TĂCERI
Tăceri profunde în reflex tomnatic
se-nvăluiesc într-un apus straniu
când orizontul galben stacojiu
se stinge într-un univers apatic.
Și plâng cărări în nopțile cernite
cu vântul care bântuie-n neștire
la mânăstiri prin pagini de psaltire
unde dorințele sunt nerostite.
Tăceri lăsate de urmele tale
în stele ce clipesc discret pe ceruri
din care se vor răspândi eresuri
venite cu ecouri ancestrale.
Cuvinte mute din singurătatea
de piatră care nu îți mai vorbește,
sau valul mării ce mărturisește
că-n vuiet vom găsi imensitatea…
Dar însoțit de umbre efemere
lasă-i poetului singurătatea,
din ea va zămisli eternitatea
în noaptea care macină… tăcere!
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)