20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA VIOLETA ANDREI STOICESCU, MADRID

SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
VAS: De mic copil, iubesc literatura, în mod deosebit poezia, care este pentru mine un fel de refugiu sufletesc, un tărâm dorit pe care poposesc cu drag de fiecare dată. La școală îmi plăcea să citesc, iar materia mea preferată era literatura. Cu trecerea timpului, dorința și pasiunea au crescut și am început să scriu puțin. Participam la tot felul de concursuri și olimpiade ori de câte ori se ivea ocazia. Îmi amintesc cu mare plăcere că în ultimul an de liceu am obținut premiul I pe țară la Olimpiada de Limba și Literatura Română. Pasiunea pentru scris am moștenit-o de la tatăl meu, un om cu un deosebit talent în așezarea cu măiestrie a literelor în cuvânt. Așadar, cred că aș putea spune că este moștenire de familie. De fapt nu numai eu scriu. Fiecare dintre surorile mele au scris la un moment dat câte ceva, una dintre ele având un volum de poezii publicat înaintea mea. Această moștenire, însă, trebuie pusă în valoare cu multă dăruire pentru a dezvolta acea capacitate de a ajunge prin cuvânt la sufletul cititorului și a-l atinge. Fiecare autor își pune amprenta personală în procesul creativ și acest lucru nu se moștenește, ci se cultivă.


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
VAS: M-am născut în Ploiești, pe 24 august 1970, într-o familie modestă, fiind al treia din cei cinci copii (numai fete). Bunicii din partea tatălui erau din Ploiești. Pe bunicul nu l-am cunoscut. Murise cu 17 ani înainte să mă nasc eu, însă din ceea ce mi s-a povestit, era un om deosebit, fusese vice primar al orașului meu. Bunica a decedat și ea pe când aveam eu numai 5 ani. Locuiam în aceeași curte, însă nu am prea multe amintiri din acea perioadă, dat fiind faptul că eram foarte mică. Am avut o copilărie frumoasă. Tatăl meu se ocupa foarte mult de noi, avea o răbdare infinită. Ne jucam mult împreună și era foarte aproape de noi în orice lucru. Mama, o femeie simplă, lucra foarte mult și avea mai puțin timp pentru joacă, însă ne iubea în aceeași măsură. Vacanțele de vară le petreceam la bunicii din partea mamei, într-un sat micuț din județul Argeș. De pe acele meleaguri am strâns o mulțime de amintiri plăcute la care mă întorc cu gândul, ca și cum ar fi rupte dintr-un basm. Am studiat mai întâi la o școală primară din Ploiești, apoi la Liceul I.L. Caragiale, iar mai târziu, la Liceul Alexandru Ioan Cuza, unde mi-am finalizat Bacalaureatul. Dat fiind faptul că părinții nu aveau mari posibilități materiale, am început să îmi croiesc drum prin viață pe tărîm profesional, deși mi-aș fi dorit tare mult să îmi continui studiile. Am lucrat o perioadă scurtă în domeniul industriei textile, apoi în comerț, însă simțeam că nu acela era locul meu. Îmi doream ceva mai mult de la viață. La scurt timp, în anul 1991, mi s-a oferit ocazia să merg în Anglia unde mi-am pus la punct nivelul la limba engleză. La întoarcerea în România, am susținut un examen în urma căruia am ocupat un post ca suplinitor de profesor de limba engleză la școala din comuna Iordăcheanu, județul Prahova. Lucram cu copiii și îmi plăcea foarte mult activitatea pe care o desfășuram. Neavând însă o perspectivă foarte clară în legătură cu ceea ce urma să fac mai departe, după încheierea contractului am decis să pornesc pe un alt drum, în cu totul altă direcție. Așsdar, m-am mutat la Madrid, în anul 1995 unde locuiau de ceva vreme două dintre surorile mele.
Aici viața a luat o altă direcție. M-am perfecționat în ceea ce privește limba spaniolă, am terminat diferite cursuri, de Secretariat, Administrație, Informatică, iar mai târziu am absolvit Facultatea de Științe Economice (la Universitatea Autonomă din Madrid). Eram dornică să mă dezvolt în toate domeniile în care mi se oferea ocazia. Între timp am început să lucrez în Telecomunicații, un sector tehnologic, inovator, în care continui să îmi desfășor activitatea până astăzi.
Locuiesc departe de România de 27 de ani, am obținut cetățenie spaniolă și chiar dacă aici mă simt foarte bine, am un drum bine stabilit și duc o viață frumoasă și comodă, pentu mine România va însemna întotdeauna ACASĂ. Din când în când mă întorc în vizită și retrăiesc nostalgia vremurilor de demult.
Sunt o persoană foarte sensibilă, dar în același timp puternică și activă. Iubesc literatura și în mod special poezia, cu care am crescut în casă. Citesc mult și mă relaxez confecționând obiecte decorative artizanale (handmade) sau colorând cărți de mandala, sunt îndrăgostită de drumețiile la munte și îmi place nespus de mult să călătoresc prin lumea largă. De fapt, în fiecare an obișnuiesc să vizitez cel puțin o nouă destinație.


SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
VAS: Deși am scris foarte mult, nu am luat-o în serios până în anul 2020, când la insistențele prietenilor am început să public poeziile mele în spațiul online pe pagina personală creată chiar de mine.
Apoi am început să particip la activități și concursuri în cadrul mai multor grupuri pe rețelele de socializare unde am cunoscut o mulțime de autori pe care îi îndrăgesc. Tot în anul 2020 am participat la Festivalul-Concurs Internațional de Creație Literară Bogdania, ediția a X-a unde am obținut Premiul I la secțiunea poezie. Am avut deosebita onoare şi bucurie de a obține premiul II la concursul „Eminescu, un vis în așteptare” ediția I (2021-2022), secțiunea „Poezie diaspora”, organizat sub egida UZPR. Orizontul literar începea să se lărgească. Multe din poeziile mele au fost publicate în diferite reviste, cum ar fi: Amprentele sufletului, Bogdania, Sintagme codrene, Cuvânt românesc, LED Force Poetica. Am participat cu creații și în două antologii: Simfonia cuvintelor și Ninsorile din noi.
La sfârșitul anului 2021 am publicat la editura Ștef din Iași, primul meu volum de poezii cu titlul „Între lacrimă și zâmbet”, volum care a fost lansat pe 19 februarie 2022 la Ambasada României din Madrid. A fost un eveniment de neuitat la care au participat personalități din domeniul culturii, autori contemporani români și spanioli și în acel cadru, pot spune m-am simțit într-un anume fel, din nou acasă.

SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
VAS: Da și nu. Este adevărat că noi, autorii, avem nevoie de momentele noastre de singurătate, de liniște pentru a căuta în adâncurile sufletului și ființei noastre acele gânduri care urmează a fi turnate prin condei pe coala de hîrtie. Eu personal, obișnuiesc să scriu noaptea, târziu, atunci când am încheiat toate activitățile zilei și nimic nu îmi mai poate distrage atenția. Abia atunci, în singurătatea mea, îmi găsesc liniștea și mediul potrivit pentru a crea. Îmi place nespus de mult să scriu despre natură, de aceea, uneori versurile se nasc din bucuria unei drumeții sau a unei călătorii. De multe ori simt nevoia să fiu singură, cu gândurile mele pentru a putea culege din bogățiile sufletului, așs că mă retrag în mine și îmi trăiesc cu intensitate momentul.
Pe de altă parte, nu mă consider o persoană singuratică. Iubesc oamenii, am o mulțime de prieteni și îmi place să mă înconjor de oameni de la care am de învățat.


SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
VAS: Am trăit cu maximă intensitate fiecare etapă a pregătirii primului meu volum de poezii, însă momentul în care l-am primit și l-am ținut în mână pentru prima oară a fost cu adevărat emoționant. Un moment pe care nu-l voi putea uita niciodată. În prima clipă mi-am amintit de tatăl meu, care ar fi fost nespus bucuros și mândru de mine. El a plecat dintre noi de mai bine de 20 de ani. Ochii mi s-au umplut de lacrimi… lacrimi pentru faptul că el nu putea trăi alături de mine acest moment, dar și lacrimi de fericire pentru că țineam în palme visul meu. A fost un moment care a rămas pentru totdeauna în sufletul și amintitrea mea. Un moment în care am început să am mai multă încredere în mine însămi în ceea ce privește scrisul și care a sădit în mine dorința de a merge mai departe cu dăruire.


SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
VAS: Toate poeziile le public mai întâi pe pagina personală și bineînțeles, le salvez în calculator. Dat fiind faptul că obișnuiesc să scriu noaptea, de cele mai multe ori îmi aștern gândurile mai întâi pe telefon, pentru că îmi este mai ușor. Însă îmi place foarte mult să scriu de mână, cu stiloul, pentru ca scrisul să fie frumos, caligrafic. Este unul din lucrurile pe care le-am observat la tatăl meu, ale cărui caiete de poezii, scrise de mână, le păstrez cu mare drag și astăzi. De aceea, atunci când termin o lucrare pe dispozitivul electronic, o aștern și în scris. Îmi place să simt mirosul cernelii atunci când scriu și mirosul hârtiei atunci când citesc.


SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
VAS: Până la momentul de față am publicat un singur volum de versuri. În prezent lucrez la al doilea volum și cu siguranță vor mai urma și altele.


SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
VAS: După evenimentul lansării de carte de la Ambasada României din Madrid, am avut deosebita onoare de a fi inclusă ca membră în Uniunea Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania, la invitația domnului Ovidiu Constantin Cornilă (scriitor, poet, jurnalist și profesor doctorand la Universitatea Complutense din Madrid), în calitate de Președinte al acestei organizații în cadrul căreia s-a inaugurat și un cenaclu literar-artistic cu același nume; un cenaclu care organizează întâlniri periodice și evenimente culturale în colaborare cu diferite instituții. O dată pe lună se organizează seri culturale, participăm împreună la activități organizate în colaborare cu Insititutul Cultural Român din Madrid, cu Ambasada României și alte instituții culturale. Chiar la sfârșitul acestei săptămâni se va inaugura primul tîrg de carte românesc, aici, la Madrid, la care sunt invitată să particip ca prezentator al evenimentului și bineînțeles, ca autor.
În ceea ce mă privește, nu consider că sunt un autor care ar putea face o meserie din cele ale scrisului pentru a câștiga bani din asta. De multe ori mă gândesc ce mult mi-aș dori să pot sta la scris toată ziua, însă ritmul frenetic al vieții nu mi-o permite. Pentru a ajunge aici, cred că este nevoie de mult talent și multă dăruire iar drumul este destul de lung.


SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
VAS: Fiind departe de România de multă vreme, nu cunosc foarte mult despre editurile de acolo. De aceea, la recomandarea unei prietene care deja a publicat câteva cărți, am ales ca volumul ,,Între lacrimă și zâmbet” să fie publicat la editura Ștef din Iași. A fost o colaborare frumoasă și de calitate.

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
VAS: Așa cum am menționat deja în cele de mai sus, sunt membră a Uniunii Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania. O familie de oameni de suflet, minunați și talentați, care organizează în mod regulat activități de cenaclu în care suntem implicați cu toții. În același timp, particip pe rețelele de socializare la cenaclul Simfonia cuvintelor, unde au loc săptămânal diferite activități și unde am cunoscut o mulțime de autori valoroși.


SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
VAS: Este adevărat, se scrie mult și pentru toate segmentele de public. Limba romănă este atât de bogată și sună atât de melodios, mai ales în poezie! Deși stăpânesc la perfecție limba spaniolă, prefer să scriu în limba romînă. Am scris și căteva poezii în spaniolă dar simt că bogăția limbii române este copleșitoare atunci când dorești să exprimi ceva în mod poetic. De aceea o prefer. Așadar, scriu mai mult pentru publicul din România, pentru orice iubitor de vers clasic sau modern. Aș putea spune că în România poezia se află la loc de cinste. Acolo am găsit oameni cu suflet sensibil care se lasă atinși de magia versului. De aceea se scrie și se citește destul de multă poezie.


SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
VAS: Toate poeziile mele sunt publicate în primul rând pe pagina personală https://violetandrei.com/ și pot fi citie direct acolo.
Primul volum de poezii pe care l-am publicat, l-am distribuit personal cititorilor care l-au cerut. Momentan nu mai am niciun exemplar deși am în plan să mai scot câteva pentru cititorii care și-au manifestat dorința de a-l avea.
Pentru cel de-al doilea volum și pentru următoarele, probabil voi opta să fie distribuit prin Amazon sau prin intermediul editurii la care îl voi publica.


SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
VAS: Pentru mine, scrisul este cu siguranță o formă de eliberare emoțională a sufletului. De fapt, consider că poezia în sine este emoție, o emoție a mea, ca și autor, pe care o aștern în scris și care trebuie să atingă sufletul cititorului, iar prin această atingere îmi pot găsi împlinirea, ca autor. Sensibilitatea unui suflet de poet, trăiește la cote maxime sentimentul pe care apoi îl transmite prin vers. Pe de altă parte, uneori, în poezie rațiunea se impune în defavoarea sentimentului. Însă în cazul meu, nu prea se întâmplă așa.


SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
VAS: Tema mea preferată este și va rămăne natura, în care mă regăsesc cu mine însămi și cu Dumnezeu. Consider că un suflet de poet poate picta în cuvinte un tablou la fel de frumos ca și penelul pictorului. Natura însăși e poezie și cântec iar sufletul meu rezonează împreună cu ea. Apoi, orice imagine sau situație poate să mă inspire la un moment dat să scriu despre ceva. Depinde de starea interioară. De obicei nu îmi impun un subiect anume decât în cazul în care particip la vreun concurs cu temă dată. În rest, las imaginația să zboare.


SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
VAS: N-aș putea spune că mi-a trecut prin minte vreodată să renunț la scris. Poezia se naște și pornește din suflet, e ca un izvor care țâșnește și aleargă neoprit. Sunt perioade în care scriu mai mult, atunci când timpul mi-o permite, dar și perioade în care nu pot scrie deloc, însă în cele ale poeziei nu este loc pentru grabă. Atunci cănd am timp și inspirație, scriu. Când nu, nu.


SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
VAS: Sunt convinsă că este necesar și chiar de la vârstele cele mai fragede. Îmi amintesc cu multă plăcere de poezioarele de la grădiniță prin care învățam o mulțime de lucruri despre viață. Era mult mai ușor de reținut un concept exprimat în vers. Consider că avem mulți autori contemporani de valoare ale căror creații ar fi de dorit să fie incluse în manualele școlare, pe lângă cele ale marilor clasici la care nu trebuie să renunțăm.


SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
VAS: Înainte de a ajunge să scrie, un autor trebuie mai întăi să petreacă foarte mult timp citind. Apoi, consider că oricât de mult talent ai avea, trebuie să scrii și corect. Pe de altă parte, înainte de a începe să scrii, trebuie să înveți căte ceva despre cum ar trebui să o faci și ce elemente trebuie să conțină o poezie sau un text în proză. Cu toții avem de învățat și cu cât citim mai mult, ne dăm seama cât de multe mai avem de descoperit. Întreaga viață este o școală. E important cum trecem prin ea și cu ce rămânem.


SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
VAS: În prezent lucrez la al doilea volum de poezii. Mi s-a cerut și un volum de poezie religioasă care este de asemenea în lucru. Un al treilea proiect ar fi o carte de poezii pentru copii.

SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
VAS: Dacă vă referiți la perioada de pandemie, pe mine personal nu m-a afectat în mod negativ, dimpotrivă, am profitat de timpul liber, pe lângă scris, pentru a-mi umple sufletul cu activități frumoase și constructive. Am redescoperit importanța relațiilor dintre oameni și mi-am reorganizat prioritățile vieții, pornind de la faptul că este mai important ceea ce ești decât ceea ce ai. Dacă ar fi să mă gândesc la războiul din Ucraina, într-adevăr, nu pot fi indiferentă în fața suferinței prin care trec atâția oameni nevinovați. Am câteva poezii în care mi-am așternut durerea sufletului.


SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
VAS: Citiți mult și în fiecare zi! Luați cu voi întotdeauna ceva de citit oriunde ați merge! Cărțile sunt comori la care cu toții avem acces.


SMA: Vă mulțumesc și vă doresc, mult succes!
VAS: Vă mulțumesc și eu pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o de a face parte din acest proiect și pentru dăruirea dumneavoastră în slijba culturii!


Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA VIOLETA ANDREI STOICESCU, MADRID/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 noiembrie 2022