SINGURĂTATEA CLIPEI
Clipe se sting în jocul cu uitarea
se risipesc pierdute în pustiu,
ecoul lor trezit într-un târziu
aduce șoapta umbrei și visarea.
Întunecă amurgul ziua, zarea,
cad stele obosite în răstimp,
nu mai dau semne zeii din Olimp
tot mai aproape este… depărtarea.
Vechi patimi stau ascunse în unghere
secunde trec în goană peste noi,
mai mare-i clipa pentru amândoi,
rămânem despărțiți de o tăcere…
Pe geam se scurg regretele și ploaia,
tristețile mai sapă înc-un rid,
o lacrimă s-a strecurat candid,
rămâne clipa… singură-n odaie!


