Dragii mei enoriași!

             ,,Ion din lume fără nume!” În perioada Postului Mare, mai mult decât în oricare altă parte a anului, sunt pomeniți morții la slujbe. Șiruri lungi de nume nu reușesc să inventarieze pe toți cei plecați dincolo. Din când în când găsim mențiunea ,,cu tot neamul lor”, care ne scutește  ca să-i știm pe toți. Nu oricine este de talia Sfântului Evanghelist Matei, ca să poată menționa 52 de generații de strămoși pentru un singur om, așa cum a făcut în cazul Mântuitorului!

            Mai întâlnim în pomelnice, din păcate destul de des, și mențiuni de genul ,,Ion din lume fără nume!” Asupra acestui ,,Ion” aș vrea să mă opresc în rândurile de față.

            ,,Ion” din cazul de față este copilul avortat, fie că avortul e ,,cu voie”, fie ,,fără voie”. Deși am mai vorbit în alte ,,scrisori” despre acest  flagel al vremii noastre, nimic nu e prea mult, având în vedere gravitatea fenomenului. În fața lui Dumnezeu, omul e om, ființă deplină, din momentul conceperii, ci nu din momentul înscrierii la primărie sau din momentul  Botezului. Așadar, în iconomia divină, el există cu aproape un an înainte de a se naște. De lucrul acesta a fost conștient și poporul român. Dovadă faptul că pe sicriul și pe crucea unui mort se trece vârsta acestuia mărită cu un an, în ideea că, pe lângă vârsta legală, menționată în buletin, el mai are un an petrecut în pântecele mamei sale. ,,Ion” de care am vorbit mai sus nu are însă nici nume, nici sicriu, nici cruce, nici mormânt! El mai ,,trăiește” în conștiința părinților lui, mai ales a mamei, câte zile mai fac și aceștia umbră pământului. La români, numele Ion a fost socotit ,,nume de slugă”, pe când  Ioan ,,nume de domn/voievod”. Tocmai de aceea, în documentele medievale de cancelarie domnească, voievozii noștri foloseau formula: ,,Io, Ioan voievod, domn al Țării Românești”. ,,Ion”, așadar, ar fi cel mai umil și cel mai smerit dintre oameni. Poate de aceea a fost destinat acest nume tuturor copiilor nenăscuți. Din păcate, acești prunci sunt enorm de mulți la noi, la europeni, la creștini în general. La români, spre exemplu, de la Revoluție încoace, deci într-un sfert de veac, au fost înregistrate, oficial, peste douăzeci de milioane de avorturi! Este imens! O generație cât toată populația României, ba chiar mai mult, este sub glie. Dacă raportul se păstrează și la celelalte state europene, putem spune că peste o jumătate de miliard de ,,Ion” și ,,Ioana” ,,din lume, fără nume” s-au pierdut pe drum și n-au mai ajuns să-și trăiască viața ce le-a fost dată de Ziditor.

           În planul lui Dumnezeu, în Providența Dumnezeiască, fiecare om și fiecare popor își are o menire, o misiune a sa. Nimic nu este întâmplător. Nu este vorba de o predestinație, de o soartă, de un destin, ci de atotștiința lui Dumnezeu. El zidește în permanență lumea. Așa cum un constructor de mașini realizează în fabrică toate componentele necesare asamblării unui motor, așa construiește și Dumnezeu: unul va fi roată, altul șaibă, altul șurub, altul volan, altul capotă etc. Fiecare are un rost. Cu toate acestea, omului i se respectă voința chiar și de Dumnezeu. Omul poate să facă altceva decât ar trebui să facă. Trebuia să fie șurub, dar el încearcă să joace rol de bec. Desigur, treaba nu și-o va face niciodată bine, el va fi un nefericit toată viața și nefericiți vor fi și cei din jurul lui. Niciodată nu-și va găsi cu adevărat locul, dacă va face altceva decât avea vocația, talentul, chemarea să facă. Dar dacă această piesă este aruncată și locul ei rămâne gol, ori este ocupat de altcineva fără chemare, fără competență? Am văzut un caz, când la un avion s-a montat parbrizul ca carlinga piloților. Din greșeală, au fost puse niște șuruburi cu câțiva microni mai subțiri decât ar fi trebuit. La zece mii de metri înălțime, la o viteză de câteva sute de kilometri la oră, parbrizul avionului a fost smuls de curent, iar pilotul a fost aspirat și aruncat în văzduh ca o frunză. Avionul s-a prăbușit, iar cei peste două sute de pasageri și-au pierdut viața. Șuruburile acelea nu erau cele potrivite!

               Într-un sfert de veac am aruncat la canal peste douăzeci de milioane de viitori români și peste o jumătate de miliard de viitori europeni! Mai avem, oare, dreptul să ne mai mirăm sau să ne mai revoltăm că în multe-multe sectoare treburile merg anapoda?  Generația aceea a lui ,,Ion din lume, fără nume” își avea un rost în lumea aceasta. Cine poate să spună că dintre oamenii aceia nenăscuți nici unul nu era capabil. Atâția dintre ei ar fi ajuns medici, ingineri, profesori, politicieni, oameni de caracter, savanți etc.  Fiecare ar fi fost o piesă din marele mecanism social al lumii acesteia. Numai cu toate piesele un motor poate să funcționeze normal. Verificați și Dvs. aceasta și vă convingeți. Demontați jumătate dintr-un motor și apoi încercați să-l mai porniți. Sunteți mulțumiți cum merge? Desigur că nu! Obișnuim să dăm vina pe Dumnezeu, când lucrurile nu merg bine, când avem nemulțumiri cu privire la ordinea socială, la puterea politică, la conducători, când sunt atâtea boli fără leac etc. Dar nu este vinovat Dumnezeu!   El a construit toate piesele necesare bunei funcționări a mecanismului social. Noi am aruncat la gunoi jumătate din ele și acum ne dăm cu pumnii în cap și-L înjurăm pe Dumnezeu, că nu merg bine lucrurile, societatea, că e prea multă suferință în lume! Cine poate garanta că numai cei ce s-au născut au fost oameni capabili, iar ceilalți au fost niște handicapați, niște ființe sortite eșecului?

                 După război, au rămas multe fete nemăritate și așa au ajuns la bătrânețe. Îmi spuneau bătrânii că ele ,,nu se mai mărită, fiindcă le-au murit în război cei ce trebuiau să le ia de soții!”  Dacă asta a fost credința la români și ea este justificată, într-adevăr, să ne gândim câte familii sunt astăzi nefericite, câte persoane sunt necăsătorite, deși au ajuns la vârste înaintate. Fie că au încheiat căsătorii cu persoane cu care nu se potriveau și au tras barca pe uscat toată viața, ori s-au despărțit după o vreme, fie că nu și-au găsit ,,jumătatea” și astfel, tot căutând, le-a trecut veacul. ,,Sufletul pereche” ar fi fost garanția unei familii fericite, dar acela s-a poticnit pe drum și n-a mai ajuns în lume să-și facă rostul lui, a fost ,,Ion din lume, fără nume!”

              Ne dăm cu pumnii în cap când vedem  atâtea nulități în fruntea unor state, unor instituții, atâția oameni incompetenți, corupți,  ocupând funcții-cheie în societate și în lume în general și spunem că Dumnezeu ne-a uitat, că a plecat în concediu, ori că a ieșit la pensie și nu se mai îngrijește de lumea aceasta. Nu e adevărat! Dumnezeu Și-a făcut datoria Lui față de lume, dar noi I-am dereglat, I-am sabotat planul. El ne respectă voia și tocmai de aceea culegem ceea ce am semănat, avem ceea ce merităm. Păcatul își are ,,plata” lui. Sfântul Apostol Pavel spune că ,,plata păcatului este moartea”. Și bine zice!

              E vremea Postului Mare! Musulmanii pleacă în bejenie peste mări și țări, cu bocceaua cu mărunțișuri și ceata de copii după ei. Fiecare familie are șapte, opt , chiar zece copii. Au pierdut tot în viață, dar le-au rămas copiii și cu ei vor cuceri lumea. Noi avem, dacă avem, câte unu-doi copii în casă și mulți-mulți ,,Ion din lume, fără nume” în pomelnice. Ducem povara păcatului pe golgota vieții noastre și sperăm că Mântuitorul ne va ierta. Dar, oare, ne va ierta și ,,Ion din lume, fără nume”, că nu l-am lăsat să vină în viață, să-și împlinească și el rostul lui în lume? Poate într-o zi se va împlini cuvântul Apostolului, când creștinii, – tot mai puțini și tot mai îmbătrâniți, tot mai înfometați de bunuri materiale, de mărire și putere -, vor pieri, iar Europa va deveni pământ musulman, cu populație musulmană.

             Astăzi ne rugăm noi pentru ,,Ion din lume, fără nume”, mâine, poate, se va ruga el, înger trist cu lacrimă de dor, de la picioarele tronului ceresc, pentru sufletele celor ce ar fi trebuit să-i fie părinți, bunici, frați și surori, prieteni, soți, soții: ,,Iartă-i, Doamne, pentru Sfântă Învierea Ta, dacă mai poți să-i ierți, pe tâlharii care m-au jefuit de zile, de dragoste și împliniri, că n-au știut ce fac!”

*

             Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, mai spicuim un fragment:

             ,,CAD COPIII ÎNTRE TÂLHARI. Pe lângă omul căzut între tâlhari treceau pe rând, neputincioase: Legea şi preoţia Vechiului Testament. Nici una nu i-a putut ajuta nimic. A venit Samarineanul milostiv, om de alt neam; omul fără de păcat, Iisus, care 1-a luat pe cel rănit şi 1-a pus pe dobitocul Său. Ceea ce, ascuns, însemnează întruparea lui Dumnezeu în firea de om; omul fără de păcat, adevăratul nostru aproape, în stare să ne care în spate dintre tâlhari, Acasă. Cel căzut între tâlhari a fost încredinţat Bisericii, ca slujitorii ei să poarte grijă de dânsul, spălându-i rănile, din neam în neam, cu vin şi untdelemn. Bisericii i-a dat de cheltuială doi bani: Vechiul şi Noul Testament, adică, după trebuinţă, legea povăţuitoare la pocăinţă, aspră ca vinul pe rană şi Harul celor şapte Taine, izvorând din Hristos, pomul vieţii, ca un untdelemn ce unge rănile, curăţite cu asprimea pocăinţei. Amândouă tămăduiesc deplin pe om.

              Căderea între tâlhari este căderea firii omeneşti din Rai în lumea aceasta; căderea de la desăvârşire. Căci, îndată după călcarea poruncii, s-a făcut în om străvezie şi vădită asemănarea cu dobitoacele necuvântătoare. Fiindcă trebuia, după ce s-a acoperit demnitatea raţiunii, ca firea oamenilor să fie chinuită pe dreptate de trăsăturile iraţionalităţii (ale dobitociei), de care a fost atrasă prin voia ei de Dumnezeu, Care a  rânduit prea înţelept, ca omul în felul acesta să vie la conştiinţa măreţiei sale de făptură cugetătoare. E vremea când, tăcând, a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. Chipul cunoscut al naşterii trupurilor a venit omului tocmai din pricina căderii; căci, după Sfinţii Părinţi, şi mai ales după Sfântul Maxim Mărturisitorul, după care ne luăm, ar fi fost cu putinţă şi un alt chip de înmulţire, nepătimaş şi nepăcătos. În urma păcatului, însă, Adam urma să moară şi să se stingă omul din zidire: dar văzând Dumnezeu, peste toate veacurile, că mulţi au să se izbăvească din dobitocie, 1-a osândit la calea naşterii trupeşti, care constă din pătimire şi păcat. Păcatul îşi are porneala în patima sau pofta pentru acest chip de naştere, ca într-o lege de pedeapsă dată firii. Firea şi voinţa au fost legate într-o înlănţuire rea. Căci, cu cât se silea ca să dăinuiască în viaţa aceasta, prin naştere, cu atât se strângea pe sine mai mult în lanţul legii păcatului, sporindu-se şi moartea. I s-a dat omului să se lupte cu moartea, de care se atinsese cu voia. Dorul după Dumnezeu s-a întors în poftă pătimaşă după trup. Mintea, întunecându-se dinspre Dumnezeu, a căzut în hăţişul simţurilor, care se lipesc de plăcere, ca de un bine şi fug de durere ca de un rău. Iar plăcerea e momeala cu care ,,hoţul” înşeală pe om, să se pogoare din Ierusalim la Ierihon.

            Pe drumul acestei pogorâri pândeau toate puterile, începătoriile şi stăpâniile cele din văzduhuri şi se sileau ca un puhoi să intre, care mai de care, în partea pătimitoare a firii, adică în poftă şi în iuţime şi să le povârnească în contra firii. Voinţa i-a împins-o, ca să vrea numai ispita vicleanului, plăcerea, şi să ocolească povara de la Dumnezeu, a naşterii de fii. Mintea, care odinioară vedea pe Dumnezeu într-însa, acum e templu al idolilor, având în loc de un singur Dumnezeu multe chipuri ale patimilor necurate. Deci, mintea nemaidepănând în sine vederea lui Dumnezeu, stăpânitorul lumii acesteia, s-a încâlcit în înfăţişările cele supuse simţurilor. Mintea, fiind o putere arzătoare, ca una ce avea să sălăşluiască într-însa pe Dumnezeu, care încă este foc arzător, acum născoceşte şi aprinde plăcerile trupului, ea însăşi fiind reţinută astfel în legătură pătimaşă cu simţurile! Iată cum s-a furişat în sfatul minţii legea păcatului, care este plăcerea simţurilor şi pentru care s-a hotărât moartea trupurilor, ca nu cumva răutatea să fie nemuritoare. De atunci, mintea multora dă numai sfaturi contra firii sau sfatul fărădelegii. ,,Foc de ocară e legea trupului, – zice Sf. Maxim -, iar îmboldirea prin deprinderea patimilor e lumina lui; şi pară de ocară e arderea, când lucră patimile. Sau pe scurt: focul de ocară e păcatul; lumina de ocară, deprinderea păcatului; iar flacăra, lucrarea. Prin urmare nu se cade minţii să se încălzească în focul acesta, nici să se lumineze cu lumina aceasta, nici să ardă în această flacără. Căci ceea ce pentru simţuri este lumină şi plăcere, pentru minte este adânc de întuneric.” ,,Simţurile nu sunt în stare decât de rătăcire şi nu prind decât stricăciunea trupurilor.”  Deci, mintea, împinsă în aceasta, nu e numai contra firii, ci şi împotriva lui Dumnezeu. Iar o minte înnebunită de simţuri şi de poftele contra firii, – prin care lucrează toată pofta vrăjmaşă ,,vrăjmăşia împotriva lui Dumnezeu” -, ce sfaturi poate ea să dea, decât sfaturile tâlharilor care căsăpesc pe cei ce coboară din Ierusalim în Ierihon: copiii ce vin în lumea aceasta?

             Oare, venirea lui Iisus la nunta din Cana să nu aibă şi un înţeles mai adânc? Oare, să nu însemneze ceva mai mult faptul că la nuntă face prima dovadă a dumnezeirii Sale? Oare, nu trebuie de aici înainte socotit şi Dumnezeu ca prezent la nuntă? Oare, Dumnezeu nu are nici un cuvânt în biologie? Nici un lucru? Nici un sens? Nici o conducere? A dat legile şi a părăsit lumea? Sau legile ÎI exclud pe Dumnezeu? De ce, dar, a ridicat căsătoria la rangul de taină între cele şapte, iar Bisericii i-a dat în grijă, – deci, în răspundere şi în drept -, de-a urmări cu luare aminte roadele Tainei, aceşti muguri ai vieţii, copiii ? Nu, oare, de aceea, ca ei să fie fii Săi, întregi la minte şi la trup, ci, dimpotrivă, puii fărădelegii? Încetul cu încetul ne vom lămuri cu şuvoiul întrebărilor acestora. Ne trebuie însă câteva cunoştinţe de biologie.”

*

               File de jurnal – 5 nov. 1981: ,,Am vorbit cu Almichi Ilie din Malovăț. A spus că, din date sigure, greva din Motru încă nu a încetat. Fuseseră arestați câțiva copii, care spărseseră pe la magazine și câțiva mineri. Greviștii condiționau începerea lucrului cu repunerea acestora în libertate. La un parastas, la Ionel Dragomir, în Bârda, am vorbit cu un sătmărean, venit, împreună cu alți conjudețeni ai săi, să lucreze la ferma din Bârda. I-a plăcut slujba, cu atât mai cu cât ,,e ca la ei”. A povestit că-n județul Satu-Mare lumea participă în număr foarte mare la biserică, în duminici și sărbători. În satul lor în fiecare zi se face slujbă. Într-adevăr, și tăticu mi-a spus că cei care lucrează la ferma din Bârda păzesc cu sfințenie sărbătorile. Sătmăreanul mi-a promis că a doua zi va veni cu douăzeci după el la biserică la Malovăț, dar, probabil că a uitat, fiindcă n-a mai ajuns(…).

             Duminică a fost Ziua Recoltei. Altfel arăta piața. Zarzavaturi și legume de tot felul, multă animație și cozi mari. Într-un colț, ciobani de la CAP Căzănești și Ciovârnășani vindeau carne. Câteva oi erau jupuite și atârnate în cinghire. Plecau oamenii cu brațele pline de carne. Pe fețele lor se citea o nețărmurită bucurie. Când am mai trecut peste vreo oră prin acel loc, se mai cunoșteau doar petele de sânge pe locul unde fusese carne(…).

             Situația generală se pare că s-a mai ameliorat oarecum. Și panica s-a mai  liniștit, ori lumea s-a obișnuit. În orice caz, tot mai mulți se ocupă acum cu fotbalul! Prin magazine și pe lângă magazine mai cu seamă, prin piețe și pe aiura, auzi doar ,,Gool! Gool! Gool! Iar Gool!” Vorba aceea: ,,E bine, e bine, dar ferească Dumnezeu de mai bine!”

*

            Folclor din Mehedinți(LXXXIII). Am prezentat bocetul și ritualul înmormântării în nordul județului Mehedinți, pe baza unor culegeri efectuate direct pe teren de subsemnatul. Din cele prezentate, putem extrage câteva concluzii, menite să reflecte și mentalitatea omului din popor față de una dintre aspectele fundamentale ale existenței: 1. Moartea nu este un rău în sine. Omul o privește cu seninătate și calm, ca pe ceva firesc, ca pe un început al ,,marelui drum”. Sfâșietor este însă momentul despărțirii de lume și de natură; 2. Moartea nu reprezintă o întrerupere a existenței, ci o nouă etapă a acesteia; 3. Pentru a ajunge ,,dincolo” sufletul celui decedat e luat de ,,Domnul Hristos”, care vine călare ,,pe un cal negru, înșeuat”. Pentru prima dată în literatura noastră folclorică Mântuitorul apare călare, transportând sufletele celor decedați pe cealaltă lume. Acest element este de mare importanță, amintindu-ne de cultul Cavalerului Trac, care era foarte răspândit în secolele II-III d. Hr. atât în Dobrogea, cât și în părțile Olteniei și Munteniei. Iată cum a fost ,,încreștinat” un element păgân, iată cum bocetul din Mehedinți devine o adevărată arheologie spirituală; 4. Imaginea pe care ne-o creează bocetul despre lumea de după moarte este formată aproape în întregime din elemente materiale, obișnuite în lumea aceasta. Creatorul anonim urmărește mai mult etapele și peripețiile ,,drumului”, decât imaginea locului de destinație a sufletului; 5. În ultima parte a bocetului, trupul însuși nu mai este un leș neînsuflețit, ci, dimpotrivă, își menține toate însușirile umane, păstrând o legătură cu lumea celor vii, mormântul nefiindu-i decât o nouă casă, moartea o adevărată nuntă; 6. Elementele creștine abundă de-a lungul acestor bocete: rai, iad, Domnul Hristos, spovedanie, grijanie, biserică etc. Acestea denotă puterea cu care creștinismul s-a suprapus fondului spiritului autohton, înlocuindu-i acestuia multe elemente, parțial sau total.

             Numai un popor care a trăit în permanență pe aceste meleaguri putea să sincretizeze atât de reușit elementele esențiale ale unor religii și concepții care s-au succedat în timp, să le dea suflet din sufletul său și cu ele să-și aline ceasurile de bucurie sau de jale ale vieții.

*

               Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser din Zoersel(Belgia): încă 660 lei; Doamna Omir Lucreția din București, fiică a satului Malovăț: încă 400 lei; Domnul Barbu Constantin din Brăila: 250 lei; Doamna Balica Ana din Tr. Severin: 220 lei; Doamna Burcea Florica din Madrid(Spania): 210 lei; Doamna Paraschiv Anica din Fulga de Sus(PH): 150 lei; Părintele Pr. Cătălin-Sebastian Hogea din Albacete(Spania): 110 lei; Domnul Scurtu Dorin din Tr. Severin, Domnul Mihai Eugen din Săsenii Noi(BZ), Domnul Col. Mihai Popa din Rm. Vâlcea și Doamna Bunceanu Vasilica din Mărășești(MH): câte  100 lei; Domnul  Ing. Spătariu Miron-Filip din Reșița(CS) și Doamna Burtea Elena din Tr. Severin, fiică a satului Bârda, Doamna Prof. Mariana Mocioiu și Doamna Grama Constanța, amândouă din Tr. Severin: câte 50 lei;

             Domnul Nistor Vasile din Malovăț a mai adăugat 300 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 371 lei; Doamna Paicu Domnica din Malovăț a mai adăugat 250 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 370 lei; Domnul Tătucu Grigore din Malovăț a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 70 lei; Doamna Bazavan Jana din Malovăț și Doamna Cola Emilia din Bârda  au  achitat  câte 50 lei pentru contribuția de cult;

           Pentru Fondul Central Misionar s-au strâns 180 lei. În ultima ședință cu Consiliul Parohial am hotărât să achităm 300 lei.

           Până la data de 31 martie, contribuția de cult se prezintă astfel: în Malovăț au achitat 92,16%; în Bârda au achitat 89,93%. La nivel de parohie au achitat 91,47%. E un procent foarte bun! Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult nu este obligatorie și nici nu este în sumă fixă. Ea se aplică după principiul: fiecare dacă vrea și cât vrea. Indiferent dacă dă ceva sau nu și indiferent cât dă, preotul este la dispoziția tuturor, fără deosebire, 365 zile pe an, 24 ore pe zi, iar serviciile religioase sunt gratuite. Dacă e cineva e nemulțumit, să ridice mâna și să stea așa!

           Mulțumim cordial tuturor, pentru toate ajutoarele și sprijinul acordat! Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

           Din cartea Călăuză biblică s-au donat până la 31 martie 304 exemplare. Îi rugăm respectuos pe cei care nu s-au ostenit până acum, – de la 1 decembrie până la 31 martie! -, să vină și să-și ridice cartea. Mai sunt câteva exemplare și foarte curând vom închide prăvălia. Salut!

            În cursul lunii martie am donat participanților la slujbe pâine, astfel: 6 Mart.(Malovăț): 230 pâini; 13 Mart.(Bârda): 110 pâini; 20 Mart.(Malovăț): 220 pâini; 25 Mart.(Malovăț): 100 pâini; 27 Mart.(Bârda): 120 pâini. Așadar, în luna martie s-au donat 780 pâini. Copiilor participanți li s-au donat și ciocolate.

*

              Plăți. În această perioadă am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 300 lei protoieriei pentru Fondul Central Misionar; 1.800 lei tipografiei pentru cărțile Gr. Maerean, Chemări la Domnul și Bucate de post; 50 lei internetul; 100 lei două cartușe pentru imprimantă; 108 lei pentru becuri; 250 lei poștei pentru timbre; 104 lei transport cărți de la Craiova; 109 lei protoieriei pentru reviste; 232 lei poștei pentru colete; 50 lei pentru curent; 1.260 lei impozit, cât și altele.

*

               Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: In memoriam: Părintele Alexie Buzera, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6608(22 mart.), p. 5; Hoțul, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6610(24 mart.), p. 7; ,,Scrisoare pastorală”- 321, în ,,Armonii culturale”, Adjud, an. V(2016), 27 mart., ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016, 27 mart., ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto, Canada, 2016, 29 mart., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); ,,Cel deștept învață din pățaniile altuia…”, în ,,Națiunea”, București, 2016, 29 mart., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Mârlănița și mârlanul, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6618(5 apr.), p. 5; Rugă pentru șefi, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVI(2016), nr. 6619(6 apr.), p. 5;

                 Parohia noastră a republicat două cărți: Gr. Maerean, Chemări la Domnul, vol. I(196 pag.) și Bucate de post(416 pag.), fiind tot mai solicitate în ultima vreme.

*

               Conferință-sectacol. În seara zilei de 21 mart., în sala mare a Teatrului din Tr. Severin, a avut loc conferința preoțească semestrială sub președinția Prea Sfințitului Episcop Nicodim. Comunicarea principală a fost  susținută de către Prea Sfințitul Episcop-vicar Emilian Lovișteanul  de la Rm. Vâlcea, fiind dedicată comemorării a 300 de ani de la moartea martirică a Mitropolitului Antim Ivireanul. A urmat o piesă de teatru dedicată aceluiași mare ierarh, jucată de o trupă din București. Sala a fost arhiplină, pe lângă preoții din județ participând profesorii de religie, soțiile preoților, cântăreți bisericești și public divers, intrarea fiind liberă. Și din Malovăț au participat mai mulți enoriași. Atât conferința, cât și spectacolul au fost niște reușite în plan cultural și spiritual.

*

            Congrese. Simpozioane. Filiala din Timișoara a Academiei Române l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la ediția a IX-a a Congresului Internațional de Istoria Presei, care se va ține la Timișoara în perioada 14-16 aprilie a.c. Congresul va fi urmat de o excursie cu participanții în Serbia. Deoarece este o perioadă foarte aglomerată, preotul va trimite doar comunicarea Reflectarea istoriei poporului român în Revista ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2014). Comunicările urmează să fie tipărite în volum.

            Episcopia Severinului și Strehaei l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la ediția a IX-a a Simpozionului Internațional ,,Mehedinți – Istorie, Cultură și Spiritualitate”, care va avea loc la Tr. Severin în zilele de 30 mai – 1 iun. a.c. Preotul s-a înscris cu următoarele comunicări: Imaginea lui Dumnezeu oglindită în proverbele românești, Studii și materiale de Pedagogie creștină publicate în presa bisericească(1874-2014) și Elemente de filozofie a istoriei în prefețele mineielor lui Chesarie al Râmnicului. Vom vedea dacă vor fi acceptate toate trei.

*

          Zâmbete. ● La o masă petrece un oltean cu un ardelean. Olteanul începe să cânte: ,,M-a făcut mama oltean, mă…!” Ardeleanul îl întrerupe și-i spune împăciuitor: ,,Lasă, mă, Ioane, a greșit și ea! Iart-o! Ce să-i faci! E mama ta!”

• Plutonierul le explică noilor recruți: ,, – Bă, fiți atenți la mine! Să nu cădeți de pe tanc! Care cade, ori moare, ori rămâne prost! Eu știu asta, că am căzut de trei ori!”
• În ajun de Paști, copiii au împrăștiat prin curte ouă colorate: albastre, roșii, verzi… Cocoșul s-a apropiat de ouă, le-a privit lung apoi a spus grav: ,,- Da, va trebui să am o discuție foarte serioasă cu păunul…!”

*

         Anunțuri. ♦ Pentru excursia-pelerinaj la mânăstirile Lainici-Prislop-Teiuș din 20 aprilie mai sunt câteva locuri.  ♦ O familie din Severin(inginer+profesoară) caută o femeie, care să ajute două zile pe săptămână la curățenie și, eventual, la lucru în grădină; ♦ O familie din Severin angajează o persoană, care să îngrijească de 30 capre(păscut+muls+închegat lapte) în zona Șimian.

*

             Înmormântări. În ziua de 19 martie am oficiat slujba înmormântării pentru Tărăbâc Gh. Nicolae (55 ani) din Malovăț, iar în ziua de 27 martie pentru Pavel Traian(56 ani) din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*

          Program.  În luna aprilie avem următorul program de slujbe: 2 Apr.(Malovăț-Bârda); 3 Apr. (Malovăț); 9 Apr.(Malovăț-Bârda); 10 Apr.(Bârda); 16  Apr.(Malovăț-Bârda); 17 Apr. (Malovăț); 23 Apr. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 24 Apr.(Bârda); 25 Apr.(seara slujbă la Malovăț); 26 Apr. (seara slujbă la Bârda); 27 Apr. (spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat; seara slujbă la Malovăț); 28 Apr.(dimineața pomeniri la Bârda; slujbă cu Sf. Liturghie la Malovăț; seara slujbă la Bârda); 29 Apr.(spovedit și împărtășit adulții în Malovăț, la biserică și în sat; seara slujbă la Bârda de la ora 19; slujbă la Malovăț de la ora 21);  30 Apr.(spovedit și împărtășit copiii, dimineața, la  Malovăț; seara, la ora 19, pomeniri la Malovăț; la ora 23, slujba Învierii cu Sfânta Liturghie la Bârda); 1 Mai(la ora 3 noaptea, slujba Învierii la Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.

                 Sfintele Paști să le petreceți cu sănătate, pace și bucurie!

                Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

by

Referinţă Bibliografică

Scrisoare pastorală- Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi (Anul XV(2016), nr. 322(16 – 31 Martie))/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 aprilie 2016