A venit ușor și seara,
După somnul de amiaz’…
Tudor stă cu surioara
Care face-ntruna haz:
Saltă pe căluțul-minge
Și se dă de-a berbeleacul,
Dar și dumnealui se-nfige
Că-și mai lovește și capul.
Dar, deodată, se oprește!
Iese iute-n holul mare…
Tot prin colțuri scotocește,
Caută… pe cine oare?
Bona a plecat, vezi bine…
El rămase cu bunica.
Mama, uite, nu mai vine!
Lui nu-i trebuie nimica.
Alergând prin casa toată,
Plânge cât îl țin plămânii…
Unde-i mama!? Niciodată
Nu și-a supărat vecinii.
Lacrimile-i curg șiroaie,
Cu privirea tot întreabă…
Caută, pierdut, și-n baie,
Unde-i mama? Are treabă!
În sfârșit, se potolește
Tudor pe căluțul-buna,
La fereastra-acum privește
Cum pe drum trece mașina.
Uite una, și-ncă una…
Îi explică lui bunica
Și pe cer i-arată luna,
De nu-i mama, nu-i nimica.
Cheia-n ușă se rotește,
Mama intră încărcată,
Când la Tudor se oprește,
El nu-i sare-n brațe-ndată…
O privește cu iubire,
I se luminează chipul,
Îi vorbește din privire,
O lasă să-i strângă trupul.
A trecut și spaima asta,
Cum că mama nu mai vine…
Să nu se-ntâmple năpasta!
Tot, de-acum, să fie bine!
31 ian. 2011, Timișoara, România – Georgeta Tudor
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..