SFÂNTUL VASILE CEL MARE – TEMELIA MONARHISMULUI
„Dumnezeu, Care poartă grijă de mântuirea noastră, a împărțit viața oamenilor în doua feluri de viețuire, adică în viața de căsătorie și în cea de feciorie, astfel încât cel care nu poate să ducă lupta fecioriei sa-și ia femeie (soție) legiuită, cunoscând că i se va cere făgăduința de înfrânare, sfințenie și asemanare cu sfintii care au avut soție și au crescut fii.” – Sfântul Vasile cel Mare
Numele Vasile, foarte răspândit în toată lumea creștină, provine din grecescul „basileios”, având semnificația de: rege, împărat, bazileu.
Prima zi din anul calendaristic începe cu Sfântul Ierarh Vasile cel Mare – pastor peste întreaga turmă a lui Hristos.
S-a născut în anul 330, intr-o familie numeroasă din Capadocia, cu patru surori și patru frați, din care, cinci au devenit sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe, alături de părinții lor, Vasilie, Emilia și Macrina cea Bătrână, bunica Sfântului Vasile. Doi dintre frații sai au ajuns episcopi: Grigorie de Nysa și Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfânta Macrina cea Tânără, a devenit un model de viața ascetică.
Educat de tatăl său, Vasile, profesor de retorică la Neocezareea în Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Bătrână și elev al Sfântului Grigorie Făcătorul de Minuni, a studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol și Atena, iar în anul 356 a devenit profesor de retorică, dar a părăsit cariera de profesor și a intrat, în monahism. Prima forma de monahism pe care Sfantul Vasile a studiat-o a fost cea urmată de ucenicii episcopului Eustatiu de Sevasta, însă, nu s-a regăsit în monahismul predicat de acesta și a călătorit pentru cunoașterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt și Mesopotamia. A organizat planul vieții monahale după anii petrecuți alături de ucenicii Sfântului Pahomie cel Mare, care trăia după regulile Sfântului Antonie cel Mare, plan pus în practică la Annesi, un vechi domeniu al familiei sale, îmbinând studiul cu rugăciunea și munca într-o viață ascetică.
A înființat instituții de asistență socială: azil, ospătărie, casa pentru reeducarea fetelor decazute, scoli tehnice si spital, chiar și pentru leproși, asezăminte cunoscute sub numele generic de Vasiliada. Dupa moarte a primit numele de Vasile cel Mare si e sarbatorit la 1 ianuarie in fiecare an.
A scris regulile vietii monahale si a pus bazele Filocaliei (iubire de frumos) cu Sfântul Grigorie, punând bazele vieții mănăstirești, iar dascăl al dreptei credințe a argumentat pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Tradiții că Duhul Sfânt este de o ființă cu Tatăl și cu Fiul.
Conștient de responsabilitatea sa de păstor peste întreaga turmă a lui Hristos, Sfântul Vasile cel Mare va pune faţă în faţă cele două moduri de vieţuire, cea monahală și cea socială.
„Ascultarea de Evanghelie se va cere de la toţi oamenii, şi de la monahi, şi de la cei căsătoriţi. Căci nu este de ajuns pentru cel căsătorit îndreptăţirea cumpătării şi a dorinţei către soţie şi chiar a îndatoririi conjugale, ci toate celelalte porunci“.
Astfel, Sfântul Ierarh argumenta că cei căsătoriţi trebuie să urmeze o viaţă asemănătoare celei a lui Avraam, Iov, David, Samuel, Petru şi a celorlalţi apostoli.
Constituind un singur trup, soţul şi soţia trebuie să dea dovadă de iubire şi de înțelegere, întrucât au devenit, prin nuntă, un singur trup.
„Virtutea bărbatului şi a femeii este una singură, fiindcă atât crearea lor este deopotriv de vrednică pentru amândoi, cât şi răsplata pentru amândoi aceeaşi. Astfel, Cartea Facerii zice «Şi a făcut Dumnzeu om; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el; bărbat şi femeie i-a făcut pe ei». Pentru că au o singură natură, ei au aceleaşi lucrări, iar cei ce fac aceeaşi faptă primesc aceeaşi răsplată.“ În aceeaşi direcţie, Sfântul va spune: „Să asculte şi bărbatul îndemnul ce şi lui i se cuvine“.
Sfântul Vasile a considerat că familia este o instituţie dumnezeiască în armonia, unitatea şi indisolubilitatea acesteia. El afirmă că scopul căsătoriei este de ajutorare reciprocă, naștere de copii și creșterea lor în iubire. Unitatea şi armonia ce trebuie să existe între soţ şi soţie este ca iubirea dintre Hristos şi Biserică: „Se cuvine ca bărbaţii să-şi iubească femeile lor cu iubirea cu care Hristos a iubit Biserica, dându-se pe Sine pentru ea, pentru ca să o sfințească“, motivând că doar adulterul poate constitui un motiv bine întemeiat pentru desfacerea căsătoriei. Prin infidelitatea conjugală se sparge unitatea familială, iar între soţ şi soţie intervine un gol care-i face să nu mai fie un singur trup. Marele ierarh Vasile a mai precizat faptul că doar un bărbat şi o femeie pot forma o familie şi doar aceasta este binecuvântată de Dumnezeu, îndrumând pe membrii familiei să săvârşească împreună cerinţele vieţii duhovniceşti, ca nici unul să nu fie mai prejos decât celălalt: „Bărbaţilor, să nu vă arătaţi în credinţă mai prejos decât femeile! Femeilor, stăruiţi în credinţă!“
Dintre aceste cerinţe, Sfântul Vasile cel Mare exemplifică rugăciunea şi postul, motivând că rugăciunea practicată în familie o arată ca pe o Biserică în miniatură: „Trebuie să ne eliberăm de grijile căsătoriei, ca să ne înălțăm în rugăciune.“
Pe lângă rugăciune, postul este o altă valoare spirituală care întăreşte familia, fiind numită de Sfânt „talismanul căsniciei“. Postul ne înaintează în virtute, el fiind „tovarăş credincios al soţilor. Căci bărbatul nu pune la îndoială cinstea casei sale când vede că femeia lui posteşte; nici femeia nu se topeşte de gelozie când bărbatul său sfinţeşte postul“. Postul este recomandat tuturor membrilor familiei: „Femeile să postească şi ele, că şi lor le este postul tot atât de potrivit şi de firesc ca şi respiraţia. Copiii să fie adăpaţi cu apa postului ca şi plantele bine crescute; postul este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, balsamul căsniciei, păzitorul căsniciei“.
Aceste îndemnuri sunt prezentate metaforic în „Omilii la Cartea Facerii“, prin exemplele din lumea animală:
„Iar grija pe care o au de berzele bătrâne puii lor e îndestulătoare copiilor noştri, dacă ar vrea să vadă, pentru a-i face să-şi iubească părinţii! Berzele, când văd că tatălui lor i-au căzut penele, la bătrâneţe, stau în jurul lui şi-l încălzesc, îi pregătesc din belşug hrana, iar la zbor îi dau ajutorul ce-l pot da“.
Întru totul la fel, părinţii trebuie să-şi iubească fiii precum „leoaica îşi iubeşte pe cei născuţi din ea, iar lupul se luptă pentru căţeluşii lui”.
Sfântul Vasile cel Mare a trecut la cele veșnice în anul 379, pe 1 ianuarie, dupa moarte primind numele de Vasile cel Mare, fiind unul dintre primii patriarhi ai Constantinopolului, cel care a avut un rol esenţial în delimitarea ritului răsăritean, al ortodoxiei. În multe sate este sărbătorit ca patronul casei.
Se spune că în ziua de Sfîntul Vasile cerul este deschis, iar în asemenea zile se consideră că rugăciunile sînt mai eficiente.
Spre binecuvântare dumnezeiască și buna rânduire a vieții, Biserica recomandă:
Rugãciunea Sfântului Vasile cel Mare
Stiu, Doamne, că sunt nevrednic să mă împãrtãsesc cu preacurat Trupul Tău și cu Sângele Tău.
Întru îndurările Tale nădăjduind, spre Tine mă înalț, cela ce ai zis:
„Cel ce mănâncă Trupul meu și bea Sângele Meu, rămâne în Mine și Eu în el.”
Îndură-Te de mine, Doamne, și nu mă da spre batjocură pe mine păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta!
Îngăduie să-mi fie mie Sfintele Daruri spre curățire, vindecare și luminare, spre pază și mântuire, spre sfințirea sufletului și a trupului, spre depărtarea a toată nălucirea și fapta vicleană, ori lucrarea diavolească ce uneltește cu dinadinsul întru mădularele mele.
Luminează-mi calea către Tine și către iubirea Ta să fie spre îndreptarea vietii si spre întărirea virtutii și a desăvârșirii spirituale,
pentru împlinirea poruncilor și împărtășirea cu Sfântul Duh, pentru lumina vieții vesnice și răspuns bun la înfricoșata judecata Ta, iar nu spre pătimire sau spre osândă
Amin.
La mulți ani binecuvântați, creștinilor cu numele Sfântului Vasile și derivate din acesta!
Maria FILIPOIU
Documentare: crestinortodox.ro