Sonetul dragostei
Te strig, te caut, dor de tine-mi este,
Te simt, te-aud, dar nu-ți descopăr calea,
Pornesc buimac și trec prin toată valea,
Venind de sus, din munți semeți sub creste.
Îți caut ochi să-mi tot alunge jalea
Ce-n piept adânc mă doare când lovește,
Dar vocea ta mă strigă, mă trezește
Prin vag ecou ce-ți tot striga chemarea…
Atingeri dragi, săruturi curg năvală,
Sub noi cresc flori – grădină-n rai visată,
Ascuns izvor cu unda sa ne spală,
Iar păsări trec cu horă-n tril jucată.
Se trece zi şi noaptea cea de gală
Din visul meu… ce-a fost real odată…
Rondelul iubirii noastre
Cuprinde-mă cu brațele-ți liane
Şi lasă-mi gura, aroma să-i degust!
Îndepărtează vechile canoane
Și lasă-ți buze să-mi dăruiască must!
Acoperă steluțe, milioane,
Sub pleoape tandre, în gestul cel mai frust!
Cuprinde-mă cu brațele-ți liane
Și lasă-mi gura, aroma să-i degust!
Când trupurile noastre sunt coloane
Îngemănate sub ramuri de arbust,
Tu zvârle lava din locul cel îngust
Și dă izvor iubirii-n canioane,
Când strâns mă prinzi cu brațele-ți liane!
by