Dragii mei enoriași!
Biserica și Marea Unire(III). Războiul „continuă cu furie, fără să fi ajuns la rezultate apreciabile”. „S-au pierdut în războiul acesta milioane de oameni şi cu toate acestea nu se vede o istovire, nu se vede o tendinţă spre pace”. Este analizată în revista ,,Biserica Ortodoxă Română”, număr de număr, scena politică internaţională. Se fac interesante aprecieri asupra statelor beligerante: „Vor curge valuri de sânge; vor pieri zeci de mii de oameni(…). O viaţă în gropi plină de umezeală, de noroi şi de apă. Mulţi nenorociţi şi-au lărgit locul săpând cu mâinile” „În timpul sărbătorilor Naşterii Domnului Iisus Hristos preoţii militari au căutat să consoleze şi să îmbărbăteze pe soldaţi”. Despre soldaţii ardeleni un maior suedez afirmă că „l-a impresionat îndeosebi atitudinea marţială a românilor, adăugând că sunt un excelent material de soldaţi”. Se fac numeroase spicuiri din gazetele străine cu privire la eroismul românilor.
Bucovina revine mereu în obiectivul revistei Sfântului Sinod: „Săraca Bucovină, veselă grădină! Ce nenorocire a căzut asupra ei. Situaţia ei e şi mai nenorocită decât a Belgiei. În Belgia au intrat germanii şi au rămas acolo. În Bucovina austriecii au părăsit-o de două ori şi acum sunt pentru a treia oară acolo (…). Suferinţele românilor întrece orice închipuire. Sate devastate, gospodării distruse, femei necinstite, oameni ucişi. Cui să se plângă, cui să se jelească? Viaţă de martiri (…). Nu s-a mai pomenit urgie mai îngrozitoare. Doamne al puterilor, când vor sosi zile tihnite pentru aceşti nenorociţi de români!”
Nu este indiferentă revistei nici situaţia de pe fronturile din Caucaz, Canalul de Suez şi Dardanele, cum nici cea din Balcani. Se analizează motivaţia politică pentru care alte ţări au intrat în război şi cauzele care le fac să lupte cu eroism. La invadarea Serbiei revista scria în paginile ei: „E de admirat acest popor sârbesc, care se luptă cu toate greutăţile omeneşti. Boli, sărăcie, lipsă de oameni şi cu toate acestea se luptă cu cel mai mare eroism. Iată un popor care merită să trăiască”. Referinţele la Serbia vecină revin de mai multe ori: „E de admirat acest popor sârb! Cu mijloacele lui restrânse face acte uimitoare. Iată ce însemnează un popor care luptă pentru un ideal şi pentru moşie. E un popor întreg strâns unit în jurul steagului naţional. Deviza acestui popor fiind moarte ori viaţă (subl. aut. – n.n.), nu se poate să nu iese învingător (…)”.
Teama pentru poziţia României se resimte cu prisosinţă din aceeaşi revistă: „România stă încă neutră. Vârtejul e prea vijelios să ne aruncăm în el. Pe teren militar şi cu sufletul suntem pregătiţi pentru orice împrejurare. Dumnezeu a ajutat neamul românesc şi-l va ajuta şi acum. Credinţa noastră e mare şi adâncă în această privinţă!”
Plecând de la concluziile ce le desprinde din atitudinea sârbilor, autorul are în vedere situaţia din Bucovina: „Durerea noastră e mare, când ne gândim la suferinţele poporului român din acele părţi. Am văzut şi am vorbit cu fugari din acele părţi şi sufletul ne sângerează de durere”. Situaţia de pe frontul din Bucovina determină masive emigrări spre România ale populaţiei, civili şi autorităţi, eveniment care nu a trecut neobservat de revista Sfântului Sinod: „Multe din satele noastre de la graniţă dintre punctele Rădăuţi-Mamorniţa au şi avut ordin a se retrage la câmp în timpul luptelor spre a fi feriţi de gloanţele care străbăteau departe pe teritoriul nostru (…). Judeţul nostru (Dorohoi – n. n.) a dat o largă ospitalitate tuturor refugiaţilor români, ruşi şi nemţi, care, îngroziţi de război, au năvălit peste Prut la noi cu ce au putut apuca. Am găsit colonii de români basarabeni stabiliţi pe toloacă la marginea satelor noastre de lângă Prut, fugiţi după cară, cu plug, grapă şi alte lucruri luate în grabă. O parte din ei s-au întors la vetrele lor după încetarea luptelor, dar mulţi din ei n-au mai avut la ce se duce, fiind prădate şi arse gospodăriile lor (…)”.
Pentru ajutorarea familiilor celor concentraţi s-a înfiinţat un comitet central şi subcomitete judeţene la sate, în care şi preotul figurează şi are şi el partea sa de muncă. Preotesele au fost solicitate să confecţioneze lenjerii şi pansamente, preoţii au înlocuit învăţătorii mobilizaţi, „aşa că preoţimea, cu multă bunăvoinţă, a făcut ca şcoalele rurale să funcţioneze regulat până astăzi”. În sate, din iniţiativa Ateneului Român, s-au ridicat „cruci monumentale din piatră în amintirea eroilor căzuţi (…). La ridicarea acestor monumente, cum şi la inaugurarea lor, preoţimea noastră îşi are un rol în comitetul în care iau parte şi ceilalţi notabili ai satelor”.
Poziţia României e clară în această direcţie: „Avem şi noi idealul nostru naţional şi interese mari peste hotare(…). Este nevoie mai mult ca oricând să fim stăpâni pe noi înşine pentru a putea fi stăpâni pe destinele noastre (…). Suntem în faţa unui război general european şi noi românii trebuie să fim la înălţimea situaţiei. Niciodată nu a fost în viaţa noastră naţională un moment mai înălţător şi mai precumpănitor. Să fim conştienţi de greutatea zilei şi să ne strângem rândurile pentru a fi o forţă neînvinsă”(Va urma)..
*
Sfaturi părintești. Sfântul Nicodim Aghiorâtul vorbește pe larg despre cei ce nu se împărtășesc. Cuvântul lui este valabil pentru creștinii dintotdeauna. Iată-l:
,,Cel ce întârzie să se împărtăşească, nu face nici o pregătire, nu este atent, nu are atentă păzire despre gândurile rele. Pentru că amânarea îl face să cadă în lenevire şi să i se răcească căldura evlaviei şi a dragostei dumnezeieşti. Îndelungarea vremii îl face să se poarte în viaţă cu neglijenţă şi nepăsare, să nu aibă teamă în suflet, sfială în simţuri şi pază a mişcărilor lor, face dezlegare deplină la mâncare şi la vorbă, la necuviincioase priviri şi auziri şi se face ca un cal, care neavând frâu alunecă în prăpastia tuturor păcatelor. Că este adevărat că toate acestea urmează celor ce întârzie să se împărtăşească, o vedem noi înşine din cele ce ni se întâmplă de fapt în fiecare zi. Cei care fiind vrednici, pe cât este cu putinţă, întârzie să se împărtăşească, mă mir cum pot dobândi sfinţenia şi harul de la Sfintele Taine, după cum a zis Cabasila, pe care l-am pomenit mai înainte. Cum pot să domolească văpaia patimilor, când nu se împărtăşesc cu preacuratele Taine, care izgonesc toată neputinţa, amorţesc războiul sălbatec al trupului şi omoară patimile, precum zice Sfântul Kiril. Cum pot să-şi cureţe mintea? Să-şi lumineze cugetul? Să-şi înfrumuseţeze puterile sufletului, dacă nu se împărtăşesc cu Trupul şi cu Sângele Domnului nostru, care este adevărata curăţie, adevărata frumuseţe, luminarea cea adevărată şi bunul neam al sufletului, precum a spus mai înainte dumnezeiescul Gură de Aur? Sau cum este cu putinţă să fugă de faraonul cel de gând, de Egipt, de amarul şi prigonitorul păcat, dacă nu sunt pecetluiţi şi însemnaţi cu cinstitul Sânge al lui Hristos, precum a zis mai înainte Sfântul Grigore Teologul? Sau cum să aprindă în inima lor dumnezeiasca dragoste, bucuria duhovnicească, dumnezeiasca pace şi pe celelalte roade şi harisme ale Sfântului Duh, fără să se împărtăşească cu Trupul şi cu Sângele preaiubitului Fiu al Tatălui şi deofiinţă cu Duhul Sfânt, Care este bucuria şi pacea noastră, după Sfântul postol şi izvorul tuturor bunătăţilor? Eu mă-nspăimânt şi nu mă pricep cum creştinii din vremea noastră pot prăznui duminicile şi celelalte sărbători de peste an şi să se bucure duhovniceşte cu bucuria cea adevărată, dacă nu se împărtăşesc adesea cu dumnezeiasca împărtăşanie şi în ce constă sărbătoarea şi prăznuirea lor?
Aşadar, cu adevărat cei care nu se împărtăşesc des se lipsesc (o, ce nenorocire!) de toate aceste bunătăţi cereşti şi dumnezeieşti, dar totodată sunt şi călcători ai poruncilor şi stăpâneştilor hotărâri ale Domnului, precum am spus, ale canoanelor apostoleşti şi sinodale şi încă şi ale tuturor sfinţilor locali, precum am arătat pe larg mai înainte. Aceştia, prin întârzierea la împărtăşire, îngăduie şi dau loc diavolului să-i arunce în tot felul de păcate şi în multe alte ispite, precum zice dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: „Cei ce se îndepărtează de Biserică şi de Sfânta Împărtăşanie se fac vrăşmaşi lui Dumnezeu şi prieteni ai diavolului.” Și dumnezeiescul Gură de Aur zice: „Ca nu cumva rămânând departe prea multă vreme de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţelegător” (Rugăciunea la Sfânta împărtăşanie). Adică: de aceea, Doamne, mă apropii adesea de Sfintele Taine şi mă împărtăşesc, Pentru că mă tem ca nu cumva, îndepărtându-mă multă vreme de Sfânta Ta Împărtăşire, să mă găsească lupul cel înţelegător gol de harul Tău şi să mă omoare. Iar cuviosul Paladie povesteşte despre Avva Macarie Egipteanul că, vindecând pe femeia aceea, care din lucrarea diavolului apărea oamenilor ca o iapă, i-a dat acest sfat şi i-a zis: „Femeie, niciodată să nu te lipseşti de împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, ci să te împărtăşeşti adeseori, deoarece această lucrare diavolească te-a ajuns, Pentru că nu te-ai împărtăşit de cinci săptămâni şi de aceea a putut diavolul să te ispitească”. De asemenea şi dumnezeiescul Gură de Aur, în ziua în care a fost hirotonit, vindecând un îndrăcit, l-a sfătuit să meargă adeseori la Biserică şi la Sfintele Taine, cu post şi cu rugăciune, ca să nu-l mai ispitească diavolul. Tot aşa şi Simeon Metafrastul scrie în viaţa unui sfânt: un om oarecare având un drac necurat, pe neaşteptate a sărit în mijlocul bisericii şi căzând jos scotea spume din gură şi îi atârna afară din gură limba. Deci cei ce se găseau de faţă, văzând această privelişte, rugau fierbinte pe acel dumnezeiesc suflet al lui Hrisostom să roage pe Dumnezeu ca să-l vindece. Atunci sfântul i-a zis să se apropie şi privindu-l cu iubire şi binecuvântându-l cu mâna şi chemând numele Sfintei Treimi, a poruncit diavolului să iasă. Și îndată, o, minune, cuvântul s-a făcut faptă şi omul s-a eliberat îndată de cumplita îndrăcire. Apoi, ridicându-l pe el Sfântul, l-a sfătuit să meargă adeseori la Biserică şi la Sfânta Împărtăşire şi să se îndeletnicească cu postul şi cu rugăciunea. Deoarece astfel făcând, i-a zis, nu vei mai fi ispitit de vrăşmaşul şi nici nu vei mai fi prins în drăceştile curse şi capcanele lui.
Aţi auzit, fraţilor, că cei ce nu se împărtăşesc des, ci se depărtează de Sfintele Taine, câte rele pătimesc? Aţi auzit că se îndrăcesc şi se schimbă în chip de dobitoace necuvântătoare, aşa cum în vechime împăratul Nabucodonosor a fost prefăcut în bou. Si cu dreptate pătimesc aşa, deoarece, putând să devină din oameni, dumnezei prin har, cu deasa împărtăşire dumnezeiască, ei nu voiesc, ci se îndepărtează de Dumnezeiasca Împărtăşire, pierzând şi forma omenească pe care o au şi se preschimbă în animale necuvântătoare şi se predau în stăpânirea diavolului, precum zice Psalmistul: „Iată că cei ce se depărtează de Tine, vor pieri” (Ps. LXXII, 27). Adică: O, Doamne, iată că pier cei ce se depărtează de Harul Tău! Nu mai spun că dacă va veni fără de veste moartea peste cei ce amână împărtăşirea şi-i va găsi nepregătiţi, fără Sfânta Cuminecătură, ce au să facă, ticăloşii? Cum vor putea trece liberi pe la drăceştile vămi ale văzduhului? Ce frică şi ce cutremur va trăi sufletul lor? Pe câtă vreme, cu deasa împărtăşire puteau să fie slobozi de toate acestea, precum mai înainte a zis dumnezeiescul Hrisostom. Milostiv fii, Dumnezeule!
Deci, fraţilor, dacă împărtăşirea rară ne produce atât de mari şi nespuse nenorociri, iară deasa împărtăşire ne dăruieşte atât de înalte, de mari, atâtea bunătăţi cereşti şi mai presus de fire, atât în viaţa pământească, precum şi în cea viitoare, de ce întârziem aşa de mult ca să ne împărtăşim? De ce nu ne gătim cu cuvenita pregătire să ne împărtăşim cu Dumnezeeştile Taine, dacă nu putem în fiecare zi, măcar în fiecare sâmbătă şi duminică şi în fiecare sărbătoare? Ar trebui cu mare bucurie să alergăm adesea la Sfânta Masă şi să ne împărtăşim cu Preadulcele nostru Iisus Hristos, Care este viaţa noastră, suflarea, existenţa şi toată nădejdea şi mântuirea noastră? Ca să fim de-a pururi uniţi şi nedespărţiţi de El şi în viaţa aceasta şi în cealaltă. Pe când nouă ne place şi avem mare bucurie dacă întârziem şi ne depărtăm de El! Dacă cineva ne-ar opri şi numai o zi de la masa cu bucatele cele trupeşti, ne întristăm, ne turburăm şi ni se pare că este un mare rău; iar dacă ne lipsim cu totul de cereasca masă a Dumnezeieştilor Taine, o zi, şi două şi luni întregi, nu o socotim lucru rău. O, ce nesocotinţă au creştinii de acum întru cele trupeşti şi cele duhovniceşti! Devreme ce pe acelea le îmbrăţişează cu toată dragostea, iar pe acestea nici nu le doresc.
Mulţi creştini iubitori de Dumnezeu cheltuiesc mulţi bani, rabdă multe osteneli, se primejduiesc mult pe mare şi pe uscat, numai să meargă la Ierusalim ca să se închine la mormântul cel de viaţă dătător al Domnului şi la celelalte sfinte Locuri şi ca să aibă mândria să se numească închinători ai acestor sfinte locuri. Mulţi auzind că în cutare loc depărtat se află sfinţitele moaşte ale unui sfânt, aleargă cu multă râvnă să li se închine, ca să ia har şi sfinţenie. Dar ca să se împărtăşească cu Precuratele Taine şi să se învrednicească să se bucure nu numai de mormântul cel de viaţă făcător, nu numai de sfintele Locuri şi de moaştele sfinţilor, ci de împăratul tuturor şi de Sfântul Sfinţilor, au puţină dorinţă sau nici nu-i interesează. Ca să se ducă la Locurile Sfinte cheltuiesc bani, străbat drumuri lungi şi rabdă multe primejdii. Pe când, ca să se împărtăşească, nu trebuie nici bani să cheltuiască, nici departe să umble, nici să se expună la primejdii. Ajunge numai să facă o spovedanie cu inimă înfrântă, cu împlinirea canonului şi pregătire, şi îndată pot să se bucure şi să devină un trup şi un sânge cu Hristos. Și cu toate aceste înlesniri, iarăşi toţi se lenevesc să o facă, toţi se lipsesc dintr-o dată.
O, fraţilor, dacă am vedea măcar o dată cu ochii gânditori ai sufletului, de câte înalte şi de mari bunătăţi ne lipsim neîmpărtăşindu-ne des, atunci cu adevărat ne-am strădui din toate puterile să ne pregătim şi să ne împărtăşim, dacă se poate, în fiecare zi. Deci, dacă până acum am fost atât de neglijenţi faţă de Sfânta Împărtăşanie, de acum încolo, vă rog din adâncul dragostei frăţeşti, să ne trezim din somnul cel greu al lenevirii şi să ne sârguim cu râvnă. Și dacă cineva din cei ce au duhovniceasca putere ar vrea să ne împiedece de la acest lucru plăcut lui Dumnezeu, noi să nu ne răcim îndată căldura râvnei noastre şi să nu ne turburăm. NU, ci, căzând, să sărutăm ca şi desfrânata aceea picioarele lui şi să stăruim bătând la uşă şi cerând îngăduinţă. Și cu adevărat, nu cred să se găsească vreodată un aşa de împietrit la inimă, care, văzând râvna cea fierbinte, pe care o avem faţă de Sfânta Împărtăşanie, să ne oprească. Ci sunt încredinţat că oricât de împietrit ar fi, oricât s-ar teme de reaua obişnuinţă care l-a stăpânit, îşi va pleca inima să ne îngăduie să facem ceea ce dorim”.
*
File de jurnal – 5 mai 1982. ,,În această perioadă totul a decurs în mod obișnuit. Primăvara aceasta e destul de friguroasă. Focul în sobă tot îl mai facem, iar plapuma n-am lăsat-o încă. Am avut un timp foarte aglomerat. Nu mai reușesc să le prididesc. Asemenea și părinții mei. Tăticu lucrează la fermă, iar între timp are pe cap viile și grădina, iar mama vitele și gospodăria. Au început să umble cu vitele și noaptea. Încă nu ni s-a dat iarbă pentru ele și de aceea trebuie să se ferească. Miliția e zilnic pe teren pentru oborârea vitelor. Numai cu contractele au avut grijă să ne prindă cât mai bine în menghină. Noi am contractat 100 kg brânză, 5 kg lână, un vițel și un porc. Avem o vacă și trei oi. Purcei încă nu am cumpărat. Criza de alimente e aceeași. Doar la câteva centre de carne au adus carne, pe care însă nu o cumpără nimeni. Carnea aceasta provine de la oile moarte de pe la c.a.p.-uri și primăvara nu e bună de consum carnea de oaie!(…).
Conflictul anglo-argentinian cu privire la Insulele Malvine continuă. E mare pericol de a nu se transforma acest focar într-un nou război mondial. Nu prea înțeleg eu bine care are dreptate și care nu are, dar, în orice caz, nu e bine. Situația din Polonia continuă să fie încordată. Legea marțială nu s-a ridicat.
Pe la noi tot vechea poveste și cu criza și cu evenimentele. Se aude de un nou val de scumpiri, mai cu seamă la transporturi. Alaltăieri am auzit că taxa pentru divorț s-a făcut 17.000 lei. Îți trece și pofta de însurătoare în asemenea condiții!
Pe 28 aprilie a venit domnul Vasile Ivănescu, pictorul de la Curtea de Argeș. M-am trezit cu el la Bârda pe la ora 13. Venea cu o mașină a fratelui preotului de la Valea Lungă(DB), cu un zidar și cu un prieten al său. I-am servit cu ce am avut și eu pe acasă. La masă, prietenul acela a început să critice unele aspecte ale situației din țara noastră. A povestit, de asemenea, despre Scornicești, satul natal al președintelui Ceaușescu, despre trecutul și prezentul acelui sat. În comparație cu ceea ce a fost, Scorniceștiul actual e de nerecunoscut. S-au alocat numeroase fonduri și multe întreprinderi din județ au făcut acolo ,,terenuri experimentale”, construind vile și tot felul de obiective. Acum, de vreo câteva luni, a început o adevărată campanie propagandistică acolo, care urmărește să realizeze tipul de sat comunist. Nu prea știa nici cetățeanul respectiv cam cum se desfășoară lucrurile, dar, în orice caz, se depun toate eforturile pentru a se realiza tipul satului model în orânduirea comunistă(…).”
*
Odă Țăranului Român. Am găsit pe un blog, Candela din suflet(https:// luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2018/05/09/oda-taranului), o frumoasă poezie dedicată țăranului român dintotdeauna. Păcat că autoarea semnează doar ,,Elena J.”. Iat-o:
Mâna-ți tremură de muncă –
Tu de vremi ești gârbovit,
Porți în spate anii vieții
Și puterea ți-a slăbit.
Fața e arsă de soare,
Iar privirea-n depărtări,
Înălțând rugile tale
Către cele de sus zări.
Rodul tău acum se vede,
Fiindcă tot ce-ai semănat –
Bob curat, ascuns în țarini
Pân’ la soare s-a ’nălțat.
Glia mumă ai iubit-o
Ca pe ce-ai avut mai sfânt,
Ea ți-a fost altar și casă
Și-ți va fi și-n veci mormânt.
Nu mai vrei nimic, bătrâne,
Ci-n pământ să te-odihnești,
Iar deasupra bolta ’naltă –
Stelele să le privești.
Chiar și chipul te vădește
Că de dor ești chinuit,
Să dai pământului trupul
Ce atâta l-ai iubit.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a mai primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul Ovidiu Mitran-De Keyser din Zoersel(Belgia): încă 459 lei; Domnul Mateescu Bogdan – Costin din Berna(Elveția): 250 lei; Domnul Popa Teodor din Tr. Severin, fiu al satului Bârda, Domnul Bazavan Ion din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: câte 50 lei;
Doamna Paicu Măriuța din Malovăț a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 75 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În luna mai s-a donat pâine credincioșilor participanți la slujbă, astfel: 6 Mai(Bârda): 170 pâini; 13 Mai(Malovăț): 218 pâini; 17 Mai(Bârda): 125 pâini; 20 Mai(Bârda): 156 pâini; 27 Mai(Malovăț): 235 pâini; 28 Mai(Bârda): 300 pâini. Așadar, în luna mai s-au donat 1.204 pâini.
De asemenea, în luna mai s-a vândut pâne enoriașilor noștr cu prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel: 6 Mai(Bârda): 730 pâini; 13 Mai(Malovăț): 82 pâini; 17 Mai(Bârda): 175 pâini; 20 Mai(Bârda): 744 pâini; 27 Mai(Malovăț): 65 pâini. Așadar, în luna mai s-au vândut 1.796 pâini.
*
Plăți. În această perioadă, parohia noastră a efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 2.334 lei protoieriei pentru icoane; 2.100 lei brutăriei pentru pâinea donată și vândută în luna mai; 1.550 lei tipografiei pentru cărțile Părintelui Bălașa; 1.300 lei tipografiei pentru cărțile comandate de Doamna Maria Grapini; 1.100 lei manopera pentru văruitul și vopsitul bisericii din Malovăț; 1.100 lei pentru văruitul și vopsitul bisericii din Bârda; 741 lei pentru vopseaua necesară vopsirii acoperișului bisericii din Bârda; 600 lei impozit; 408 lei curentul electric; 255 lei protoieriei pentru cărți; 200 lei poștei pentru timbre; 160 lei poștei pentru colete; 150 lei transport cărți; 50 lei internetul, cât și altele mai mici.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Duhul Sărbătorii, în ,,Omniscop”, Craiova, 11 mai 2018, ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Rugăciune pentru pace în lume, în ,,Observatorul”, Montreal(Canada), 19 mai 2018, ediție on-line(http://www.observatorul.com); Scrisoare pastorală- 372, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare(MM), 18 mai 2018, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com/2018/05/scrisoare-pastorala.html); în ,,Observatorul”, Montreal(Canada), 19 mai 2018, ediție on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală”– 373, pe blogul Domnului Ben Todică, directorului secției române a postului de radio din Sydney(Australia), 2 iun. 2018, (http://bentodica.blogspot.ro); în ,,Armonii Culturale”, Adjud(VN), 4 iun. 2018, ediție on-line(http:// armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala); ,,Hrană pentru suflet – iunie 2018, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 6 iun. 2018, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro/2018/06/07/hrana-pentru-suflet-iunie-2018);
Programul de radio Sydney(Australia) al secției de limba română din 9 iun. a.c. se deschide cu o rugăciune către Maica Domnului publicată într-unul din numerele trecute ale ,,Scrisorii pastorale”. E recitată foarte frumos de Domnul Ben Todică, directorul secției de limba română al postului de radio respectiv.
*
Preotul Dvs. a publicat volumul autobiobibliografic Popas aniversar – 65(500 pag). Volumul prezintă, în linii mari, viața și cele peste 3.300 lucrări(cărți, studii, articole, comunicări, emisiuni radio și tv.) ale preotului Dvs. de până acum, cât și un set important de fotografii. Volumul era necesar, fiindcă nu se știe dacă altcineva își mai pierdea timpul ca să inventarieze atâta trudă risipită de-a lungul anilor. Pe coperta cărții, sub fotografia autorului, citim versurile: ,,Ușurel trecui prin lume,/Ca pasărea prin pădure!/Pasărea mai stă pe creangă,/Eu mă duc, că… mai am treabă!” Apoi, un scurt epitaf: ,,Fu și trecu, de parcă nu mai fu!” Dumnezeu știe dacă va mai fi un nou prilej de ,,popas aniversar” și în viitor!
*
Excursii-Pelerinaje. ►Vineri, 25 Mai, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Godeanu(MH), cu ocazia Ciumărcii. Deși participarea a fost gratuită, s-au înscris doar 4 enoriași. Excursia-pelerinaj nu s-a putut efectua.
*
► Joi, 31 Mai, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda – Tg. Jiu – Mânăstirea Horezu – Rm. Vâlcea – Pitești – Curtea de Argeș (mânăstirea, mormântul regilor) – Pitești- Craiova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Au participat 56 persoane din Bârda, Malovăț, Tr. Severin, Colibași, Balotești și Jidoștița. A fost o reușită extraordinară. Am făcut un popas mai lung la Mânăstirea Horezu, unde am văzut ctitoria domnitorului Constantin Brâncoveanu și mormântul pe care și-l pregătise din timpul vieții. Am văzut reședința voievodală de acolo, unde domnul își petrecea perioadele de vară, ori se retrăgea pentru a se reculege. Am vizitat catedrala episcopală de la Rm. Vâlcea, pictată de Gheorghe Tătărăscu, același pictor care a pictat Mânăstirea Frăsinei și biserica Grecescu din Tr. Severin. Am văzut acolo tipografia în care Antim Ivireanul a tipărit nenumărate cărți pentru creștinii din Țara Românească, dar și pentru românii din Transilvania, pentru creștinii din Balcani, din Asia Mică și din Georgia lui natală. Miezul pelerinajului l-a constituit însă Mânăstirea Curtea de Argeș. Proaspăt renovată, Sfântul Locaș este de o frumusețe parcă nepământeană. Adevărate broderii în marmură și piatră o împodobesc la exterior, iar în interior picturi de mare valoare artistică fac din mânăstire un punct de referință în peisajul spiritual, istoric, cultural și turistic românesc. Am meditat asupra legendei Meșterului Manole și am băut apă de la fântâna care-i poartă numele. O splendidă pisanie străjuiește fântâna. Păcat că, fiind scrisă în grafie chirilică, este inaccesibilă celor mai mulți vizitatori. O plăcuță cu transcrierea ei în grafie latină n-ar fi fost un efort prea mare intelectual și nici financiar. Am întors pe Craiova, dar o defecțiune la autocar a făcut ca drumul să nu ne mai fie așa de plăcut și ne-a obligat să mai reducem din obiectivele ce ne propusesem să le vizităm.
Și această excursie-pelerinaj ne-a convins încă o dată că avem o țară minunată, cu o istorie fascinantă, de care trebuie să fim mândri și pe care avem datoria s-o iubim și s-o prețuim pe măsură.
*
► Duminică, 10 Iunie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Vodița (MH), cu ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.
*
►Joi, 5 Iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj pe următorul itinerar: Bârda-Malovăț – Tr. Severin-Mânăstirea Gura Motrului(MH)-Strehaia(mânăstirea)-Craiova(orașul, mânăstirea Jitianu, mânăstirea Coșuna, seminarul teologic)- Tr. Severin -Malovăț-Bârda. Costul e de 25 lei/pers.
*
►Joi, 26 Iulie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Orșova(MH), cu ocazia hramului. Acolo vom participa la Sf. Liturghie oficiată de mai mulți ierarhi. Parohia suportă cheltuielile de transport. Așadar, participarea e gratuită.
*
Zâmbete. ☺,,- Prin ce se deosebește un om de o cămilă?” ,,- Cămila poate să lucreze o săptămână fără să bea, iar omul poate să bea o săptămână fără să lucreze …!” ☺ ,,- Ce este tristețea?” ,,- Tristețe înseamnă când un om vine la altul și bea mult(elev, 7 ani); ☺ ,,- De ce se bat potcoave cailor?” ,,- Calului i se bat potcoave, pentru că potcoavele sunt mai ușoare decât calul și ele merg mai repede decât calul!(elev, 8 ani); ☺,,- La cal se pune potcoave, să nu cadă calul pe spate, atunci când pune frâna, calul se înțepenește în potcoave(elev, 9 ani); ,,- La cal se pune potcoave ca să tropăie pe stradă, că dacă nu tropăie, nu e cal (elev, 7 ani); ☺ ,,- Ce este respectul?” ,,- Respect înseamnă să te scoli și să stea babele pe scaun(elev, 9 ani); ☺ ,,- Ce înseamnă cuvântul ,,modern”? ,,- Modern e când vezi ceva frumos și e scump și n-ai bani!” (elev, 7 ani); ☺,,- De ce ne spălăm cu săpun?” ,,- Noi ne spălăm, ca să dăm săpun în ochi la microbi(5 ani).
*
Botezuri. Cununii. În ziua de 26 Mai am oficiat Taina Sf. Botez pentru Popescu Georgiana-Cecilia, fiica Domnului Popescu George din Malovăț și a Doamnei Balica Maria-Florentina. Să le trăiască! În ziua de 26 Mai am Oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Popescu George din Malovăț și Doamna Balica Maria-Florentina din Halânga. Dumnezeu să le ajute!
*
Program. În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 1 Iul. (Bârda); 7 Iul.(Malovăț-Bârda); 8 Iul.(Malovăț); 14 Iul.(Malovăț-Bârda); 15 Iul.(Bârda); 20 Iul.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 21 Iul.(Bârda-Malovăț); 22 Iul.(Malovăț); 28 Iul.(Malovăț-Bârda); 29 Iul.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
by