20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU POETA CAMELIA VLĂȘCEANU, PLOIEȘTI


SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
CV: Mă numesc Camelia Vlăsceanu, sunt prahoveancă de pe lângă Ploiești, mămică a unei minunate adolescente! Absolventă a unui liceu, neavând posibilitatea financiară, dar nici acel imbold din partea familiei(părinți) să pot ajunge mai mult de ceea ce am putut fi, am studiat mai mult în particular tot ceea ce am crezut că îmi face bine și îmi servește. Croitorie, frizerie au fost meseriile de bază pe care le-am învățat și care mi s-au potrivit la acea vreme, dar ca și activitate am lucrat ca barman, vânzător în magazin mixt, muncitor într-o fabrică de corpuri de iluminat. Din drepturi de autor, mult mai târziu , am câștigat ceva bănuți printr-un contract încheiat cu trustul de presă elvețian, Ringier Press, în urma unor articole din viața personală și mai ales politică a soțului meu, la acea vreme.

SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
CV: Nu sunt cunoscută în România, atât cât sunt cunoscută în Peru și țările din America latină! Dragostea pentru scris, sunt sigură că o am și din talent nativ, și studiu, dar și trăsătură de familie(am unchi care a scris beletristică și care la rândul său, are un fiu, vărul meu Dorel Bîrsan care scrie nu numai versuri, dar si cărți de știință, fizică cuantică, istorie antică), dar iubirea și încrederea că nu scriu fără să fiu observată, mi-a insuflat-o și dezvoltat-o, în timpul gimnaziului, doamna profesoară Irimescu Mariana căreia îi datorez mai tot din ceea ce sunt eu, azi, ca scriitor!

SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!
CV: Scriu din adolescență, am participat la activități literare în școală, dar debutul adevărat literar, a avut loc într-un moment de mare durere, moment în care am aflat că tatăl copilului meu, fostul meu soț, a plecat din această lume fără ca noi să putem să ne luăm rămas bun de la el. O altă fiică a lui, a hotărât împotriva oricărei legi morale sau de orice fel, că noi, fosta lui soție cât și micuța lui fetiță, să nu știm unde îl ține internat, întrerupând brutal și inuman legătura copilului nostru minor cu părintele său! L-am văzut, pentru ultima oară, cu aproape doi ani înainte să moară! Atunci, când am aflat că a murit, am simțit că trebuie să îl plâng până la Cer, ca să mă audă, într-o carte, ca să pot să mă alin un pic… Așa s-a născut cartea mea de debut „Străină fără tine”, scrisă fără a stiliza versul, exact așa „brut” cum l-am simțit la durere. De la latino-americani am învățat că versul” brut”, fără prea multă șlefuire, este „ diamant” real și că acolo, mesajul este cel mai sincer și înțeles de către toți cititorii!

SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
CV: Și da, și nu! La mine, deși nu-s singură ca mamă sau ca fiică, ca femeie, da, sunt singuratică! S-a întâmplat să scriu în momente de tristețe!

SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
CV: La prima carte, am plâns de bucurie! Am simțit că povestea mea e imprimată nu numai în sufletul meu, dar și în pagini pe care, vreodată, nepoți sau strănepoți vor citi cu interes povestea bunicii lor, și în acest fel, sufletele noastre se vor întâlni în pagini de carte, îngălbenite de vreme!


SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
CV: În suflet, da! Apoi, am înființat un grup literar „Pe urmele lui Goga”, unde împreună cu aproximativ 300 poeți, în câteva luni de la înființare, publicăm și păstrăm vii amintiri, tradiții, iubiri și, mai ales, păstrăm candela vie a celui ce a fost „poetul pătimirii noastre” , Octavian Goga! De acolo le iau și le aștern în pagina personală de facebook, urmând calea spre lumina tiparului, spre nemurire!


SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
CV: Am trei cărți tipărite, în ultima având și calitate de traducător, dar și de coautor alături de poetul peruan Henry Mauro, în cartea VERSOS DE ENSUEÑOS, carte care poartă numele emisiunii radio pe care o realizează colegul poet! Publicații naționale în trei antologii, Antologia Voievozilor de Obcină, revista Însemnări bucovinene(patronate de Dl. Tiron Constantin), Antologia istorică dedicată Ecaterinei Teodoroiu (la invitația D-nei scriitor Any Dragoianu și Antologia Dor de infinit(la invitația D-lui prof. Grigore Curcanu).
Ca unic autor: STRĂINĂ FĂRĂ TINE, ȘOAPTELE NUFĂRULUI (prefațat de Dl. prof. Grigore Curcanu), VERSOS DE ENSUEÑOS în colaborare cu Henry Mauro căruia i-am tradus în românește 50 de poezii și eseuri. În lucru, o antologie al cărei coordonator îi sunt „PE URMELE LUI GOGA” și o altă carte de unic autor, bilingvă , MI TARDE DE MALA SUERTE/ SEARA MEA FĂRĂ NOROC, care trebuie să apară!


SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
CV: Realizez corecturi în limba română, tehnoredactări la prieteni și cunoscuți care au nevoie de ajutor. În general, scrisul nu aduce venit financiar pentru că publicul larg nu mai prețuiește cartea, din nefericire!

SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
CV: Editura CREATIO, ORADEA este prima editură cu care am colaborat și colaborez cu drag și foarte ușor! Atunci când corectitudinea, profesionalismul există, e greu să nu continui colaborarea!

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?
CV: Da, particip activ la câteva cenacluri naționale și câteva internaționale online. Încă nu mi-am prezentat dosarul fizic vreunei Ligi sau Asociații de scriitori. Recent am fost câștigătoare a premiului întâi la poezia în limbă spaniolă prin Cenaclul literar internațional ”Intenciones”, tot on line!


SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?
CV: Sincer, toate cele trei cărți ale mele, au fost date în dar! Nu am avut bucuria să văd interes în a fi comandată cartea (în general) motiv pentru care nu am retipărit și nu am încercat să pun cartea pe vreun raft. Oricum, în România e foarte greu de realizat ceva fără a investi bani mulți. Toate vârstele, de la adolescenți până la infinit, sunt potrivite pentru a-mi fi cititori. Piața nu prea există în Romania!

SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
CV: Dacă aș avea norocul să locuiesc în America Latină, m-aș considera împlinită ca și scriitor. Acolo, arta este cu mult mai mult susținută și apreciată, atât de către Stat, cât și de către cititorul- cetățean de rând!
Toți cei care iubesc poezia mea, mai ales că toate versurile sunt inspirate din viața mea, în mare parte, în cartea „Străină fără tine”, pot comanda cartea direct de la mine : mariavoicu109@yahoo.com sau la editura CREATIO, office@print-expert.ro.
Printr-un mesaj în facebook, la: Camelia Vlăsceanu (Voicu), pot comanda mai ușor și eu o pot retipări dacă există iubitori ai cărților mele!

SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?
CV: Întotdeauna am știut că scriind, tratezi sufletul și îl mângâi! Este ca o spovedanie, ca o ușurare, de o mare povară, a sufletului!

SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
CV: De cele mai multe ori, temele vin din propriile trăiri. Ele mă aleg pe mine, da!


SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
CV: Oh, da!
De multe ori, văzând atâta dezinteres pentru carte, am zis ,,Nu mai scriu”! Întotdeauna m-am contrazis! Scrisul este eliberare, tratament, mângâiere, punerea în nemurire a unor muritori! Firește, mi-ar fi fost de ajutor vânzarea unei cărți, dar nici nu am știut să o promovez, ori nu am avut banii necesari când am zărit vreo cale pe internet. De obicei, în România, promovarea costă foarte mult!

SMA: Considerați necesar introducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
CV: Din toată inima, cred că este necesar, da! Mai ales poezie și proză românească!

SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
CV: Să scrie, să cânte, să picteze, să rămână umani! Scrieți, scrieți tot ce observați sau vreți să schimbați, cântați-vă iubirea, treceți-o în nemurire! Iubiți arta în toate formele ei! Într-un fel, arta e nemurirea! În viitor, urmașii urmașilor noștri și ai voștri vor găsi o istorie reală a neamului nostru.


SMA: Ce proiecte de viitor aveți?
CV: Am două volume de poezie în curs de publicare, un roman autobiografic și două antologii, ale căror coordonator le sunt și care sunt în pregătire pentru a fi tipărite!


SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
CV: Paradoxal, perioada pandemică, grea, mi-a favorizat activitatea literară și ma salvat de riscul de a mă pierde în disperare! M-am tratat cu scrisul, am fost onorată cu premii întâi și de excelență care mi-au dat puterea de a rezista și de a-mi găsi fericirea în scris.
Am și citit, am solicitat cărțile unor autori colegi și așa am făcut ,, psiho-sufletoterapie” cum spun eu deseori!


SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
CV: Mulțumesc tuturor celor care îmi urmăresc activitatea, felicitările lor sunt trofeele mele! Atunci când un cititor îmi solicită cartea, simt că nimic nu este degeaba și că totul are un rost! Doresc sănătate tuturor, să rămână solidari mereu și să nu uite că o carte cumpărată e un ajutor reciproc! Mulțumiri din suflet!


Sibiana Mirela Antoche,
jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 noiembrie 2022