SUNTEM DUPĂ TOATE CELE VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE UNUL ÎN CELĂLALT
(Sau muza mi se destăinuie)
de Vasile Dan MARCHIȘ
M-ai stranie ca oricând
muza m-a atras într-o cameră goală
și mi-a rostit:
”Pe care scaun crezi că poți să stai
când e vorba de mine?”
Privesc în toate părțile
dar nu văd nimic pe ce să mă așez.
Aud din partea muzei:
”În percepția mea
nu există ”în față”,
”în stânga”,
”în dreapta”
sau ” în spate”,
ci doar în mine sau în tine!
Când eu abia încap în gândurile tale,
când mirarea ta abia mă încape,
eu sunt glasul tău,
cum toate cele văzute și nevăzute
de care te miri…
În acest sens care crezi că este scaunul pe care
poți să te așezi cu privire la mine?
Oriunde ești,
fie la munte,
la mare,
în câmpie,
sau la hotare,
precum la locuința ta,
fie că stai pe un scaun ales, în camera din față
sau pe scări afară,
suntem prin toate cele văzute și nevăzute,
unul în celălalt,
(mă refer doar la mine și la tine)
indiferent unde sunt ceilalți față de tine…


