoasă – hrană, aer și veșmânt pentru viața sufletească – în dreptul numelui Ion Antonescu, altminteri activăm adevărul că oglinda în întuneric este inutilă. Cu alte cuvinte, anonimatul binelui nu este modestie ci un oblon tras în fața soarelui, la o casă bătută în cuie și scufundată în beznă. Menirea faptelor este și aceea de a se subsuma binelui de referință, prin aceasta ele punând în mișcare forțele memoriei ca resorturi ale învățămintelor, experienței, exemplelor…!
Om de afaceri de succes, promotor al companiei Marshal Turism – validat valoric azi ca brand național și internațional –, Ion Antonescu este cunoscut din timpul mandatului de Secretar de Stat în Ministerul Culturii ca organizator și finanțator pe speze proprii a unor evenimente cultural-artistice și diplomatice cu proeminență în omagierea slujitorilor ziditori de spiritualitate, prestigioși: interpreți genurile muzicale autentice, compozitori, textieri, actori, regizori, realizatori și producători cinema, teatru, radio, televiziune… De asemenea, este remarcabilă în suma de fapte bune ale sale organizarea unor excursii în țară și în Israel, prin aceasta oferind personalităților române ale artelor spectacolului românesc prilejul de a vizita împreună locuri pitorești, monumente de patrimoniu mondial, așezăminte de spiritualitate creștină, vestigii istorice…
De aceea, beneficiarii actului de bine din partea sa l-au numit „Mareșalul Artiștilor”, „Mecena” al artiștilor.
Toate acțiunile și evenimentele susnumite, inițiate făurite și finanțate de Ion Antonescu atrag după sine ca deplin meritate supranumele ce i s-au dat răsplătitor din partea artiștilor și oamenilor de cultură ai României.
Nici strădania livrescă nu rămâne în exterioritatea ppreocupărilor de sprijin din partea „Mareșalului” Ion Antonescu. Însăși această carte, ca și altele anterior se bucură de un sprijin editorial pe care se clădește o parte din angajamentul editorial, prima condiție și cea mai greu azi de împlinit a rezultatelor muncii făuritorului de carte…!
Pentru tot, mulțumesc…!
(Foto: Ion Antonescu, sursa arhiva personală Ion Antonescu);
Aurel V. Zgheran cu „Mareșalul” Ion Antonescu, București, hotelul Marshal, 2018
Aurel V. Zgheran
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..