RITUAL
Uitarea strânge-n brațe dimineața
când prima rază stinge felinarul,
din cer dispar steluțe,le ia Carul,
se-așterne peste gândul tainic ceața.
Umbrele dragi se ostoiesc în noapte
în somnul care lasă dor și teamă,
amurgul cheamă dangăt de aramă
și-un ritual e inima ce bate.
Duhuri ascunse se trezesc perfide
ca să urzească crudele destine,
Din Paradis osânda nu mai vine,
pleoapa adormită se deschide…
Și se trezesc iar gânduri parfumate,
ecoul nostalgiilor revine
și poate vom ascunde, în noi, mâine
misterele din nopțile uitate…
–––––––––––––
Uitarea stinge dorul, dimineața!


