Sub tainice-adieri împarfumate,
Plecate-n asfințit ca sol spre noapte,
Ne-mbrățișam duios, vorbeam în șoapte,
Privindu-ne în ochi cu voluptate.
La pieptul meu simțeam cum fructe coapte
Pulsau în ritm alert, încrâncenate,
Când buze-ți atingeam cu pietate
Și gând îndepărtat de rele fapte.
Tăcerile prelungi erau străpunse
De trubaduri pierduți în iarba verde,
Ce ne-ncântau cu-a lor arcuș pe strune.
Într-un târziu simțeam porniri ascunse
De amândoi și nu doream a pierde
O clipă doar, dorința a ne-o spune…


