Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » ROȘCA LUCIAN ANDREI: SUFLET DE ROMÂN (memento liric)

ROȘCA LUCIAN ANDREI: SUFLET DE ROMÂN (memento liric)

De ce, frate?

 

Motto:

„Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: Sunt român!”—Alexandru Vlahuţă(scriitor, autor al cărții România Pitorească.)

 

De ce florile țării noastre

Miros ca-n Raiul lui Hristos?

E pentru că își absorb viața

Din sânge de erou pios!

 

De ce cascade duruie mereu

Cu unduiri învolburate, urlătoare?

Sunt lacrimile-șmirghel ale văduvei

Cu sufletul cănit, stocit de așteptare…

 

Iar aerul zvâcnește-arome

De sânge încă proaspăt de eroi

Ce de mânie fierbe, geme

În glia ce-am batjocorit-o noi.

 

De ce-s codrii noștri bătrâni?

Cu vinele scorțoase-au apărat

Ai patriei dârzi, buni români,

Cu crengile spre cer în rugăciuni!

 

De ce ne rabdă Dumnezeul milei?

La ale Lui picioare-mpunse,

‘Plecați de-amar, sfinții români,

Tremură-n veșnici plângăciuni!

 

De-aceea țara noastră, frate

E-a Maicii Domnului Grădină!

De-aceea ea-i o Catedrală

În Europa cea bătrână!

 

 

Când vor învia eroii…

 

Decebal și Burebista,

Cu lup au învins barbarii!

Și-au dat viața-ntreagă țării

“Iaha, upa Teutata!”[1]

 

Tremură gorunii toți,

Iancu să vină din morți!

Sună goarna-n țări moldave,

‘Nvie Ștefan din ceasloave!

 

De la Mănăstirea Dealu,

Sar’ pe cal Mihai Viteazu’

Și-i unește pe români

Din Giurgiu pân’ la Cozmîni.

 

Cuza vine din Bârlad

Și înalță tricolor

Din Chișinău la Arad!

Imnu-l cântă toți în cor!

 

Ferdinand și cu Maria

De la Argeș ies grăbiți!

În Balcic o inim’ bate

Pentru fiii ei iubiți!

 

Și Blaga-i la sărbătoare:

“Dodoloață să trăiască,

Țara-mi, România Mare,

Tot mai mult să înflorească!”

 

Ai neamului nostru sfinți

Au dus în cerul de sus

Limba noastră din părinți!

Cunună pe țar-au pus!

 

Să iubim eroii țării:

Ei sunt Făt-Frumoșii gliei!

Pe moșia României,

Scris-au foi istoriei!

 

Cand eroii noști străbuni

Învia-vor din morminte,

Vor fugi mâncând pământul

Cei ce-au umilit românul!

 

Fons patriae[2]

 

‘In principio erat Verbum’[3]( Ioan 1,1)

Din șlagăre de veșnic rai,

Născut-a El valah cuvântul

Și nouă ni-l dădu drept grai…

 

Și fost-au sorții lui Andrei

—Întâi Apostol lui Iisus—

Să ia în vârful undiței

Coada de pește de la Pontus !

 

Ochii i-s dârzi : oglindă de safir

Plin’ ochi de sfinți și castitate.

Și vezi în chipu-i gălbejit de timp

Anghina unei Românii uscate !

 

Și boabe roșii-struguri curg

Din ochii mici și scorojiți ;

Chip de Apostol pe pământ—

Tricolor sfânt… tricolor sfânt !

 

E țara unde osmium—Carpații,

Speți de bătrâni în curcubeu prefac…

Ard în cuptorul inimei nepoții ;

Căci dorul urlă blând în ochi ce tac…

 

Cu toate astea, România-i

Tărâmul unde toți sunt vii.

Din lacrima vădanei făr’ copii

Răsar’ Eden în cele două

Românii …

 

 

 Totul la țară e frumos…

 

Motto : ”Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”-Lucian Blaga

 

Când printre frunzele de nuc

Se ivește smerit raza

Soarelui – pe cer haiduc,

Pe pământ să-și verse focul; barza

Pui-și grijește drăgostos…

Îi gomoale-ncet, duios…

Totul la țară e frumos…

Totul la țară e frumos… 

 

Cocoșii cântă în sincron

Și florile te-mbată criță…

Ce trai înalt de pension!

Ce liniștită, simplă viață!

Și tu te scoli în mizeul zilii

De vorba dulce a bunicii!

Totul la țară e frumos…

Totul la țară e frumos…

 

În ușa veche-acu’ stă mama

Cu chip duois de înger Păzitor.

De brâu i-atârnă-n jos sutana

Pare ușoară ca un nor…

Tu sari din pat și o pupi iute

Pe-obrazul cald, brăzdat de cute!

Totul la țară e frumos…

Totul la țară e frumos…

(…)

Dar Soarele- ți spune „Pa pa”

Se-ascunde-acum sfios dup-o tarla.

Și tu începi pe Domnul a ruga:

„Da-mi, Doamne, curăția Ta! ”

Și cad pe-obraz buzele mamei…

Și pleoapele de plumb cad jos.

Totul la țară e frumos…

Totul la țară e… miraculous!

 

 Crâmpeie de românism

 

Când Dumnezeu scăpat-a niște cer,

Albastru se făcu tot steagul României.

Iar când Andrei încreștina-n Cadrilater,

Lângă azur a apărut și galbenul luminei.

Și-atunci când au murit oștenii,

Sânge a picurat pe stindardul moșiei.

(Stindardul)

*

Triada mândră de culori se unduie,

Sub mângâierea vântului, patetic.

Albastru e credința care mântuie,

Iar galbenul-lumină-n întuneric.

 

Și roșu – i sângele de-naintași

A căror piepți scuturi au fost,

Ce-au biruit dușmanii veninoși

Și-au liberat pământul nost’!

(Tricolorul)

*

În ia curăției toți românii,

Încinși cu brâul înflorit,

Se iau la mână-n pasul horii

Unindu-se nedespărțit.

(Români)

 

 

Simul[4]

 

Totu-ncepu-ntr-o sear’ albăstrie

≪Sa scriem împreun-o poezie! ≫

Tu prima strofă, eu a doua: ce-armonie…

Să mă citesc, să te citesc… mereu și pe vecie…

 

Tu să ții pixul, iar eu mâna ta:

Să-mi desenez inima mea în palma ta!

Eu să țin pixul, iar tu mâna mea:

Să-mi înflorești cu zâmbetul tău viața…

 

Eu, dezmierdându-te cu epitete:

≪Înger firav cu iz de violete! ≫

Tu, comparându-mă cu-n prinț:

Inima-mi galopând ca Bucefal,

mi-o simț’.

 

S-avem ‘mândoi același ritm:

Iambic in serile când te alint;

Trohaic când tu vei avea

O inimă în plus în cea a ta!

 

Și să-nchegăm un nou curent:

Împreunismul veșnic! Ca-n balet…

Iubirea noastră-o infinită poezie

Cu rima-mbrățișată și zglobie.

 

Și dar-ar Dumnezeu ca ist curent

Să-i tragă pe mulți oameni;și încet

Să nu mai fie nicio dezbinare

Ci doar iubire mare și candoare…

 

O! Și-abia aștept să ne certăm:

Eu, ferecându-ți buzele cu deget gros

Îți voi șopti că doi atomi izbiți,

Nasc un foton prealuminos!

 

 

Și la final, citind a noastră poezie,

Ochii lui Hrist cu lacrimi să se moaie;

Să ne deschidă-ncet, la-Mpărăție

Ușa: ≪Luați-o drept moștenire! ≫

 

 

Și să rămână-n veci și pururea

A noastră dragoste pe foaie albă!

Să ni se-nveșnicească poezia;

Să fie ca de aur salbă !

 

Am scris aceste rânduri  pe-avion

Și decoland, s-ajungă-n părul tău…

Sau s-o ferec în sticlă albăstruie,

Să îi pun dop, pe mare ca să unduie?

 

Ori s-angajez drept brav postaș

Un porumbel, în zbor fruntaș?

Dar tot gândindu-mă… mirare!

Mă văd în fața ta

 

Și tu…

Citindu-mi din a mea scrisoare…

 

 

Apele Cernicăi par…

Motto:

“ Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.”-Imnul României.

 

Apele Cernicăi par

Lacrimi ale Cosânzenei

Care plânge cu amar

Veacul hâd al României!

 

Și-l bocește cu-necat

Că nimeni astăzi nu cată

Veșnicia de la sat

Și basmul de altădată.

 

Și acuma Făt-Frumos

Stă răstignit între foi;

Doina viersuie duios

Privind la orfanii goi:

 

La românii care azi

Au uitat de mândra țară!

Mor eroii noștri dârzi

În mormânt, a doua oară!

 

Mii de gloanțe mânioase,

Piepturi de români au frânt!

Războaie morții ghețoase,

Bântuit-au nost’ pământ!

 

Pe pieptul drept front de luptă

Se ducea un alt război:

Inima răzbea, fierbândă

Pentru țară, pentru noi!

 

Cu sufletul au plătit,

Să facă Rai România!

Cu sânge-o țar-au zidit,

Iar noi părăsim moșia!

 

Și-au dat viața pentru noi.

Noi, le-ntoarcem spatele!

De necaz că tot plecăm,

Le crapă mormintele!

 

Ia stă în pod tenebru;

Sus, tricolor zdrențuit

Unduie în vântul sumbru,

Lângă un moș gârbovit.

 

Cătrănită-i sub icoane:

Căndeluța României.

Nu mai sunt inimi focate

Glia să o reînvie!

 

Și Împărăteasa lumii,

Coardele-și frânge-n bucăți,

≪Voi, popor slăvit în Ceruri,

Nu uitați a’ voastre neamuri!>>

Inima lui Ștefan-Vodă

 

Inima lui Ștefan cel Mare

E divizată în patru camere:

Prutul e peretele interventricular.

Iar nordul Țării Fagilor, Bugeacul secular

Sunt atriile sucite.

Ciudată inimă,

Dar totuși bate

Tare.

Ca prin minune.

Și n-ar fi de mirare!

Sufletele moldovenilor au clocotit mereu de credință

Și rugă fără de-ncetare.

Chirurgii războiului au reușit

Să creeze o astfel de inimă.

Ei credeau că așa o vor opri din a pulsa

Sângele lui Ștefan-Voda.

În van.

Sângele românilor și-a săpat căi

Și hrănește cele patru odăi

Ale Sfântului Moldovei.

Chiar dacă părea imposibil

Ca o astfel de inimă să mai vieze

Totuși bătăile ei s-au auzit, se aud

Și se vor auzi pe veci.

Unde?

În sunetul toacăi de la Putna

În cer edenic de Voroneț,

În ropotul copitelor de cai,

În strigătul rărunchilor erorilor

Străpunși de fierul sulițelor,

În ultima suflare pe fumegând ogor

Și-n codrii care de șapte secole îngână

Goarna de luptă a lui Vodă.

 

 

Românașe timocean

 

Ai noștri frați mult prigoniți,

Noi vă iubim cum nu gândiți,

Și-orice ar fi —suntem uniți

De vorba dulce, de credinți!

 

Căci cârpa veacurilor rele

Nu a putut să șteargă numele

Românilor de peste Dunăre!

Stați tari, statornici, în unire!

 

Și file aurite-n ispisoc[5]

Slăvesc românii din Timoc!

Nu sunteți doar un uruioc![6]

Sa ardă-n voi al unității foc!

 

De la Traian, de la străbuni

Ați rezistat printre străini!

Și la Icoane noi cădea-vom

Și soarta voastră vom plângea-o!

 

Cu cei din Basarabia română,

Să va luați mână cu mână

În horă și în albă ie

Veniți spre-a voastră Românie!

 

Copii voștri-s giuvaiere:

În suflet le vârâți iubire

De patrie și-ortodoxie !

Și de o Mare Românie!

 

Fie Dunav[7] cât de mare,

Vom topi aste hotare!

O sa fiți la sărbătoare

Când țara va fi iar mare!

 

 

 

Lacrima maicii Românii

Motto : „România este o ţară înconjurată de români.” (Nicolae Iorga)

 

La Maica din Icoane vă închin

Și Crucea eu v-am învățat s-o faceți.[8]

Vă pup cu buzele de Soare, lin

Și pleoape vi le-nchid cu vânt senin.

 

La pieptul meu vă strâng pe toți,

Imnul cel sfânt vi-l cânt patetic[9].

Vă povestesc de daci, romani și moți

Și vă-nvelesc în tricolorul falnic.

 

Și după ce voi trei ați adormit,

Valahi și moldoveni și ardeleni,

Râuri din albiile mele-au izbucnit:

Plâng pe basarabeni, pe timoceni…

 

La granițele mele fii așteaptă—

De mii de ani în horă mă-nconjor’:

“Nu ne abandona, mămică sfântă!”

Jelesc, nedrepte gratiile, ‘n cor.

 

Iar cucul cel din Bucovina verde

Îmi cântă doina legănat și trist

Din Cernăuți în toată România se aude:

“Topi-vom noi hotarul ist[10]!”

 

Și cerul meu albastru se cutremură

În rugăciunea mea febrilă pentru voi.

Dar munții mei tresaltă și se bucură

Când sfinți români se roagă pentru noi.

 

 

 

Preotul.

Motto : « »Îmi desfac toate brațele inimii și vă strâng în preoția mea ! » »—Părintele Ioan Iovan

 

Preotul e un cuvânt din rugăciunea

lui Dumnezeu pentru lume.

El e o secundă  din ceasul

Veșniciei al Apostolilor Petru și Andrei.

El e degetul tremurand, dar ferm al lui Toma.

Tremurand de emoție că-L atinge pe Hristos,(Ioan 20,27-28)

Dar ferm pentru că e gata să moară pentru El. (Ioan 11,16)

Preotul e venă de Apostol.

E nicovala, scărița și ciocanul

Ale lui Ioan Evanghelistul.(Ioan 13,25)

Iar buzele lui —ale Macii Domnului. (Ioan 2,5)

Iară ieromonahul e un fir din părul

Lui Ioan Botezatorul.

Preotul e ca norii  care acoperă munții României

cu  patrafirul lor alb, fin, al curăției,

țesut de mâna meșteră a Treimei,[11]

și ascultând Spovedania eroilor români

Ce n-au mai apucat împărtășire

la ultima lor suflare,

la ultima inimii bătaie.

El e un rege Ferdinand care

încercă din răsputeri să țină în unire

inima, mintea si voința, supuse lui Hristos.

Preotul e o noapte (liniștită, cu pace)

și are fața de Lună plină,

care-și ia de la Soare lumină.

Ridurile preotului, însemne ale jertfei,

sunt craterele Lunei.[12]

Iar dacă Dumnezeu e scriitorul,

Sângele lui Hristos —cerneala,

atunci litera mare e preotul,

iar fiecare din literele mici-credinciosul.

. Așa cred că scrie Treimea

din veci în veci, Ortodoxia.

Preotul care Îl are pe Hristos în inimă

Nu e mai mult decât  o scoică.

Perliferă.

Fara preot, nu se poate Liturghie,

iar “lumea prin Liturghie se mai ține” (Pr Arsenie Boca)

Fără preot, nu se dă lumii Trup și Sânge.(Matei 14,19)

Iar fără Acelea, lumea moare.(Ioan 6,54,57,58)

Fără preot nu sunt Taine,

iar fără Taine nu avem pe Dumnezeul iubirii

Și  singuri ne batem în mâini piroanele pierzării

Și ne răstignim de ușa iadului și a pieirii.

Cum sunt rugăciunile Maicii Domnului pentru lume,

așa e și  preotul pentru Biserica pe care o păstorește.

Preotul e acea bucurie a copilului

Care  primea o portocală pe vremea comunismului.

Preotul e inima crescută a bunicii

când din străini se-ntorc nepoții.

Duhovnicii sunt Carpații

care stau în calea furtunii

prin rugăciunile înalte ale inimii.

Preotul e o numărătoare

în mâinile unui preșcolar oarecare.

Dar, când tace a mea inspirație

Îmi dau seama că pentru preot nu există comparație.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Horă

 

≪—Sub piatra grea a vieții răsuflă obosit

Poporul umilinții ce-acum fu biruit!

Și ridicându-mi spada ipocriziei, vai!

Îi voi lua căpățâna ca Basta lui Mihai!

 

Cu cântece de leagăn și basme de copii

Voi amăgi românul și îl voi adormi.

Va crede că-i sunt mamă— bună și iubitoare :

Sub masca inocenței voi fi învingătoare!

 

Eu “cântec fericirii” cu drag i-oi recita;

Dar gheara-mi suferinței, încet l-o sufoca!

Cu vorbe dulci ce zboară, suav l-oi îmbăta

Să nu se mai deștepte, să-și uite țara sa!

 

Prin vis ca fumul negru, îi voi șopti amar:

Românul meu, esti liber: urăște-ți țara,dar!

În foc aruncă-ți ia! Eroii-ț-s în zadar!

Iad iți e România! Vino la mine, dar!>>

 

Și-ncepe arahnida cu sute de picioare

Românul să-l sufoce, cu pânza-l înfășoare!

Dară din veac e scris că pânza cât de groasă,

Cu-n simplu dat din deget, îndată va fi ștearsă!

 

“ —Destul!”Se ridicară din mii mormint-eroi!

Cu crucea la subsoară, speriar’ pe zgripțuroi !

Și plini de strălucire, mai că  gâdilară

Genele lor lipite  ce încă dormitară…

 

—Scai al pustiirii cu zeci, sute de ghimpi

Ce chinui românii de zeci de răstimpi!

Sculați din morminte ne aflăm acum

Și te vom ucide cât ai spune :”scrum”!

 

—Eu ți-s Burebista! Iți mai amintești?

Cu steagul din lup, am biruit oști!

Dacia străbună  am întemeiat

Ce-acu-n România a reînviat!

 

—Ego sum Traian[13], Romei împărat!

Și-acestui popor grai latin am dat!

De nu-ți vei lua gheara de pe-al său grumaz

Șaișpe legiuni vor fi-al tău necaz!

 

—Iară eu sunt Mircea, Bătrân mi se spune:

Învins-am păgânii cu înțelepciune!

Om fi noi puțini, da-mi zice experiența:

Nu contează multul, ci inteligența!

 

—Io, Ștefan Voievod, spada oi lua din șold

Ș apa Prutului cuminti, seca-va la al meu imbold!

Iar țâi, fiarî hâdî, capu’ ți l-oi zbura:

Cu postu’, rugășiunea din mânăstirea mia!

 

Cî io făcui Molduova un nou Ierusalim

Undi-nflorirî moaști curati ca un crin!

În mânăstirea mia școlili sî născurî,

Dând la popor iubit un dram di-nvățăturî!

 

—Aci-s și eu, Avram, suflând tulnic de brad!

Doinița mea valahi o cânt’ de la Brașov pân’ la Arad!

Și-n Țara Moților, ca brazii, românii veșnic vor fi viil!

C-aice-s Dacia străbună, cu Miorița și

ciobanii!

 

Treimea-ntregitoare cu stindard întreit

Se arătă înaltă și de nebiruit:

Mihai și Cuza stau ‘prejur lui Ferdinand

Tunând cu glas de fier:”—Junctis viribus, frater!”[14]

 

Ș-Ecaterina vine cu suflet de războinic:

“—Pe-aicea nu se trece!” strigă cu glas puternic!

Din cer, cu chip de sfântă, pe cap având coroană,

Se arătă Maria – Regina:chip d-icoană!

 

În ia ei curată, cu trenă de mătase,

Părea o lin’ cascadă în șiruri unduioase:

≪Tu, țara mea de glorii, te binecuvântez!

Să ai mirosul florii, din morți să înviezi! ≫

 

—Deșteaptă-te, române ! Fecioara-s, Maica ta!

Grădina mea-i aicea și-n veci va fi așa!

Căci umărul mi-ii umed de lacrimi de români

Jertfiți pe-altarul luptei, prigoniți de străini!

 

La inima-mi de mamă din veci se-adună mii

Românii să mă roage să le-ntind miluiri!

Iar eu, cu ochi de rai, speranța le-o răsar!

‘Mpotrivă să le stai, îți spun, e în zadar!

 

Că scăzură cei buni, răii să mulțâră

De stricară lumea și o împuțâră![15]

Dar Fiul meu e tare  și are braț înalt

Poporul să îl scape de orice rău asalt!

 

De la Nicula, Putna se ridicau călugări

Ce-au scris istorii sfinte românelor meleaguri

Și preoți în stihar luând Crucea drept baltag

O-nfinseră-n tâlhar cum e pe munte steag!

 

Mii românii din rai, sfințiți se arătară

Privind la neagra fiară, tăios o înfruntară:

≪—Poporul cel valah este credincios

Veșnic doar Treimii și lui Domn Hristos! ≫

 

Și cade fiara moartă, răpusă de iubirea

A bravilor români ce-au făurit unirea.

Și se trezi poporul, cândva mult umilit :

Acu-i râdea sorocul, căci țara s-a unit!

 

 

[1] Strigătulde luptă al dacilor, în limba dacă.

[2] (Lat.) =Izvorul patriei

[3] (lat.) « La început era Cuvântul »(Ioan 1.1)

[4] Simul(lat.) = Împreună

[5] ISPISOC=Hrisov, document vechi.

[6] URUIOC=Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război.

[7] Dunav= Dunărea în limba sârbă

[8] Versurile arată că România a fost din începuturi o țară ortodoxă.

[9] Patetic =(Plin de) patos,(Într-un mod) care impresionează,înduioșător,emoționant,cu afectare,emfatic.

[10] Ist(reg. Moldova)= acesta

[11] Literar : Treimii

[12] Literar : Lunii.

[13] (lat.) eu sunt Traian

[14] (lat.) =unirea face puterea.

[15]  (din Psalm 13, tradus de Mitr. Dosoftei)

 

 

CV Literar

 

Nume și prenume : Roșca Lucian Andrei

Vârstă : 18 ani

Liceu : Colegiul Național Gheorghe Roșca Codreanu

Localitatea : Bârlad, jud Vaslui.

 

  1. Am publicat în revistele online : Glasul Bucovinei, « Hai, România ! » si “Melidonium”
https://aspiratii.com/lucian-rosca-poezii/

 

http://zorilebucovinei.com/news/show/3353/

 

Lucian Roşca – versuri
  1. Am publicat în revista « Plai străbun. »
  2. Am publicat în antologia « Lirica unui miez de toamnă » 2021 ASPRA.
  3. 2021 : primul si al 2-lea nr. al revistei « Cuvântul /The Word / Le Verbe » a Episcopei Române din Canada, poezia « My Father Confessor»
  4. 2021 : Concursul « Restaurarea ecosistemelor», diploma de excelență.
  5. 2021 : Concursul de eseuri organizat de Ukrainian Orthodox League (SUA), Premiul 2
  6. 2021 : « Annual Galla Contest» organizat de Episcopia Ortodoxă a Canadei, Premiul 1.
  7. 2021 : concursul «Les meilleurs créations des élèves », diploma pentru armonia textului.
  8. 2020 : concurs de poezie « Sesiunea juniorilor» Vasile Pârvan, Premiul 1
  9. 2020 : Concurs de eseuri organizat de Ukrainian Orthodox League (SUA), Premiul 2
  10. 2020 : Simpozion +concurs de eseuri « BibiliaTeca », certificat de laureat.
  11. 2020 : Concursul « Sfinții închisorilor », Diploma juriului pentru originalitate.
  12. 2019 : Concurs eseuri « Învierea Domnului – lumină, tradiții și culoare», Premiul 1
  13. 2018 : Revista școlii gimnaziale « Episcop Iacov Antonovici »Bârlad : « Patriotism și loialitate », « E dreptul tău, copila mea», «Eu îmi creez viitorul», «Spirit românesc», «Oare se poate și altfel ?» și «Pot altfel !»
  14. 2018 : Concursul «Lumea viitorului », Premiul 1
  15. 2017 : Concursul « Lumea viitorului » premiul 2

 

 

Facebooktwitterby feather