În veacul cesta, când teamă-mi este de cuvânt
Să-l mai rostesc din suflet, puternic, cu avânt,
Mărită Maică de Dumnezeu Născătoare,
Eu te slăvesc mereu, ca-n zi de sărbătoare!
Multiple sunt semnele rele de pe pământ
Și multe din aer venind să sape mormânt,
Dar nu mă opresc să-ți spun, Maică-ocrotitoare,
Cât te iubesc de mult, Fecioară-ajutătoare!
Cu glasul șoptit și suflet plângând eu te cânt,
În zori de zi și-n seară, în rugă mă frământ,
Cerând doar să m-asculți Tu, Înțelegătoare,
Să ierți păcatul meu, greșita mea purtare!
Smerindu-mă în sine, un tainic legământ
În fața ta păstra-voi, cinstindu-ți nume sfânt.
Păzește-mă de rele, sfântă-apărătoare!
Izvorăște-mi binele, Maică iubitoare!
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)