de Vasile Dan MARCHIȘ
Îmi controlez în plan imaginar sărăcia
Deci doresc să scriu cum aș reconstitui
un sanctuar al sărăciei fără pereți
format doar din canoane.
Nu mi-ar ajunge gramatica
pentru a defini concret în cuvinte viabile
acest sanctuar
format din căința că n-am ținut în legătură
cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos
nici măcar refugiile unde ne-au împrăștiat stihiile.
Caut un creion sau alt fel de instrument de scris
cum aș căuta o petardă artizanală
cu care măcar să pot speria tot ce mă chinuiește…
Probabil am speriat ceva că mă izbește
într-un mod neobișnuit
ca un flux de căldură relativ rezistenței mele
ce-mi străpunge pielea fie din afară în interior
sau din interior în afară .
E stăpâna peste tot ce s-a scris până acum
și peste tot ce se va mai scrie de acum înainte:muza.
Momentan n-am un creion cu care să dau onorul muzei
Doar rostesc în surdină
”Regina mea!”
Citindu-mi gândurile, muza m-a abordat astfel:
”Ce vrei să faci cu creionul?”
Rămân mut de uimire auzind asemenea întrebare
chiar din partea muzei!
Ea a continuat:
”Sunt convins că stau în fața unui creator
nu a unui simplu copiator!
Te-am numit mesagerul meu
să mă reprezinți din memorie
nu din creion…
Te-am dobândit precum o recompensă,
sau premiu
nu ca pe un lucru oarecare
tratându-te fără indulgență
să nu încadrezi totul fără noimă
în geografie, în istorie
sau mai amplu în viitor!”


