Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » SINGURĂTĂȚI MOCNITE de Pompiliu Crețu

SINGURĂTĂȚI MOCNITE de Pompiliu Crețu

SINGURĂTĂȚI MOCNITE

Simt iar singurătatea,e aproape,
îmi dă ocol în nopțile deșarte
când pomi sinucigași trimit departe
frunze-arămii ce mor pe drum de ape.

Vin pe furiș fiori de vremi geroase
care trezesc iar nostalgii nocturne
și mituri răscolite de tăciune
vorbind de rău cu vreascurile arse.

Este târziu să mai întorci năluce
ascunse în mesteceni roși de vânturi
și tremurați de ploaie sau de gânduri
plâng plopii gârboviți pe la răscruce.

Vine și dorul,trece pragul ușii
nu-l vezi,nu îl auzi, dar e-n odaie,
timid s-a strecurat prin stropi de ploaie
și s-a ascuns în pulberea cenușii…

S-au redeschis vechi patime uitate
cu focul sau frustrările mocnite
și un noian de gânduri răscolite
ai să-mi aduci din nou… singurătate.

Facebooktwitterby feather