20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MITRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA GEORGETA MUSCĂ OANĂ, GALAȚI


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
GMO: Născută la 22 iunie 1954, în comuna Rediu, județul Galați, am avut șansa de a fi aproape de natură, de oameni simpli, muncitori și generoși, toate acestea influențându-mi personalitatea. În timpul liber citeam, mergeam cu frații mai mari în pădure, cu bicicletele; organizam concursuri de orientare, ne opream pe malul apei sau într-o poiană și ascultam glasul inconfundabil al naturii. Deşi am fost atrasă de mică de literatură, deşi am absolvit secţia umanistă a unui liceu teoretic, m-am îndreptat spre lumea cifrelor. Economist fiind şi îndrăgostită de cuvânt, am reuşit să înfrăţesc poemul cu balanţa, care, de-a lungul anilor, au mers mână în mână, pe aceeaşi stradă. Locuind în Galaţi, multe poeme s-au născut sub foşnet înlăcrimat de sălcii, sub priviri libertine de pescăruşi, pe malul Dunării.

SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
GMO: Încep prin a vă felicita pentru acest nou și frumos proiect și să vă mulțumesc pentru onoranta invitație de a răspunde întrebărilor dv.
Talent nativ sau moștenire de familie? În cazul în care am acest talent, cred că este nativ, este un minunat dar divin! Elevă fiind, au fost momente în care, în mintea mea, cuvintele încercau să se aşeze într-o formă anume, o stare sau un peisaj năşteau adesea o imagine, dar nu îndrăzneam să aştern nimic pe hârtie. Cred că eram prin clasa a patra sau a cincea când am început să scriu într-un jurnal, dar simțeam cum mocnea în mine dorința de a scrie și altceva, mă simțeam confortabil în lumea cuvintelor… Abia la începutul clasei a noua, în pauza dintre două ore, cu gândul către mama (care își începuse călătoria astrală cu doi ani în urmă), având senzația că a fost alături de mine doar o clipă, am așezat pe ultima filă a unui caiet aceste cuvinte la care nu am mai renunțat: „Acum se zbate-n efemer,/ Acum se scurge-n veșnicie,/ Nu e nimic și este totul…/ E clipa!” Ușor, ușor, am prins curaj și am devenit slujitor docil cuvântului. Poezia a avut darul de a mângâia creștetul durerii, m-a ajutat ca în nopțile îndoliate să pot cânta pe clape de lumină și m-a dus acolo unde numai visul reușea să ajungă.
Consider că talentul se cultivă permanent. Devii un scriitor talentat sau mai bine spus din ce în ce mai talentat doar lucrând cu sârg în laboratorul creației literare.

SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
GMO: Deși scriam din anii de liceu, publicasem câteva poezii prin diferite reviste, pot spune că primul meu volum a apărut târziu, în 2007, dar cum te poţi simţi atunci când, după ani şi ani, un vis născut încă din adolescenţă devine realitate? Minunat! Când am ținut în palme prima mea carte, „Pe frunte-mi plânge clipa”, bucuria a fost dublă. În primul rând satisfacţia că îmi vedeam realizat un vis mai vechi şi, în acelaşi timp, simţeam cum se strecoară în vene o linişte aparte. Eram mulţumită că reuşisem să editez un volum de poezii în memoria fraţilor mei, Nicu şi Paul, care au dispărut în urma a două accidente de maşină. Mi-i doream aproape, să fie părtași la acea realizare, dar am știut că în Templul tăcerii s-au prelins atunci două lacrimi de mulțumire.

SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
GMO: Se spune adesea că poezia izvorăște din suferință, că se scrie mai bine în singurătate. Nu știu dacă funcționează „acest principiu”, dar știu că propriile zbateri sufletești constituie un resort extrem de puternic pentru mine. Este precum efectul de undă creat de căderea unei pietre în apa unui lac. De multe ori m-am refugiat cu voluptate în creația poetică tocmai pentru că doar aici găsesc cel mai bun antidot pentru dezamăgirile vieții terestre. Simt că doar în poezie pot fi eu însămi.

SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
GMO: Când am lansat prima mea carte „Pe frunte-mi plânge clipa”, un scriitor din Lespezi, județul Iași, Florentin Maftei, mi-a spus: „Oricâte volume vei mai publica de-acum, nimic nu va mai putea egala emoția pe care o trăiești astăzi!” Așa a fost. Este o bucurie de fiecare dată când țin în mână o carte care mai poartă încă mirosul de tipar, emoția năvălește prin fiecare fibră, dar mereu gândul îmi fuge spre o superbă zi de mai, cu mulți ani în urmă, când apărea primul meu volum de poezii.

SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
GMO: Sunt persoane care spun că pot scrie oriunde și oricând, alții doar când muza nu le dă pace. Cred că ține doar de adevărata inspiraţie, iar ea este prezentă la orice pas: oamenii, cu toată paleta de trăiri, natura… Mie scrisul îmi aduce mulțumire. Vibrația interioară este cheia unei vieți împlinite. Cred că abia în clipa în care suntem pe aceeași undă cu sinele, menținând armonia interioară, putem fi în armonie și cu natura, și cu cei din preajma noastră. Abia atunci, sufletul topește în cuvinte crâmpeie existențiale.

SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
GMO: Îmi place să râd și să plâng prin poezie, să cânt și să dansez pe strune de vers, dar scriu cu dăruire și cu aceeași bucurie și proză. Până astăzi am publicat optsprezece volume de poezie, iar în luna mai 2022 am publicat și primul meu roman. De asemenea, sunt prezentă în peste douăzeci de antologii de poezie, alături de alți autori.

SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
GMO: Scriu, citesc… Acum, poate și datorită vârstei, îmi place să citesc cărți care mă determină să privesc mai atent în interiorul meu, cărți care mă pot învăța cum să mă deschid către lumină. Dacă se câștigă bani din scris? Într-o lume în care patinajul prin feeria mercantilă devine aproape un sport naţional, iar drumul spre artă devine din ce în ce mai anevoios, spre bucuria noastră, mai sunt inimi sensibile, veşnic îndrăgostite de frumos, care înţeleg că viaţa nu este numai dorinţa de a primi, ci și puterea de a dărui. Cred că majoritatea celor care scriu nu se gândesc la beneficii materiale; scriem pentru că așa simțim și chiar dacă publicarea unei cărți presupune un efort financiar, noi mergem mai departe.

SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
GMO: Am colaborat cu mai multe edituri, nu aș putea spune că am una preferată.

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
GMO: Da, particip la evenimente și cenacluri literare.
Încă nu mi-am manifestat dorința de a adera la o asociație sau uniune de creație, poate în viitor.

SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
GMO: Eu rămân mai mult în sfera dulcelui scris clasic și nu-mi reproșez nimic, nu caut să-mi schimb stilul (chiar dacă unii ar afirma că e depășit) deoarece scriu așa cum simt, așa cum îmi dictează interiorul meu. Cred că este foarte bine atunci când sunt stiluri diferite, doar așa creațiile literare pot satisface toți cititorii, așa putem contribui la îmbogățirea literaturii noastre. Mă adresez oricărui om căruia îi place să-și deschidă sufletul către frumos.
Consider că piața de desfacere a cărților în România este destul de restrânsă.


SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
GMO: Sunt aproape de cititori prin lansări personale de carte, prin apariții în presa scrisă și televiziunea locală, am cărți atât în Biblioteca gălățeană V.A. Urechia, cât și în biblioteci din diferite localități din țară, postez pe site-uri literare. Cărțile mele se găsesc și în librării din orașul Galați.


SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
GMO: Dacă m-ați fi întrebat cum m-aș fi simțit astăzi dacă atunci când cuvântul mă implora să-l modelez, eu l-aș fi refuzat definitiv, v-aș răspunde simplu: aș fi asemeni unui infirm… Filozoful german Friedrich Nietzsche spunea: „Fără muzică viaţa ar fi o greşeală”; dar cum ar fi viaţa fără poezie? Pentru mine, așa: „De n-ai fi fost tu, poezie, cu trup sculptat în simțăminte,/ N-aș fi-nvățat ruga Luminii, n-aș fi privit spre înainte!/ Aș fi rămas un gând, un nume… un glas cărunt cu șoapte frânte/ Și-n iarna aspră, timpurie, o harfă ce-a uitat să cânte.”
Este firesc să mă simt împlinită atunci când pun punctul final într-un manuscris. Acel ultim punct generează sentimentul de împlinire.

SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
GMO: Misiunea unui poet este nobilă și doresc de fiecare dată ca textele mele să cuprindă o paletă cât mai largă de trăiri, să fie străbătute de armonia luminii existențiale. Cea mai dragă sursă de inspirație pentru mine este însăși Natura. Ondinele Dunării, Soarele, Luna, cerul presărat cu miraculoasele constelații stelare precum Orion, Carul Mare sau Pleiadele, sălciile care străjuiesc malul apelor, marea cu zbuciumul ei nestins, timpul reprezintă doar câteva din sursele de inspirație. Muza regină va rămâne mereu Natura.

SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
GMO: Au fost cu mulți ani în urmă perioade de renunțare, dar în ultimele două decenii am înțeles că nimic nu mă mai poate determina să renunț la această sublimă activitate.

SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
GMO: Cei din generațiile noastre, până la cea a anilor 80, încă suntem sub influența marilor noștri scriitori care ne-au marcat profund și cărora le suntem recunoscători pentru tot ce au făcut pentru literatura noastră. Este drept, atunci se scria mult mai puțin. Ar fi necesară și introducerea unor scriitori contemporani, dar alegerea lor este destul de dificilă. Este nevoie de foarte multă atenție și profesionalism.

SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
GMO: Tinerii scriitori ar trebui să experimenteze zilnic în „laboratorul creației literare”, să citească foarte mult, să lase la distilat anumite idei sau frânturi de creativitate, iar apoi să le amestece din nou în creuzetul minții lor. Să fie onești, atenți, să respecte cuvântul, să înțeleagă că cititorul dorește să soarbă cu nesaț din elixirul literaturii. Dacă mesajul este sincer, puternic, străbătut de fantezie creatoare și scris cu aripa sensibilității nu are cum să nu ajungă la sufletul celui care așteaptă întâlnirea cu frumosul. Consider că scriitorul trebuie să fie modest, să iubească această îndeletnicire și să țină cont de părerile profesioniste; critica, dacă este dreaptă, te ajută să evoluezi.

SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
GMO: Deocamdată, sunt în faza de finalizare a trei volume de poezii și un volum de proză scurtă.

SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
GMO: În perioada pandemiei mi-au lipsit activitățile literare la care participam de fiecare dată cu drag, întâlnirile cu confrații. În schimb, cred că a fost mai mult timp pentru pasiunile noastre.

SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
GMO: Să-și facă din timp un prieten, să nu regrete niciodată clipele care au trecut, să încerce să le dea valoare celor ce vin şi să nu uite, chiar şi în durere, să zâmbească! Zâmbetul dăruieşte lumină, lumina înfloreşte iubire, iubirea naşte speranţă. Să citească, să iubească permanent cuvântul scris! El nu moare, în clipa în care se aşază pe albul foii, păşeşte în eternitate. Sufletul caută neantul, huma se ascunde în bezna tăcerii, rămâne doar cuvântul…


Sibiana Mirela ANTOCHE,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

SIBIANA MITRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA GEORGETA MUSCĂ OANĂ, GALAȚI (SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII:20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 2 noiembrie 2022