O VOCE DIN TRECUT
Ce leneș pasul mă ducea
pe străzile curgând în pantă,
tălâmb, cuțitul de rindea
striga aiurea dintr-o geantă.
Năluca mă privea de sus,
ținându-și briciul într-o mână,
ca să-l ascută la apus
pe un arcer adus din lună.
Ea mi-a făcut un singur semn,
rotindu-și capul într-o parte…
Ah, Doamne, ce cumplit îndemn
spre briciul dătător de moarte!
Dar cum stăteam nehotărât,
cu brațul rezemat de poartă,
striga o voce din trecut –
mai poți fugi încă de soartă!
A auzit de sus și ea,
și briciul i-a scăpat din mână,
râdea cuțitul de rindea
dansând sub razele de lună.
Tatiana Doina POPOVICI: Ca de fiecare dată, poetul mă impresionează prin faptul ca este un foarte bun cunoscător al limbii și al noțiunilor de teorie literară. Astfel, găsim în aceste versuri regionalisme (tălâmb=neîndemânatic, arcer=gresia pe care se ascut lamele cuțitelor sau bricelor).
Cele cinci catrene cu rimă încrucișată și măsură de 8-9 silabe sunt construite cu imagini vizuale și motorii bazate, cu deosebire, pe numeroase figuri de stil. Personificarea domina textul: „cuțitul… striga”, „Năluca mă privea”, „ținea cuțitul într-o mană”, „ca să-l ascută la apus pe un arcer”, „O voce striga”, „râdea cuțitul… dansând”. „Luna” este astrul de unde a fost adus „arcerul”.
Dacă am rezuma textul, Năluca (Moartea), cu briciul într-o mână, s-a arătat eului liric (cu intenția, subînțeleasă, de a-i curma viața). Dar o voce din trecut se auzea zicându-i poetului: „mai poți fugi încă de soartă!”. La auzul acestor cuvinte, Năluca a scăpat briciul din mână. Ultimele doua versuri: „râdea cuțitul de rindea/dansând sub razele de luna” sugerează că până și moartea poate fi păcălită.
Dacă în folclor Moartea vine cu coasa, în această poezie ea vine cu briciul. Ideile se leagă firesc, în prima strofă, „tălâmb”, (neîndemânatic) cuțitul de rindea/striga aiurea dintr-o geantă”. Să fie aluzie la turbina lui Ivan, cel care a speriat moartea?!. Dacă în prima strofă striga, în ultima strofă râdea de ne-îndemânarea Nălucii și „dansează sub razele de lună”, astrul iubirii, deci al vieții. Eul liric, aflat într-un moment de visare, își imaginează cum îl îndeamnă Moartea să-o urmeze, dar, ascultându-și vocea interioară a rațiunii, o îndepărtează.
Din punct de vedere stilistic, textul este presărat cu multe epitete: leneș, tălâmb, cumplit etc, cu personificări, dar și cu interjecții (Ah!), vocative (Doamne) și enunțuri exclamative. Brodate cu măiestrie, acestea dau valoare textului care-l îndeamnă pe cititor să mediteze asupra vieții și morții.
Octavian Paler despre Tabloul ȚIPĂTUL: „Ţipătul”, cunoscuta capodoperă a pictorului expresionist, Edvard Munch, apreciată a fi una dintre cele mai valoroase picturi din lume, este totodată una dintre cele mai enigmatice şi stranii lucrări din istoria artei, care, în opinia multora, simbolizează strigătul omului modern, zdrobit de angoasele existenţei cotidiene
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..