Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » PASTORALA » Scrisoare pastorală Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXIII(2023),  nr. 488(16 –28 Februarie)

Scrisoare pastorală Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XXIII(2023),  nr. 488(16 –28 Februarie)

Dragii mei enoriași!

Scrisoare lui Eminescu(XVI)

,,Bădie Mihai,

Găsit-am răgaz să-ți mai scriu câteva rânduri. Am citit niște versuri ale matale și tare m-a gâdilat sub limbă să pun mâna pe condei și să-ți zic vreo două-trei. M-am amuzat când ți-am citit amintirile tale din școală, căci tare au semănat cu multe de-ale mele. Mi-am zis atunci că ar fi binevenită o epistolă pentru domnia-ta, căci, poate, or fi ocupați și îngerii de pe-acolo și n-or avea timp mereu să te țină de vorbă, să te asculte, să te cânte, să te-ncânte. Și, oricum,  o scrisorică de acasă oricine o așteaptă, mai cu seamă dacă-i plecat de multă vreme.

În viața ta atât de scurtă ai trudit din greu să înveți carte. Ai avut în sufletul tău un dor mistuitor de a cunoaște toate tainele lumii, gândurile marilor oameni care au făcut umbră pământului de-a lungul vremii în felurite locuri, științele, filozofiile și religiile lumii. Ai sorbit cu nesaț vorbele dascălilor tăi, începând cu cel dintâi învățător până la pedanții profesori din marile universități de la Viena și Berlin, pe care le-ai frecventat. Nu te-ai întrebat niciodată dacă îți vor fi toate de folos în viață, dacă sunt prea grele de purtat. Dincolo de zidurile școlilor, te-ai dus în micile și marile biblioteci și ai scormonit și acolo în volumele colbuite alte și alte secrete ascunse ale omenirii. Caietele tale de notițe cu miile lor de pagini scrise de tine cu pana stau mărturie în acest sens. Învățai limbi străine ca să intri și în ograda altor culturi, altor mentalități, ca să mai afli ceva mai mult. Și pofta matale de cunoaștere creștea văzând cu ochii de la o zi la alta, de la un an la altul. De-ai fi avut norocul să trăiești în lumea aceasta, – așa păcătoasă cum e ea -,  măcar o sută de ani, cu siguranță că ai fi ajuns cel dintâi savant al lumii. Școala a fost pentru tine sfântă. Ai respectat-o, ai urmat-o, ai slujit-o, ai apărat-o și te-ai revoltat când ai văzut că adeseori neaveniții o profanează. Pentru tine înălțarea și căderea unui neam se face prin școală, prin educație sau prin lipsa de educație. Dacă în eternitatea lumii de dincolo se pătrunde prin Biserică, în veșnicia lumii de aici se pătrunde prin Școală.

Nu-ți era ușor, Bădie, să-ți stăpânești pornirile tinerești, să pui zăbăluță gândurilor deșucheate, specifice vârstei și să-ți concentrezi mintea pe marile probleme ale științei. Și, totuși, o făceai! Dovadă că n-ai trecut prin școală ca pasărea prin văzduh, ori ca peștele prin apă, fără să se prindă nimic de tine și de sufletul tău. Îți aminteai peste ani și-i provocai și pe prietenii tăi la un plăcut efort de memorie: ,,Vai! tot mai gândeşti la anii când visam în academii,/Ascultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vremii,/Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune/Şi-n a lucrurilor peteci căutând înţelepciune?(…)/ Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minţii scripet,/Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet./”

Îți aminteai de profesorii tăi și în ei regăseam pe unii dintre cei care mi-au marcat și mie anii copilăriei și ai tinereții: ,,Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos,/Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din chaos/Şi cum neagra vecinicie ne-o întinde şi ne-nvaţă/Că epocile se-nşiră ca mărgelele pe aţă./Atunci lumea-n căpăţână se-nvârtea ca o morişcă,/De simţeam, ca Galilei, că comedia se mişcă./Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii,/Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii/Şi privind păinjenişul din tavan, de pe pilaştri,/Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri/Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă/Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă.”/

Ce bine seamănă profesorul tău și orele de atunci cu părintele Ganea și neuitatele sale perle! Ce seamănă cu unii profesori de istorie sau de limbi străine și ce mult semănai tu și colegii tăi cu tinerii învățăcei dintotdeauna! ,,Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic/Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic./Scârţiirea de condeie dădea farmec astei linişti,/ Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei inişti,/Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit;/Când suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit.”/

O lume paralelă se zămislea în mintea fiecărui elev sau student plictisit sau depășit de informațiile pe care le primea, o nevoie de evadare dintr-un mediu străin, ostil, uscat și respingător. ,,Atunci lumea cea gândită pentru noi avea fiinţă,/Şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă.”/ Realitatea adevărată de după absolvirea școlii era dură și greu de suportat, iar lupta pentru supraviețuire tot mai acerbă. ,,Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este/Cea ce poate să convie unei inime oneste;/Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicol”/

Pe vremea ta, bădie, măcar puneai mintea la contribuție, îți creai o lume iluzorie în imaginația ta, în cazul în care nu te interesa cele ce-ți spuneau profesorii. Azi tentațiile pentru copii și tineri sunt mult mai mari și mai periculoase.  Nu știai tu atunci ce însemna internetul, telefonul mobil, diferite platforme de socializare, jocurile de tot felul, filmele deșucheate, care-i fac pe bieții noștri copii să nu mai vadă și să nu mai audă nimic din jur, să piardă ore în șir, zile și nopți să le urmărească, să se implice.  Nici nu visai tu atunci, bădie, câte pericole i-ar putea paște pe tinerii noștri ce aveau să vină peste două veacuri. Nu bănuiai tu pe câte canale ar putea ajunge informația la mintea lor,  cât de amăgitoare și pierzătoare de suflet pot fi multe-multe astfel de produse ale tehnicii și răutății omenești.  Nu bănuiai tu, bădie, că ciudățeniile astea vor răpi copiilor noștri însăși copilăria și sănătatea.

Tu făceai haz că-ți fugea gândul spre alte lumi și realități la unele ore de curs. De-ai vedea tu astăzi cum atâția dascăli vorbesc în van unor elevi cufundați în urmărirea unor programe și aplicații de pe telefon! Erai puștiulică, bădie, la vremea ta! Nici nu bănuiești cât am ,,evoluat!” Profesorii nu mai au voie să dea teme acasă elevilor ca să nu-i streseze, nu au voie să-i atingă nici măcar cu o floare, cu atât mai mult să nu ridice tonul, să nu-i jicnească, să-i umilească, lezându-le demnitatea. Dacă pe vremea noastră, bădie, învățătura era o trudă și o cruce grea de dus, azi trebuie să fie ca o joacă. Câți savanți și oameni cu răspunderi vor ieși din această ,,joacă!”

Făceai haz de necaz, bădie, de cei ce pierdeau vremea prin străinătăți ca să urmeze școli înalte, tocând averea părinților și a statului: ,,Ai noștri tineri la Paris învață/La gât cravatei cum se leagă nodul,/Ș-apoi ni vin de fericesc norodul/Cu chipul lor isteț de oaie creață./La ei își cască ochii săi nerodul,/Că-i vede-n birje răsucind mustața,/Ducând în dinți țigara lungăreață…/Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.//Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:/Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele/Și viața lor nu și-o muncesc — și-o plimbă.//Ș-aceste mărfuri fade, ușurele,/Ce au uitat pân’ și a noastră limbă,/Pretind a fi pe cerul tării: stele./”

Din păcate, istoria se repetă, bădie! Astfel de tineri nu se mai plimbă azi cu trăsurile, ci cu mașini scumpe. Călătoresc în străinătate, în locuri unde plăcerile sunt la ele acasă. Își cumpără diplome de la colțul străzii și de la firme specializate. Ocupă funcții înalte, fac legi și aplică legi. Cei mai mulți însă nu mai pleacă niciunde. Cârciumile și localurile de dezmăț sunt tot mai multe și mai pline și la noi de tineri ai nației noastre.  Băutura și tutunul sunt idolii lor de zi cu zi. Alții își adaugă în meniu și drogurile, ca să-și grăbească drumul spre mormânt.  Își pierd tinerețea, își distrug sănătatea, devin tot mai striviți de realitate, de viață. Îmbătrânesc înainte de vreme, fără familie, fără meserie, fără un rost și o rânduială, fără un ideal, departe de Dumnezeu. Se sting înainte de vreme, măcinați de boli, decepționați și scârbiți de lume și de viață. Unii sfârșesc prin a se sinucide, alții înfundând pușcăriile, ori pierzându-și urma peste mări și țări.

Neamul ni se topește, bădie, suntem tot mai puțini, tot mai îmbătrâniți, tot mai bolnavi, tot mai prostiți de tot felul de vântură-lume!

Îți voi mai scrie în curând, bădie, că tare multe mai am a-ți spune! Cu bine!

*

Cuvinte părintești. Suntem în Postul Mare al Sfintelor Paști și socotim potrivit să lăsăm pe Sfinții Părinți să ne vorbească și să ne sfătuiască în continuare despre Înfrânare:

,,Înfrânarea are două părţi: de unele lucruri trebuie să ne înfrânăm, de altele nu. Înfrânează-te de la rău şi nu-l săvârşi, de bine însă nu te înfrâna… Păcatele de la care trebuie să ne în­frânăm sunt: adulterul şi curvia, beţia neînfrânată, mândria cea rea, mâncărurile peste măsură, luxul bogăţiei, lauda de sine, în­gâmfarea, dispreţul aproapelui, minciuna, clevetirea, făţărnicia, pofta de răzbunare, furtul, înşelăciunea, răpirea, mărturia min­cinoasă, lăcomia, pofta cea rea, amăgirea, slava deşartă, fanfa­ronada şi toate câte sunt asemenea acestora… Lucrurile binelui pe care trebuie să le săvârşeşti şi de la care să nu te înfrânezi sunt: mai întâi de toate credinţa, teama de Domnul, dragostea, unirea, dreptatea în vorbe, adevărul şi răbdarea. Nimic nu este mai bun decât acestea în viaţa oamenilor(…). Urmează şi acestea: a cinsti pe bătrâni, a practica drepta­tea, a păzi frăţia, a suferi ocara, a fi îndelung răbdător, a nu fi doritor de răzbunare, a mângâia pe cei întristaţi, a nu îndepărta de la credinţă pe cei scandalizaţi, ci a-i întoarce şi a-i înveseli, a dojeni pe cei păcătoşi, a nu apăsa pe cei datori şi lipsiţi şi altele de acest fel… Dacă faci binele şi nu te înfrânezi de el, vei trăi pentru Dumnezeu şi toţi care fac astfel vor trăi pentru Dumne­zeu. Şi iarăşi, dacă nu faci răul şi te abţii de la el, vei trăi pentru Dumnezeu şi vor trăi pentru Dumnezeu toţi care păzesc porun­cile acestea şi umblă în ele”(HERMA); ,,Amestecă înfrânarea cu simplitatea şi însoţeşte ade­vărul cu smerita cugetare(ILIE EDICUL); ,,Cel ce nu-şi înfrânează poftele se numeşte neînfrâ­nat şi nesăţios. Putem numi neînfrânat şi pe cel ce se iuţeşte (se enervează), pe cel ce zavistuieşte, pe iubitorul de argint, pe cel viclean şi pe oricine se găseşte în păcat ca necurat şi spurcat(SF. IOAN GURĂ DE AUR); ,,Strâmtorează-ţi pântecele prin înfrânare şi tu vei putea să-ţi stăpâneşti şi gura, căci limba se întăreşte de multă mâncare”(SF. IOAN SCĂRARUL); ,,Înfrânarea este un nume de obşte, care se adaugă la numele tuturor virtuţilor. Deci, cel ce se nevoieşte trebuie să se înfrâneze în toate”(MARCU ASCETUL);  ,,Plata înfrânării este nepătimirea, iar a credinţei, cu­noştinţa… Nepătimirea la rândul ei naşte discernământul, iar cunoştinţa, dragostea către Dumnezeu”(SF. MAXIM MĂRTURISITORUL); ,,Prin înfrânare nu înţelegem abţinerea totală de la mâncare, căci aceasta ar fi o sinucidere, ci înfrânarea de la plă­ceri, care se face spre înfrângerea îngâmfării trupului şi ajunge­rea la pietate(….). Înfrânarea curată pune limbii măsură, ochilor mar­gini şi urechilor auz, fără curiozitate. Cine nu ţine seamă de acestea, este necumpătat şi fără frâu(….). Nici o vorbă nu va mişca sufletul unui neînfrânat în privinţa pântecului şi nu-l va schimba aşa ca întâlnirea întâm­plătoare cu un înfrânat(….).  Înfrânarea, după cum ştim, este mama castităţii dă­tătore de sănătate. Ea înlătură piedicile ce stau în calea săvârşi­rii faptelor bune în Hristos”(SF. VASILE CEL MARE).

*

Cu mâine zilele-ți adaugi. Redăm mai jos o poezie cu acest titlu a lui Mihai Eminescu. Iat-o:

 

 

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi

Şi ai cu toate astea-n faţă

De-a pururi ziua cea de azi.

 

Când unul trece, altul vine

În astă lume a-l urma,

Precum când soarele apune

El şi răsare undeva.

 

Se pare cum că alte valuri

Cobor mereu pe-acelaşi vad,

Se pare cum că-i altă toamnă,

Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

 

Naintea nopţii noastre umblă

Crăiasa dulcii dimineţi;

Chiar moartea însăşi e-o părere

Şi un vistiernic de vieţi.

 

Din orice clipă trecătoare

íst adevăr îl înţeleg,

Că sprijină vecia-ntreagă

Şi-nvârte universu-ntreg.

 

De-aceea zboare anu-acesta

Şi se cufunde în trecut,

Tu ai ş-acum comoara-ntreagă

Ce-n suflet pururi ai avut.

 

Cu mâine zilele-ţi adaogi,

Cu ieri viaţa ta o scazi,

Având cu toate astea-n faţă

De-a purure ziua de azi.

 

Priveliştile sclipitoare,

Ce-n repezi şiruri se diştern,

Repaosă nestrămutate

Sub raza gândului etern

 

*

Profesorul Gheorghe Bulgăr. Nu l-am întâlnit niciodată faţă către faţă. Nu am vorbit cu dânsul, dar i-am auzit glasul de nenumărate ori la radio, l-am văzut la televizor. Zeci de ani am corespondat cu dânsul. Poate că scrisorile noastre au depăşit demult numărul de o sută. Eram pe aceeaşi lungime de undă şi aveam ce să ne spunem. Nu se ruşina să corespondeze cu un preot, cu un popă de ţară. Fie că se afla în Bucureşti, profesor titular la Universitate, fie că preda la Sorbona, scria la Bârda. Uneori scrisorile sale aveau multe pagini, alteori ele erau însemnări pe colţuri de ziare în care se aflau articole ale sale. Îmi trimitea ilustrate de pe unde îl duceau paşii, parcă ar fi vrut să împărtăşească şi altuia bucuria de a admira un peisaj, o operă de artă.

Îi trimiteam întotdeauna câte ceva din ceea ce publicam, îmi trimitea de ale sale. Vorbea foarte respectuos, fără infatuare, fără pic de orgoliu. Scrisorile mă încurajau să scriu, să public. Pomenea mereu citate din Eminescu şi din alţi corifei ai spiritului românesc şi universal privitoare la importanţa culturii în viaţa unui popor, a unui om. Numai profesorul I.C. Chiţimia mai era atât de generos, ori profesorul preot Petru Rezuş. Numai dânşii ştiau să îndemne, să încurajeze, să orienteze. Catedra pentru ei nu era numai la facultate, ci şi acasă la masa de scris. Sala de curs nu era numai acolo, ci toată naţia românească putea participa la cursurile lor. Prin scrisori, prin orice mijloace, ei propovăduiau cultura, îndemnau spre orizonturi înalte pe oricine avea vreme şi plăcere să-i asculte.

Făcea parte din generaţia marilor dascăli ai Şcolii româneşti, dintre dascălii aceia, care şi-au înţeles profesia ca pe o misiune, ca pe un apostolat, ci nu doar ca pe o sursă de câştig. Fără îndoială că mai sunt şi alţi asemenea dascăli ai Şcolii româneşti, dar prea puţini mai cunosc!

Profesorul Gheorghe Bulgăr ştia să se bucure de reali­zările cât de modeste ale celui mai umil dinte prietenii săi. Ştia să-şi prezinte lucrările savante cu modestie, fără să umilească, fără să-l facă pe interlocutor să se simtă rău. Era un veritabil om de cultură!

De nenumărate ori mi-a scris să-l vizitez, când ajung în Bucureşti, dar, din păcate, niciodată n-am făcut-o! Am avut impresia de fiecare dată că mai este vreme pentru aceasta, că altele sunt urgenţele de rezolvat în puţinul timp ce-l aveam la dispoziţie. În ultima scrisoare mi-a scris că merge la operaţie şi că-i este frică. Mă ruga să mă rog pentru el şi pentru familia lui! Îmi trimitea şi un pomelnic! Scrisoarea a fost ca un testament, căci a fost ultima. I-am mai scris, dar răspunsul a fost tăcerea…

Şcoala românească a pierdut un mare slujitor. A pierdut un profesor, care a socotit catedra ca un prestol, iar lecţia ca pe o adevărată Liturghie, un slujitor care şi-a făcut cu cinste şi dăruire misiunea, şi-a înmulţit talantul ce i-a fost dat de Părintele Luminilor.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Domnule Profesor!

*

File de jurnal – 12 ian. 1984(II). ,, Protopopul mi-a spus ca să fiu ferm pe poziție, că am dreptate și n-au ce să-mi facă.

Azi, vineri, 13 ianuarie, zi cu ghinion. Anul trecut am avut discuție cu patriarhul, acum cu alții. La 10.40 eram cu mașina la gară. Acceleratul cu care trebuiau să vină a avut întârziere 50 minute. M-am dus la protoierie. Protopopul lipsea. I-am dat telefon acasă. A spus că de dimineață nu s-a putut scula din pat, că e anchilozat și nu poate merge la Malovăț. Lașul! Părintele Stelică Zoican, contabilul protoieriei, avea întâlnire cu un securist la biserica de la Schela, unde fuseseră găsite niște biblii în limba maghiară.

M-am dus din nou la gară. Tocmai atunci pleca de acolo o mașină cu reprezentanții comisiei de expertiză. Erau: Pr. Prof. Nicolae Necula, vicepreședintele Comisiei de Pictură, Pr. Virgil Preda, inspectorul mitropolitan, pictorul Mociulschi, membru în Comisia de Pictură Bisericească și pictorul Vasile Ivănescu. De la protoierie m-au luat în primire. Toți erau pe capul meu, căutând să mă intimideze în fel și chip.

Am ajuns la Malovăț. A venit și Părintele Pr. Nicolae Jinga, secretarul protoieriei. Înainte de-a vedea actele, delegații au început să spună că lucrarea, într-adevăr, trebuie terminată, dar că pictorul trebuie plătit pentru asta. Au acceptat să vadă actele, după care au început să caute portițe de scăpare pentru Ivănescu. Toți au dat dreptate parohiei, dar mi-au cerut să fiu mai ,,maleabil”, să nu mă cramponez de câteva mii de lei, că ei pot face o reevaluare a lucrării și să-mi dea posibilitatea legală să plătesc, că pot să-i dau cât cere și fără să mai gestionez banii, ci să țin câteva predici, prin care să conving oamenii să mai dea fiecare câte ceva direct pictorului, fără ca să mai intru în acte.

Propuneau să încheiem o minută, prin care să prevăd că cer stingerea litigiului de la Judecătorie. I-am felicitat pentru că, în calitate de avocați ai lui Ivănescu, i-au apărat excepțional de bine interesele. Le-am spus că actele pentru mine sunt sfinte și nu accept să plătesc un leu mai mult, că dacă ei se consideră îndreptățiți, ca organe superioare, n-au decât să preia gestiunea parohiei și să-i plătească. Le-am spus că nu am cuvinte și nici capacitate să țin o asemenea predică, că nu renunț la proces, cu riscul de a fi pedepsit pentru că nu am cerut aprobarea mitropoliei. I-am asigurat că sunt hotărât să ajung până la Tribunalul Suprem și Procuratura Generală, că dacă voi fi nevoit voi face un memoriu cu o mie de semnături către Miliția Economică pentru elucidarea cazului, că, indiferent dacă voi fi în calitate de preot sau de simplu cetățean al comunei, în cazul în care voi fi caterisit, voi face totul ca dreptatea să se restabilească și oamenii satului să nu fie jecmăniți la drumul mare.

Nu s-a putut ajunge la o înțelegere. Preda a spus că nu trebuie să fac apel numai la acte, ci, în calitate de preot, trebuie să țin seamă de factorul psihologic, de faptul că pictorul Ivănescu este un om în vârstă, care trebuie menajat. Au încercat să încheie o minută, dar, fiindcă un punct din ea prevedea că această comisie va redacta ulterior un raport detaliat al situației, am refuzat și eu și oamenii din sat prezenți acolo să o semnăm. Își luaseră date eronate din actele noastre. Le-am reținut hârtiile respective. Am refuzat să-i mai duc la gară. Au plecat cu Ivănescu.

Mi-e scârbă de toată această mascaradă. Sunt fericit însă, că prin ființa mea am reușit să-L apăr pe Hristos de a I se da încă o palmă.

Ajută, Doamne, neputinței mele, că sunt singur și mă strivesc bandiții!”

*

Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: O familie din parohie, care nu vrea să i se știe numele a achitat 1.000 lei, reprezentând costul mesei de la Centrul de Psihiatrie de la Gura Văii; Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina de la Curtea de Argeș(AG): 500 lei; Doamna Popovici-Cătăuță Milena din Tr. Severin: 250 lei; Doamna Leferenz Elisabeta din Nȕrnberg(Germania): 243 lei; Domnul Muntean Camil din Întorsura Buzăului(CV): 135 lei; Doamna Iordache Sevastița din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț și Domnul Nistor Vasile din Franța, fiu al satului Malovăț, Domnul Cristea din Tr. Severin și Doamna Maria Bașulescu din Tr. Severin : câte 100 lei; Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin: câte 50 lei;

Domnul Anghel Nicolae din Bârda a achitat 150 lei pentru contribuția de cult, iar Domnul Ciolacu Claudiu din Malovăț a achitat 100  lei pentru contribuția de cult; Doamna Haidamac Miroana din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 110 lei;

Pentru sinistrații din Turcia și Siria au donat: Domnul Stănciulescu Tănase din Bârda, Doamna Cola Emilia din Bârda,  Doamna Oprișan Elena din Malovăț, Doamna Bazavan Constantina din Malovăț, Doamna Popescu Elena din Malovăț și Doamna Haidamac Miroana din Malovăț, Domnul Voican Petre din Malovăț, Domnul Dima Vasile din Malovăț și Pr. Stănciulescu Alexandru: câte 100 lei;  Doamna Borugă Norica din Malovăț, Doamna Popescu Alexandra din Malovăț și Domnul Pau Dumitru din Malovăț: câte 50 lei;

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În ziua de Joi, 23 Februarie am efectuat o vizită la Centrul de Psihiatrie de la Gura Văii. Am dus 50 porții de mâncare(ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, prăjituri, suc și apă minerală), 50 perechi șosete, 50 perechi indispensabili, 50 flanele plușate noi. Am dus, de asemenea, cca. 150 kg îmbrăcăminte pentru adulți, donată de enoriași ai parohiei noastre. Am dus, de asemenea, 10 icoane. Preotul a fost însoțit de Domnul Dima Vasile, consilier parohial și de reprezentantul firmei de Catering ,,Costea” din Izvorul Bârzii.

Dumnezeu să le răsplătească jertfa celor ce au contribuit la aceste donații!

*

La sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie vom face o vizită la Azilul de bătrâni de la Gura Văii. Vom duce masa de prânz și ceea ce va spune conducerea instituției respective că este necesar. Doamna Ing. Doina Teșilă din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, s-a oferit să suporte costul mesei. Vom reveni în numărul viitor cu amănunte.

*

Ca în fiecare an, cu prilejul începutului Postului Sfintelor Paști, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a inițiat și anul acesta colecta pentru Fondul Central Misionar. Sunt poftiți toți membrii Bisericii Ortodoxe Române să participe la el. Din sumele colectate vor fi subvenționate instituțiile de binefacere ale Bisericii, vor fi ajutate parohiile sărace, se vor construi biserici noi.

*

În cursul lunii februarie am donat pâine credincioșilor care au venit la biserică, astfel: 2 Feb.(Bârda): 42 pâini; 5 Febr.(Bârda): 95 pâini; 12 Febr.(Malovăț): 153 pâini; 19 Febr.(Bârda): 119 pâini; 26 Febr.(Malovăț): 153 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 562 pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc., astfel: 2 Feb.(Bârda): 358 pâini; 5 Febr.(Bârda): 655 pâini; 12 Febr.(Malovăț): 347 pâini; 19 Febr.(Bârda): 681 pâini; 26 Febr.(Malovăț): 347 pâini. Așadar, în luna februarie s-au donat 2.388 pâini. Copiilor li s-au dăruit și ciocolate.

*

Plăți. În luna februarie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 3.835 pentru cele 2.950 pâini donate și vândute în luna februarie; 2.200 lei protoieriei pentru icoane; 2.200 lei tipografiei pentru cărți; 2.000 lei pentru indispensabilii, flanelele și ciorapii  donați Centrului de la Gura Văii; 1.000 lei cele 50 porții de mâncare pentru Centrul de la Gura Văii; 760 lei impozit; 564 lei hârtie de scris; 500 lei protoieriei pentru sinistrații din Turcia și Siria; 420 lei poștei pentru timbre; 392 lei poștei pentru colete; 200 lei transport cărți de la Craiova; 133 lei pentru internet; 50 lei curentul electric și altele,

*

Publicații. ●În această perioadă preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel:In memoriam: Pr. Gh. Dumitrescu-Bistrița, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2 febr. 2023, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); O nouă scrisoare către Eminescu(XV), în ,,Națiunea”, București, 9 febr. 2023, ediție on-line (https://ziarulnatiunea.ro);  ,,Scrisoare pastorală” – 486, în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 9 febr., ediție și on-line(http://www.observatorul.com);  ,,Scrisoare pastorală” – 487,  în ,,Armonii culturale”, Adjud, 20 febr. 2023, ediție on-line(https://armoniiculturale.ro); In memoriam: Arhim. Vasile Prescure, în ,,Obiectiv cultural”, Tr. Severin, an. XXV(2023), nr. 1168(23 febr.), p. 12; Mama, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 26 febr. 2023, ediție on-line (https://armoniiculturale.ro); Sinuciderea omului alb, în ,,Europa creștină”, Tg. Jiu, an. II(2023), nr. 2(febr.), pp. 5-6, ediție și on-line(https://europaortodoxa.blogspot.com);  Politica de cadre, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XV(2023), nr. 1169(2 mart.), p. 12;

Parohia noastră a republicat următoarele cărți: Șiragul mărgăritarului; D. Bălașa, Țara Soarelui; D. Bălașa, Marele atentat papal; Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Dicționarul proverbelor religioase românești, vol. III.

Cartea  Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Inima mamei, a fost recenzată de Domnul Ion N. Oprea în lucrarea sa Istorii,  comentarii, miscelanea, Adjud, Editura Armonii Culturale, 2018, vol. LXIII, p. 55, iar cartea lui Cristian Stănciulescu-Bârda, Primește-mi inima! este recenzată de același în lucrarea Istorii,  comentarii, miscelanea, Adjud, Editura Armonii Culturale, 2023, vol. LXIV, pp. 288-289.

Revista ,,Armonii Culturale” de la Adjud a trimis și anul acesta preotului Dvs. o diplomă pentru activitatea publicistică desfășurată în timpul anului trecut.

Domnul Alin Titi Călin de la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iași, în articolul său ASPECTS OF ROMANIAN PAREMIOLOGY, publicat în revista ,,JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES”, No. 8/2016, la pag. 330, spune că ,, În cultura română, teologul și paremiologul Alexandru Stănciulescu-Bârda abordează această problematică a proverbelor biblice în studii precum Povestea vorbelor de duh: articole și studii de paremiologie”…..

*

Zâmbete.  ☺Preotul:,,Dragi enoriaşi, am  pentru voi două veşti. Cea proastă: acoperişul bisericii trebuie schimbat!  Şi cea  bună:  avem banii necesari! Vestea şi mai proastă: avem  bani, dar sunt încă în buzunarul vostru!”   ☺Nu te îngrijora în legătură cu bătrânețea. Nu ține mult!! ☺Când a ajuns la 60 de ani bunicul a început sa meargă cam 5 km pe zi. Acum are 97 și… nu știm unde este! ☺Cât ar fi de perfecte, computerele nu vor putea niciodată înlocui prostia umană…  ☺După 40 de ani viaţa devine roză: artroză, scleroză, nevroză, osteoporoză,…

*

Excursii-pelerinaje. Joi, 23 martie, vom organiza o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Motru – Tg. Jiu – Mănăstirea Vișina – Mănăstirea Lainici –Petroșani – Hațeg – Mănăstirea Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca –Sarmisagetuza – Caransebeș(catedrala) – Mănăstirea Teiș – Mănăstirea Piatra Scrisă –Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Costul: 60 lei/persoană.

*

Anunțuri. ►Primim pomelnice pentru Paresimi; ► Facem înscrieri pentru făclii de Paști. Costă 25 lei/buc. și 35 lei/buc.

*

Înmormântări. În ziua de 27 februarie am oficiat slujba înmormântării pentru Bobiț Gh. Gheorghe(67 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!

*

Program. În cursul lunii Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(sfințirea apei/semințelor și pomenirea morților la Bârda, la ora 8.30; sfințirea apei/semințelor și pomenirea morților la Malovăț, la ora 10; slujbă de seară la Bârda, la ora 17); 2 Mart.(spovediri și împărtășiri la biserică și în sat la Bârda, dimineața; slujbă de seară la Malovăț, la ora 17); 3 Mart.(spovediri și împărtășiri la biserică și în sat la Malovăț, dimineața; slujbă de seară la Bârda, la ora 17); 4 Mart.(Malovăț-Bârda); 5 Mart.(Bârda); 11 Mart.(Malovăț-Bârda); 12 Mart.(Malovăț); 18 Mart.(Malovăț-Bârda); 19 Mart.(Bârda); 25 Mart. (pomeniri dimineața, la Bârda; slujbă la Malovăț); 26 Mart.(Malovăț). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Facebooktwitterby feather