RUGĂ
Te rog înlătură azi draperia
să văd cum înflorește iar fereastra
cu albe flori sădite noaptea asta
de gerul ce-a adus melancolia.
Caută-n sobă focurile stinse
poate că vei mai regăsi scânteia
aprinsă și uitată de femeia
care-a stârnit, cândva, fiori și vise.
Oprește de pe cer o stea să cadă
lumina ei rămână la fereastră,
o clipă luminând în viața noastră
și nu o stinge ultima zăpadă.
Dacă va fi să reaprindă focul
în bezna singulară din odaie,
cu mâna caldă,inima-n văpaie,
mângâie-mi fruntea…adu-mi iar norocul.
––––––––––––––––
Eu o s-adun melancolii, zălog,
tu,mută draperiile, te rog!
Din volumul amintiri viitoare.


