Sub tainice-adieri împarfumate,
Plecate-n asfințit ca sol spre noapte,
Ne-mbrățișam duios, vorbeam în șoapte,
Privindu-ne în ochi cu voluptate.
La pieptul meu simțeam cum fructe coapte
Pulsau în ritm alert, încrâncenate,
Când buze-ți atingeam cu pietate
Și gând îndepărtat de rele fapte.
Tăcerile prelungi erau străpunse
De trubaduri pierduți în iarba verde,
Ce ne-ncântau cu-a lor arcuș pe strune.
Într-un târziu simțeam porniri ascunse
De amândoi și nu doream a pierde
O clipă doar, dorința a ne-o spune…
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)