Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » DORINA OMOTA: Șarpele deșertăciunii

DORINA OMOTA: Șarpele deșertăciunii

Te lauzi cu credința
În fața Domnului
Gândind cu toată ființa
Că ești asemeni Lui

Îi semănam cu toții,
Fiindcă ne-A creat
Deși precum netoții
Păcatului ne-am dat

Am învățat ce-i răul
Când mărul l-am mușcat
Si-un șarpe a fost călăul
Care ne-a condamnat

Apoi veni și ura,
Invidia e-n noi
Edenul și Scriptura
Pictate-s cu noroi

Dar a sosit durerea
Ne-am amintit de El
Însă în suflet fierea
Își construia castel

Uitat e sacrificiul
Pe care Dumnezeu
Spre marele supliciu
L-a dat pe Fiul Său

Deci omule, nu spune,
Nicicând, că n-ai păcat
Și nu te mai opune
La soarta ce ți-A dat

Nu mai privi la lume
Cu ochi părtinitor,
Și urii nu-i da nume,
De rang înălțător

Te uită în oglindă,
Să-ți vezi sufletul tău
Când vrei să dai osândă
Celor din jurul tău

Nu judeca în pripă
Un om nevinovat
Ca să nu-i dai aripă
Păcatului fardat

Gândește o secundă
Și poate-o să-nțelegi
Că-n ora muribundă
Doar Domnul face legi

autor
Dorina Omota
16.01.2022

Facebooktwitterby feather